Florin Cîțu: „Eu văd că coaliția funcționează, nu există certuri. Toți membrii guvernului au aprobat acte normative importante pentru toți românii”

Din România lucrurilor mărunte. Blocul, micul nostru sat așezat pe verticală

Nimic nu este mai fascinant, într-o duminică dimineață, decât să vezi cum stă cocoțată pe un pervaz o pisică nervoasă, care bate iritată din coadă, deranjată de ciripeala ce răsună din toți copacii cimitirului. Stăpânii domniei sale dorm și chiar de i-ar fi foame, la vânătoare nu are cum pleca.

„Dar ce-o fi aceea vânătoare?…Sigur este doar o poveste din viața unor surate legendare, al cărui trai se desfășura pe teritoriul câtorva curți, acoperișuri, garduri și, la nevoie, chiar și prin câțiva copaci. Dar acelea sunt basme. Adevărata viață este aici, în aceste cutiuțe așezate una peste alta, în care mâncarea se află la un mieunat distanță și cel mai mare dușman întâlnit ar fi vreun covor așezat nepotrivit în calea unui chef de joacă nocturn sau ghiveciul monstruos, plin de o „chestie” neagră, care-ți poate strica cheful și produce o sperietură zdravănă când, din viteză, coada l-a răsturnat pe podea. Din păcate, singurul loc în care instinctele naturale de scurmat și îngropat se mai pot manifesta ar fi tava aceea de plastic, umplută cu diverse chestii artificiale, în care ea, Coana Mâtză, are voie să…,dar nici acolo nu se poate manifesta în voie și după plac, deoarece ce împrăștie în mod necuviincios activează o chestie lungă cu coadă, zumzăitoare și de zgomot făcătoare, care-i zbârlește tot părul pe spinare și-o obligă să se ascundă în vreun dulap.

Ciripitul ca ciripitul, Soarele și Primăvara, dar ce-o fi chestia aceea cu blană, patru picioare și urechi, ce cuvântă într-o limbă total necunoscută și care trage după sine o arătare în două picioare (parcă-ar semăna cu cei din casă), înveșmântată în niște budigăi rufoși, cu o haină, lungă, largă, cu o glugă mare trasă peste cap, de sub care iese niște abur cenușiu din când în când?! De ce o fi legat cu lanț? O fi periculos tare?…”

Nu știu dacă toate aceste gânduri chiar ar putea bântui imaginarul unei pisici de apartament, dar cert este că traiul modern, la bloc, poate schimba percepția oricui, fie și pe cea unei ființe necuvântătoare. Chiar nu am habar ce experiment a stat la baza adunării unor comunități ce se întindeau pe câteva hectare bune, în câțiva metri pătrați sub pretextul siguranței, civilizației și al confortului. Cât despre „a ne civiliza” (a atinge un grad înalt de dezvoltare materială și spirituală, a căpăta deprinderi de comportare politicoasă, a deveni manierat, a se ciopli, a se cizela), îmi este greu să cred că traiul înghesuit din blocurile noastre va naște în ființa noastră această dorință. Departe tare momentul până a mai fi și pusă în practică. Desigur, speranța și optimismul mor ultimele.

Blocul în care locuiesc este unul nou, la fel și cele din jur. Patru nivele, curte interioară cu loc de joacă pentru copii și parcare. În rest, este o zonă de case. În 2012, când m-am mutat, dezvoltatorul m-a asigurat că i-a selectat pe cei cărora le vinde, el și soția având sediul afacerilor situate la parter. Flori pe casa scării, pereți curați, lumină naturală. După ce s-a terminat de mutat, cărat mobilă și zgâriat pereți, dezvoltatorul a mai văruit odată toată casa scării. Lăudabil, nu-i așa?

Numai că, cetățeanul corporatist, care a mai făcut și credit la bancă pe „n” ani, pentru confortul psihic de a deveni proprietar, a început să se comporte, de parcă și-ar fi achiziționat tot cotețul, nu doar o cușcă de câțiva metri pătrați.

Mai întâi au murit florile, pentru că apa de la robinet costă. Nici dacă era gratis, din fântână nu cred că le-ar fi udat, pentru că este complicată treaba asta cu a avea grijă de ceva care ți-a fost pus la dispoziție în mod gratuit. Deși, cred sincer că responsabilitatea față de mediul înconjurător este un atribut care ne lipsește din Soft.

Apoi au apărut bicicletele. Pereții s-au murdărit de la cauciucurile izbite cu nesimțire în dreapta-stânga. Barele de inox sunt zgâriate. Acum, ele zac legate cu lanțuri pe culoarele dintre apartamente, îngustând zona de trecere. Dacă ai geamantan și geantă de voiaj, devine complicat să poți coborî cu ele deodată, din casă. Pentru mine, când plec la cabinet, este o adevărată aventură până mă văd în fața blocului. Mereu am cel puțin trei bagaje după mine; poșetă, geantă cu laptop, halate, mâncare și eventual consumabile pentru cabinet. Sunt un fel de măgar, uneori cocoțat pe tocuri.

Holul mare este plin de jucării și alte biciclete. De remarcat că bicicletele sunt mult mai multe decât numărul de utilizatori. Pe principiul, mi-am luat un coteț, sunt proprietar, adun la mine tot ce se poate de la rudele mai puțin norocoase. Dar, pe lângă acest fapt, un vecin din blocul alăturat s-a erijat într-un fel de stăpân absolut al locului. Mai ales de la începutul pandemiei. Mătură curtea, udă aleile, spală blocul în care domnia sa viețuiește (bine că pe noi ne-a ratat) de jur împrejur până o face igrasie și, uneori, cele două mașini din dotare, cea personală și cea de serviciu. Apa folosită este cea de la punctul public, deci o plătim noi toți. Are și patru biciclete, două de adulți și două pentru copii. Le ține parcate sub scară, în blocul în care stau; la el în hol trebuie să fie flori și curat.

Nu ai cu cine vorbi, nu poți trage pe nimeni de mânecă. Proprietarii, ori au plecat între timp din țară ori s-au mutat în altă parte; în ambele situații, apartamentele au fost închiriate. Însă, până la urmă, nu contează actul de proprietate sau de închiriere. Trăiești într-o comunitate în care a nu-i încurca pe alții ar trebui să fie regula principală de conduită. În schimb, de fumat se fumează în baie, cu ventilatorul pornit. Să nu fie miros în casă. A celui care fumează, desigur. Căci, cel de deasupra, care se trezește cu casa invadată de duhori nedorite, nu contează. Mâncarea se face cu geamurile închise, dar ușa de la baie deschisă. Numai bun un miros de ceapă prăjită, sâmbătă seara, să bucure vecinilor papilele olfactive. Sau chiar niște mujdei cu pește prăjit pe la un 8 dimineața.

Trăim la bloc, unii peste alții, unii lângă alții. Ne trezim în conversații pe care nu ne-am dori să le auzim, adormim în niște ritmuri înfundate pentru că vecinul meloman nu se poate relaxa altfel. Vociferăm la orice regulă de bun simț, acceptăm, însă, fără pic de ripostă orice regulă ineptă doar pentru că cineva ne flutură parul și se află într-o poziție de forță și putere.

Trăim în țara ipocriziei perfecte și a unei „corectitudini politice” care-ți strepezește dinții, la cât de falsă este. Nu trăim pe teren, în viața reală, nu ajutăm concret pe nimeni, nici măcar pe noi înșine, pentru că ne complăcem în zeama acesta călduță numită „societate modernă”. Nu am plantat un pom, nu am salvat un câine. Nu ne-am educat pe noi, darămite pe un altul. Ne ascundem după poze și identități false, emitem superior și doct decrete despre lucruri al căror sens nu-l înțelegem pentru că noi nu le-am trăit. Natura înseamnă doar micul și grătarul. Simțul civic este doar pe net. Frumusețea înseamnă plastic și filtre; atribut ce a devenit un „must” cu aer superior, care dă cu tifla oricăror calități nobile, ce conferă farmec și distincție unei ființe umane. Umane. Nu umanoide. Până la urmă, toți ne merităm Soarta, Guvernul, Parlamentul și Președintele. Soarta este după cum ți-o faci și ce alegi să faci. Restul vin dintre noi. Crescuți în blocuri, înghesuiți între ambițiile meschine ale celorlalți. (Chiar și ouăle sunt etichetate „de categorie inferioară”, dacă onor găinile au fost crescute în baterii sau hale. Găinile, conform standardelor, trebuie crescute în spații libere. Așa se cere, așa se impune. Numai oamenii sunt fix ceea ce trebuie, din cușca numită apartament de bloc.) Unii cred că le știu pe toate, încât au dreptul să bortelească pereții cu bormașina, fie zi, fie noapte. Alții nu știu să bată un cui. Dar cu toții vor să construiască o Țară. Tupeul și luarea cu forța din spațiul și drepturile celuilalt vin din micimea metrilor pătrați în care suntem obligați să locuim. Rapaci și invadatori, doar când simțim că celălalt este mai slab sau lipsit de apărare. În rest, umili, docili, până la a fi preș de șters pe picioare, eventual la intrarea într-un bloc de vreo 10 etaje, când vine vorba despre „Sublime Porți”.

Acesta este Blocul, micul nostru sat așezat pe verticală, în care Cerul și Pământul ne sunt atât de departe, dar din care tot sperăm să iasă cetățeni cu aspirații înalte și calități de lideri, din care să ne putem alege câțiva conducători de soi.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

13 comentarii pentru articolul „Din România lucrurilor mărunte. Blocul, micul nostru sat așezat pe verticală”

  • Stimata Doamna , intregul articol (deoarece nu este doar o postare pe net) ar trebui sa trezeasca zombii de pe trotinete . Nici o sansa !

  • De parca în toate blocurile ar trai doar oameni de proasta calitate…
    De parca dintre oamenii simpli care nu au avut posibilitati materiale (sa-si cumpere o casa, de exemplu) nu au iesit niciodata „cetățeni cu aspirații înalte și calități de lideri”… 🙄

    • P.S. Gainile, conform standardelor, pot fi crescute si în spatii închise, doar ca trebuie sa le fie alocat un anumit spatiu, sa nu fie foarte înghesuite.

  • „Nu am plantat un pom, nu am salvat un câine.”
    .
    Nu am intrebat un vecin batran si mai neputincios daca are nevoie de o paine cand merg la „supermarket”, sa nu se mai chinuie si el pana acolo.
    .
    Ne-am pus centrale de apartament cat mai ieftine si mai nocive chiar si acolo unde erau si alte solutii, stiind ce emit astea. Doar ca sa „iesim mai ieftin”. Ce daca ne imbolnavim incet, dar sigur? Stenturile se deconteaza, poate si plamanii,nu stiu sigur,.
    Ceilalti, carora nu ne plac centralele, comitetele si administratiile ne-au pus repartitoare pe calorifere sa facem economie de niste bani, cica, iar rezultatele sunt ca o sa ne imbolnavim de la mucegai, umezeala, frig (sau de la noxe daca folosim aragazul ca sursa de caldura, cum se practica masiv), in plus, nici constructiei nu ii e prea bine.
    Interesanti toti, societate moderna.
    .
    Blocurile mi se par ca niste spitale de psihiatrie fara medici si asistente, dar, nu rareori, cu gasti de administratori si comitete de asociatii mai mult sau mai putin corupte, mai egali decat ceilalti locatari, uitati de vreme prin aceste activitati, care pun pe usi diverse hartii-anunturi semnate de obicei „comitetul” (dar cu majuscule) de ma intrebam daca nu-s prin orwell pe undeva.
    .
    In anii cand era la moda sa fii sufletist si sa aduni cat mai multi caini de pe strada, sa gasea cate un astfel de vecin si era usor sa ajungi la insomnie de la latratul lor noaptea prin bloc, in fiecare noapte, cu anii, nu ocazional, ca na, trebuie sa mai facem si noi oamenii sacrificii pentru cauze bune.
    Alt vecin, mare intelectual, colectiona pe holuri ziare incepand de la 1970. Eu hiperalergicul le simteam, nu stiu prin ce curenti de aer, si ma cam chinuiam cu respiratia, dar daca nu te sacrifici nici pentru cultura, atunci pentru ce.
    .
    Am stat si prin strainatate, inclusiv la bloc o perioada destul de mare, dar chiar nu era absolut nici o problema. Cand ma intorceam aici de sarbatori, imi era greu sa pun mana pe clanta de la intrarea in bloc sau pe la cutia de scrisori, mi se pareau negre.
    .
    Masini in fata blocului au fiecare: cate una pentru el, ea, soacra, pentru fiecare copil major, cum sa mearga dragutii de ei la scoala cu metroul?
    .
    Ar mai fi destule.
    .
    Nu mai stau decat in mod exceptional pe acolo, pastrez totusi apartamentul. Sa-l duc la muzeu.
    .
    De ce doamna doctor mi-ati adus aminte de toate astea? Tot dumneavoastra sunteti de vina si astazi, vedeti? 🙂

  • @Smarandita,

    Bunul simt e arhi-suficient pentru ca oamenii sa se inteleaga intre ei. Smecherii insa au inventat BATA iar cu ea fac „legea” si „regulile”. La orice nivel. Mai nou, global. Si uite-asa s-a renuntat la bunul-simt in favoarea „legii” si-a „civilizatiei” impuse cu bata. Vorba aia, unde nu-i cap, vai de picioare… 🙂

    • Bine punctat Doamna.Paul tu esti cam idealist,specia Umana nu are Bunul Simt,asta o garantez,oamenii sunt rai de la natura,este nevoie si de bata si disciplina,problema e ca disciplinatorii care tin bata sunt mai prosti si mai indisciplinati decat cei pe care vor sa i conduca,legea si civilizatie trebuie impuse,problema este calitatea celor,care ,chipurile impun legea si civilizatia,ei sunt in primul rand necivilizati si adepti ai faradelegii,pe ei insisi ar trebui sa se incerce bata legii.(Adica e lupul paznic la oi,nu ciobanul cu cainii sai,asta ca un exemplu).De fapt pe plan Mondial,este criza de lideri si de leadership.

      • Problema este ca liderii naturali(oamenii nascuti sa conduca si sa guverneze,care au aceasta abilitate din nastere,sau se formeaza ca si lideri trecand prin greutati si lupte,si care isi formeaza caracterul de conducator) nu mai ajung sa conduca,in locul lor la varf sunt doar lideri submediocrii creati in laboratoarele grupurilor economico financiare care conduc lumea si care(aceste grupuri) creeaza lideri papusi,slabi si manevrabili pe care i scot in fata,asa zisi conducatori,care insa de fapt sunt lideri de paie.

      • @tudy,

        Deci conducatorii-s rai si necivilizati si trebuie batuti cu bata legii ca sa devina „buni” si civilizati? Si cine sa-i bata? Restu’ oamenilor care-s rai de la natura?… 🙂

        Nu draga, esti in eroare. Oamenii nu sunt rai de la natura. Mama Natura n-are nimic de-a face cu rautatea oamenilor. Asta vine din capul lor, in functie de ideile lor. De altfel, daca toti sunt rai de la natura, ce te-astepti? Poate un lup sa devina mielusel? Ori marul sa devina par? Totusi, omul „rau” poate deveni bun si invers. Depinde de ideile din capul lui. Iar astea se pot schimba. Greu, dar se pot schimba. Insa nu cu bata. Din contra, cu bata nu faci altceva decat sa-ti dovedesti propria incapacitate de a gandi si a intelege o idee. Si-apoi nu de putin ori cel care da cu bata loveste tocmai in cel care are o idee mai buna decat cel cu „legea” si „bata”-n mana. Si-atunci despre ce „civilizare” vorbim? Eu unul oricum nu dau doi bani pe toata sandramaua cu civilizatia. Oricum e pe duca, la fel ca toate celelalte din istorie. Acum douazeci de ani nimeni n-ar fi crezut ca americanii vor ajunge in faliment. Si uite ca acum asta-i situatia. Cine nu vrea sa vada ce se intampla in jur n-are decat sa-si ridice putin masca de la gura peste ochi si problema e rezolvata… 🙂

  • noul sat e metropola. ne intoarcem la sate, inaintand spre metropole. asa cum pe vremuri se traia in sate sau in afara lor, asa se va trai in curind, in metropole si in afara lor. cei din afara manifestandu se natural, iar cei din noile sate manifestandu se artificial. faptul ca pe aici inca mai exista sate, concomitent cu noile sate, se prea poate sa fie de folos.

    creca nu din Blocuri rasar conducatorii de soi, insa nici din sate, ci din dorintele oamenilor rasar conducatorii de soi. deci mai intai dorintele oamenilor si mai apoi se nasc conducatorii de soi, si pentru a le implini acestora dorintele, daia se nasc, dincolo de faptul ca se manifesta, prin acesti conducatori, …procesul de desavarsire a omului.

    cei care au pe mana generatoarele de dorinte sint cei care conduc lumea. poti deschide orice viitor, daca insuflii oamenilor o dorinta in armonie cu viitorul pe care vrei sa-l deschizi.
    pe vremuri inteleptii sadeau dorinte in datini obiceiuri si traditii, perpetuind, dincolo de timp, natiile.
    azi…alti intelepti. antiinteleptii, sadesc si ei dorinte, si…cum arata dorintele pe care ei le sadesc, asa va arata si viitorul.

    cite dorinte, dintre cele pe care cei din neamul asta le doresc, …azi, sint sadite de conducatorii natiei?!

    viitorul unui neam se scrie tesand cuiburi in care ‘copii pe masura’ sa se nasca!
    odata nascuti, de vor fi ciori, ulii, randunele,…,vor fi pentru ca masura cuibului a fost pe masura celor care s-au nascut, si…odata nascuti, din ulii,…randunele nu vei putea obtine, indiferent cit ii scolesti!

    • cei care se ocupa cu generarea dorintelor sint inaintea celor care le implinesc,
      iar atunci cind suprapui dorintele peste felul in care dorintele Naturii se implinesc, generarea unor astfel de dorinte devine nonactiune.
      insa…cei care se ocupa cu saditul dorintelor…abia ei sint conducatorii, chit ca datinile, traditiile si obiceiurile devin traseu pentru implinirea dorintelor in armonie cu natura…

      • cei care distrug natii, pe vremurile astea, le distrug traditiile, datinile si obiceiurile. n au nevoie de tancuri.
        in schimb iti fac cadou alte obiceiuri, care implinesc alte dorinte, care dorinte nu ti mai apartin nici ca individ, nici ca neam, insa, adoptandu-le, ai devenit parte a Visului din spatele dorintelor cal-troian.
        exista exclusiv doua soiuri de dorinte. unele tind spre Natura, altele spre Artificial.
        Inteleptii lucreaza cu marfa Naturii, Antiinteleptii cu Artificialul.
        Inteleptii si Antiinteleptii se aseamana, de fapt sint leiti, in modul, insa vectorial doar Inteleptul E!.
        intre Intelepti si Antiintelepti se desluseste cu tot atata lejeritate cita e folosita in deslusirea Nemuririi si Vesniciei.

        vin vremurile in care planeta va fi condusa cu ‘intelepciune’, ambele superpozitii, manifestandu se. alegand intre ele omul se va judeca infricosator.

  • păi e poveste veche,de la Tanţa şi Costel citire.
    oricum,pare că mai ai un pic şi îi trimiţi pe fiecare plod să se joace la scara lui:)
    cum locuim,aşa trăim,ai dreptate