Domnul Nicolae Pera face opt propuneri în atenția Gabrielei Firea, primarul Capitalei

De cînd stau la Biblioteca Academiei mai mult decît pe-acasă am avut multe întîmplări ieșite din comun, toate  izvorîte din credința unor cititorii de ai mei că apariția la televizor e dovada certă a unei puteri uriașe în România din care au dispărut primii secretari ai județenelor de partid, cei care îți rezolvau toate problemele, dacă reușeai să intri în audiență, de la cea locativă pînă la cea sexuală.

N-o să uit, în acest sens,  uluirea unui cetățean întîlnit pe sălile tribunalului unde aveam unul din multele mele procese la răspunsul meu că sînt pe aici, pentru că am un proces. Distinsul mă abordase în speranța că-i voi rezolva eu problema unei sentințe considerate de el – firește – nedreaptă, rod și al complicității avocatului său cu partea adversă. Cum și dvs aveți procese? a răspuns el. Sînt sigur că în acel moment am scăzut în ochii lui mai rău decît a scăzut în ochii baronilor locali și centrali PSD-iști Liviu Dragnea după ce a fost condamnat.

Sub semnul iluziei deșarte că e ceva de capul meu în Republică sînt căutat la BAR de fel de fel de cetățeni cu treburi. Cu unii mă trezesc la masa din fundul sălii, unde lucrez de patruzeci de ani. De obicei vorbesc tare. Ca să evit gălăgia, mă întrerup din lucru și ies în hol. Alții mă caută la telefon. La mobil, cînd fac greșeala enormă să nu-l închid. De ceva vreme mă ia prin surprindere un tip care-și spune Țăranul sărac din Vrancea. Doar atît. Refuză să-și dea numele adevărat. Cică vrea să scrie un roman (vrea, nu l-a scris, și să-l ajut eu să-l scrie!). Sînt căutat și prin centrala BAR, de regulă la Garderobă. Mai nou cineva din țară mă bate la cap să-i trimit ultimele două cărți cu autograf. Că le vrea pe gratis, nu e nici o problemă. Problema e că vrea să i le pun eu la Poștă. A rămas uimit cînd i-am spus, cu politețea mea imbecilă, că ar trebui să pierd vreo jumătate de zi cu facerea pachetului, cu ducerea lui la Poștă și cu statul la coadă.

Culmea a fost atinsă zilele trecute.
Eram ca de obicei la locul meu și lucram. Deodată m-am trezit cu custodele de la catedră care mi-a zis că cineva și-a făcut permis pentru a sta de vorbă cu mine. Ați face permis la BAR nu e chiar atît de ușor. Nu e vorba numai de taxa pe care trebuie s-o plătești, dar și de motivul pentru care vrei să citești la o Bibliotecă a Academiei, lipsită de acces de bibliotecă publică. Custodele m-a rugat să ies în hol, unde aștepta cititorul, ca nu cumva, venit în sală, să vorbească tare. Am ieșit în hol. Aici mă aștepta un domn mai în vîrstă care s-a prezentat drept economistul Nicolae Pera. Avea mai multe memorii pe care le trimisese Administrației Prezidențiale, Parlamentului, Primăriei București. Mă căuta convins că la puterea mea voi interveni măcar la Gabriela Firea pentru a-i da la o audiență Petiția de mai jos, trimisă Administrației prezidențiale și Parlamentului. I-am răspuns că nu pot interveni la Gabriela Firea mai întîi, pentru că vorba aia, n-am comerț cu ea. Apoi, chiar dacă aș fi în relații cît de cît amicale, n-aș interveni, deoarece asta ar putea fi pentru DNA acuzație de influențare a unui funcționar public.

Pot însă să fac doar atît:
Să reproduc Documentul pe cristoiublog.ro în speranța că unele dintre cel opt propuneri ar putea fi luate în considerare de Gabriela Firea. Nu pentru că le-am publicat eu, sînt sigur că nu e deloc impresionată de ce apare pe cristoiublog.ro, ci pentru că sînt interesante din punct de vedere cetățenesc. Și dacă ele, propunerile nu ajung pînă la Gabriela Firea, atunci sigur vor fi citite de cei care frecventează acest blog. Mie mi s-au părut interesante. Nu neapărat, pentru că Nicolae Pera și-a făcut permis de bibliotecă pentru a mi le putea înmîna.