Mereu am admirat categoria specială a artiștilor care provin din meserii unde se solicită precizie, exactitate și punctualitate. Ei au multe avantaje în comparație cu absolvenții din învățământul superior dedicat creatorilor.
Am cunoscut, spre exemplu, un dirijor foarte talentat. Dar el s-a consumat organizând concerte simfonice, purtând o corespondență de mari dimensiuni pentru evenimente în România și peste hotare. Deci, în loc să exerseze cu instrumentiștii, el exersa cu cuvintele la calculator. Așa au scăzut performanțele sale muzicale. La rândul său, pictorul, să presupunem că e valoros. Stă în turnul lui de fildeș, face tablouri superbe, dar nu le vede nimeni. Și așa mai departe. În comparație cu aceste două cazuri nefericite, creatorii care provin din economiști, matematicieni, fizicieni au mare succes. Nu întâmplător, Marcel Chirnoagă, cel mai mare grafician român, a absolvit Facultatea de matematică și fizică din București.
Păstrând proporțiile, tot așa se întâmplă și cu Roxana Boca, fost economist sedus la pictură. Asta spre bucuria reală a celor care admiră artelor vizuale.
Mai este ceva de precizat acum. Studenții de la universitățile de artă fac adaptări după marii pictori ai lumii. Tot așa a făcut în atelierul său și Roxana Boca. Are multe interpretări după lucrări semnate de Gustav Klimt, omul care, pentru mulți comentatori ai artelor vizuale, este cel mai mare pictor al tuturor timpurilor. Cu un asemenea reper ajungi sigur departe.
Să o cunoaștem pe invitata noastră de astăzi.
— Vă rugăm să vă prezentați…
— Numele meu este Roxana Boca și am intrat destul de recent în aceasta lume a frumosului. Deși sunt economist, ca profesie de bază, nu m-am regăsit niciodată în lumea cifrelor, am simțit întotdeauna ca drumul meu duce în altă direcție. Am început timid cu desene pe hârtie, schițe aleatorii cu idei care mă inspiră și am ajuns să pictez haine, genți, pereți și tablouri. Culorile vibrante sunt un laitmotiv al artei mele, îmi plac liniile conturate și, probabil, că meseria pe care am avut-o atâția ani se regăsește și în ceea ce pictez, asta pentru că îmi plac exactitatea și punctualitatea lucrărilor. Încă învăț să mă arunc în necunoscut și să pictez ghidată doar de inspirație, fără analiza temeinică a fiecărei greșeli. Arta nu are cum să conțină greșeli, este o expunere vizuală a ceea ce suntem noi și a poveștii din spatele mâinilor care țin pensula.
— Cum a fost anul 2021 pentru dumneavoastră ?
— Anul 2021 a fost anul nașterii mele artistice, am renunțat la meseria pe care o aveam și m-am înscris la Școala de Artă. Faptul că viața mea a intrat pe drumul pe care îi era menit să îl parcurgă a făcut ca toate căile să ducă în același sens: am cunoscut oameni talentați, am aflat povești de viață asemănătoare și am reușit să am prima expoziție de picturi.
— Multe felicitări. Cum vedeți viitorul?
— Viitorul meu aș dori să însemne artă, pictură, inovație, inspirație, profunzime. Să învăț să renunț la tot ce mă ține în loc și să mă arunc cu brațele deschise în necunoscut. Să îmi accept menirea și să las în urmă prejudecățile care, atâția ani, m-au ținut legată. Îmi doresc să pictez, sa mă exprim liber, să am lucrări autonome și să mă regăsesc. Anii ce vor urma vreau să fie despre libertate. A mea și a artei mele.
Tot ce pot spera este ca lumea să se întoarcă la artă, așa cum o făcea înainte. Noi, oamenii, am pierdut bucuria pe care o găseam în cultura artistica, ne bazăm prea mult pe lumea tehnologizată și pe „perfecțiunea” din spatele ei. Ne ascundem de noi înșine și de ceilalți și ne îndepărtăm tot mai mult, iar acest lucru ne face mai slabi. Cultura, în general, aduce laolaltă oameni pasionați de frumos, învață, educă și apropie. Îmi doresc un viitor mai puțin gri și mult mai colorat.
— Vă mulțumesc.
Lasă un răspuns