Despre călătorii în Artă

„Ducele Huan citea în sala de sus în timp ce rotarul Bian rindeluia o roată în sala de jos. Lăsând ciocanul şi dalta, Bian urcă și-l întrebă pe ducele Huan: « Îndrăznesc să vă întreb, Stăpâne, ce citiți?» Ducele îi răspunse: «Cuvintele unor oameni înțelepți. Bian mai întrebă: «Oare mai există oameni înțelepți?» Principele îi răspunse: «Au murit.» Bian încheie: «Așadar, Stăpânul citește drojdia şi putregaiul celor din vechime.» Mânios, ducele Huan spuse: «Cum își permite un rotar să comenteze ce citește suveranul? Îți dau voie să te explici; dacă n-ai să fii în stare, atunci vei plăti cu viața.” Rotarul Bian spuse :”Eu, supusul vostru, privesc lucrurile prin prisma slujbei mele. Când rindeluiesc pe îndelete, treaba este înceată, dar nu și durabilă. Când dau năvală, treaba este grabnică, dar nu și nimerită. Când rindeluiesc nici pe îndelete nici dând năvală, munca îmi este la îndemână și pe potriva inimii. Gura nu poate vorbi. Măiestria este cea care dăinuie. Eu nu-mi pot învăța fiul și nici fiul meu nu poate primi învățătură de le mine. Deși merg pe șaptezeci de ani, tot mai rindeluiesc roți. Ceea ce oamenii din vechime nu au putut transmite a pierit. De aceea spun că Stăpânul citește numai drojdia şi putregaiul celor din vechime.”
Zhuangzi , gânditor chinez, Perioada Statelor Combatante, secolul IV. B.C

Energia, această grandoare fizică a universului, îl antrenează pe artist în mișcarea de creație. Aceasta este forța care-i permite să exploreze universul într-un mod spontan, instinctiv. Artistului îi place să răspundă celor care-l întreabă cum creează: ”Nu știu deloc ceea ce fac, dar știu, pe de altă parte, că așa trebuie să fac.”

Spontaneitatea îi permite artistului eliberarea propriei creativități. El trebuie să traverseze intervalul subțire dintre vizibil și subconștient având mereu încredere în instinctele sale. Pentru a face acest lucru, nimic trebuie să fie planificat dinainte. El trebuie sa facă saltul fără plasă în actul creației căutând să atingă „inexplorabilul”. Accesul la această lume necunoscută reprezintă pentru el un moment unic, irepetabil. Artistul descoperă în timpul lucrului său, dualitățile universului, lumina și umbra, claritatea și misterul, infinitatea a ceea ce este mărunt, infinitatea a ceea ce este de necuprins. Tot ceea ce ține de aparența invizibilului este deseori sursa creației și în această aparență se pot uneori descifra secvențe din secretele universului.

Călătoriile sunt, de multe ori, „punctul de plecare” în care deplasarea, mișcarea, sunt tratate nu doar ca reprezentări plastice, cât mai ales ca activități presupunând acțiuni, intervenții cinetice asupra spațiului. Și totul începe cu «deplasarea». Dacă mersul reprezintă cea mai obișnuită formă de parcurgere a unui spațiu, noțiunea de «mers» conține în ea și «călătoria», cu orice mijloc de transport (cunoscut sau imaginar). Nu rareori obiectul călătoriei – studiu pornește de la necesitatea «interogării» câmpului artistic ce însoțește noțiunea de «deplasare» în variate şi neașteptate direcții geografice, contextuale și politice. Ceea ce noi, artiștii, numim «experiment itinerant» se referă nu doar la atitudinea lucidă, analitică și selectivă a observării sursei ce determină «deplasarea», ci mai cu seamă la controlul derulării programului ales, program care de obicei este multifuncțional. Artistul contemporan are astăzi mai multe responsabilități – manageriale, educative, formative. Noile limbaje aduc un public care înțelege să interacționeze, prin reacții diverse. Important este, însă, ca artistul să cunoască strategiile actuale ale comunicării și să evite derapajul nedorit spre alte genuri specifice artelor spectacolului în spații atipice (spectacolul de stradă, de stații metrou etc.)

Diverse aspecte interesante pot fi identificate și merită să fie analizate. În primul rând, mișcarea corpului artistului în spațiu pune în discuție importanța dobândită prin lucrul în locul tradițional de creație – atelierul. Orice expoziție reprezintă atelierul și mai apoi galeria. Ieșirea din galerie, muzeu sau din alte spații de expunere cunoscute, în locuri mai puțin obișnuite, „neconvenționale”, implică o extindere a domeniului de „aplicare geografică” a artei. Această expansiune a contextului artistic este o oportunitate pentru a face cunoscută interacțiunea dintre artist și mediul în care își desfășoară activitatea – mediul natural, urban sau social. Aceste medii stabilesc apropierea dintre artă şi cotidian, iar călătoriile, „deplasările în spațiu” au fost de multe ori asociate cu manifestarea conceptului de „a-fi-împreună”, în toate acestea fiind evidentă dimensiunea culturala, socială, politică.

(Va urma)

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

10 comentarii pentru articolul „Despre călătorii în Artă”

  • o calatorie in Arta e intotdeauna o calatorie in Tine Insuti.

  • Arta poate fi privita doar prin ochi de Prost!
    daca te infatisezi altfel decit Prost, in fata unei Opere de Arta, ei fi incapabil sa-i intelegi artistului, geniul.

    cum sa te afisezi in fata unei Opere de Arta…stiind!
    in fata unei Opere de Arta se cade sa te afisezi…Nud si doar asa.
    te va imbraca ea, Opera, iti va darui Viata ea, Opera, ti va deesena pe fata, deci si-n inima, o expresie, ea, Opera, deci Opera va fi, daca i te infatisezi Nud, cea care iti va dezvalui…O lUme!, una pe care…cu ceva timp in urma iti era necuniscuta, la modul absolut, necunoscuta!

    asta e Esenta Artei, putinta de a genera un alt Univers!
    abia asa se manifesta Forta Creatoare, adica…Genialitatea,…adica Inteligenta. adica Viata!

    Arta e o Poveste a Vietii,…sau pur si simplu nu exista.

  • auzi?…nu i asa ca intre Maestru si Invatacel, macar pentru faptul ca sint un Intreg, se manifesta o…armonie cosmica? :))))))
    care, oricum ai da-o, tot inspre Dao ii indruma, pe amandoi?:)), adica in mod implacabil sint predestinati, deci…mai devreme sau mai tarziu, oricum la timpul potrivit, se vor intalni? 🙂
    chiar!, …io cind mi oi intalni Maestrul?!

  • ai te declar Muza!
    Muzo,…iti doresc o zi frumoasa!:))
    fix acum, privindu te, zambesc cu gura pina la urechi!:)) 🙂
    e cum am zis!, omul tre sa fie o Muza!, fiecare om tre sa fie si o Muza!
    zi mi, te rog, io cum sa fac sa ajung sa fiu, la rindul meu, o Muza?!

    (na belea!:)))), acu imi doresc sa fiu Muza!:)))) )
    🙂

    • deci…privindu ma, mi se pare ca pe zi ce trece sint mai tacanit decit am fost ieri!:)))))
      pesemne ca si tacaneala, in drumul ei spre desavarsire, se misca in stil fibonacci!
      astfel, draga Sabina, iata cum imi desavarsesc tacaneala: progresiv, progresind in stil fibonacci! implacabil!:)))))))))

  • toti Inteleptii care s-au manifestat pe Pamant au accesat acelasi Izvor, al Intelepciunii.

    Zhuangzi sau oricare alt Intelept, care s-a manifestat pe vremea lui, mai inainte de el cu sute sau mii de ani sau dupa el cu sute sau mii de ani,
    a accesat acelasi izvor.
    Izvorul!
    adica…Viata!

    ceea ce face din maestru, Maestru, nu e definitia lui, ci putinta de a identifica in invatacel samanta maiestriei…
    un Maestru nu e izvor de maiestrie, el poarta exclusiv apa care poate uda o samanta maiastra!

    un Maestru fara Invatacel…asa ceva nu exista!
    Maestrul si Invatacelul sint un Intreg.
    un Maestru fara Invatacel nu e Maestru e doar un maiastru.

    Maestrul si Invatacelul se adapa de la acelasi Izvor! care e in Cer nu in Pamant.

    cea care naste Intelepti intr un neam e…dorinta!
    iar asta macar pentru ca dorinta e cea care naste…ceea ce se numeste Viitor.
    samanta Viitorului sint Dorintele.
    gradinarind Dorinta unui neam, gradinaresti…viitorul Neamului.

    daca in neamul asta se vor mai manifesta Intelepti!, asta e pentru ca asta a fost dorinta neamului, asta si-au dorit cei din neamul asta.
    si, zic eu, daca asta se va intimpla e doar pentru ca Batranii neamului si au dorit Intelepti, insa aceasta dorinta era un efect, pentru ca, mai inainte de orice…ei au iubit Intelepciunea!
    mai altfel spus, daca cumva, cu timp in urma, poate chiar cu mii de ani in urma, Batrani ai neamului si au dorit, pentru neam,in vremuri tulburi, un Intelept, el va aparea negresit!, pentru ca in Creatie…orice dorinta se implineste!, asta fiind o Lege Sfanta.

  • m am obisnuit, de ani buni de zile, sa gindesc in timp ce scriu.
    deci…se manifesta o Muza, pe undeva, si eu ma apuc sa scriu. simplu!:)))
    deci tot ce scriu e gindit instant, adica in timp ce scriu. greu de descris cit de reconfortant e:))

    chiar daca ceea ce scriu pare o repetare a ceea ce am mai zis, in general nu prea e asa, pentru ca…o fi tot aia!, insa e tot aia vazut dintr o alta perspectiva. or…e foarte tare, cel putin pentru mine, daca, aflindu ma intr un alt spatiu, poate si timp, sa observ aceeasi imagine, care…abia astfel se contureaza mai clar…ca fiind!, nu ca nefiind.

    esti geniala. io recunosc pe loc genialii, mai cu seama ca toti oamenii sint geniali!:))))))
    (insa si genialitatea are momentele ei de exprimare, diferite, rezultate tot din Dinamica Anotimpurilor, si intotdeauna pe masura Vremurilor. tocmai dasta toti genialii…recunoscti ca atare de a lungul vremurilor, pot fi insirati pe o progresie de tip fibonacci, cel mai tare genial fiind, opinie personala, …urmatorul Einstein!:))) )
    asa ca…genialo, ba bucur sa te cunosc!:)))
    🙂

    • sa stii ca daca spun ca io atunci cind nu scriu, nu gandesc, nu e prea departe de adevar!:)))))

  • iti multumesc ca te ai dat pe brazda!:))))
    eu ma bucur…ca un copil, atunci cind dau de un om care…e de fapt o Muza!
    …io creca orice om este o Muza, aceasta fiind si stare de echilibru absolut, pentru om. atunci cind nu sintem si o Muza, mi e clar ca nu ne manifestam in echilibru.
    🙂

  • toti artistii sint geniali.
    toti genialii sint artisti.

    genialitatea, ineligenta,…tot aia. acesta este misterul suprem.

    toti inteligentii sint geniali
    toti genialii sint inteligenti.

    izvorul artei este inteligenta.
    inteligenta este vie.
    arta este vie.

    toti artistii sint inteligenti.
    toti inteligentii sint artisti.

    suma dintre inteligenta si desteptaciune este o constanta absoluta.
    doar prostii sint inteligenti.
    insa…prost ca Zer0, care e Totul, nu Nimicul.

    toti artistii sint prosti.
    toti prostii sint artisti.
    insa prost e doar cel care e una cu Zer0, care nu e Nimicul, ci Totul.

    spontaneitatea despre care vorbesti e masura prostiei omului, care se manifesta plenar, atunci si numai atunci cind omul se manifesta spontan (putinta de a gandi, deci de a-si manifesta desteptaciunea fiind, in acest fel si numai in acest fel…anulata, omul, in aceasta postura putind fi asimilat unui prost sadea )

    spontaneitatea e insa si masura inteligentei omului, pentru ca, in lipsa desteptaciunii,
    ca, cum spuneam, omul e plenar prost, atunci cind e plenar spontan,
    isi manifesta plenar inteligenta,
    iar asta pentru ca suma dintre inteligenta si desteptaciune este o constanta absoluta.

    a fi destept e cea mai seaca manifestare a omului.
    un artist destept…ei, uite, asa ceva nu s-a mai pomenit in univers!

    toti oamenii sint geniali.
    insa fiecare isi manifesta genialitatea in functie de cit de capabil e sa fie prost. sa fii prost e ceva destul de complicat, intr o lume in care desteptii sint la putere.
    ( de altfel…chiar dorinta oamenilor de a fi destepti va asambla Raiul pe Pamant, adica…celalalt rai!, pentru ca dorintele astea…au si ele propria dinamica, care e si ea de tip Anotimpuri, deci doar se va desavarsi.
    insa…desteptaciunea desavarsita,…se stie!, e ciar Inteligenta Artificiala.)

    Intelepti vor exista cit lumea mare va exista, ba chiar si dupaia, pentru ca Intelepciunea si Inteligenta,…tot aia!

    toti Inteleptii sint Inteligenti.
    toti Inteligentii sint Intelepti.

    prin urmare iata izvorul Intelepciunii, deci al Inteleptilor: Zer0, care e Totul, nu Nimicul.
    toti cei care nu stiu nimic!…acceseaza alte biblioteci, aninate pe peretii Inimii, pentru ca Cuibul lui Zer0 asta e, Inima!

    prin urmare Intelepciunea e Vie!, fiind Vesnica ea nu moare niciodata, pentru ca e isasi Viata! ( adica Fiul, deci Intelepciunea e…o Minte culcusita-n Inima )

    cui ii pasa daca inteleptii mor, cita vreme Intelepciunea e vesnica?!