Ecuador – Cerșetorii de pe coridoarele Palatului Prezidențial

31/08/2014 | ✎ Ion Cristoiu

Poţi înţelege literatura latino-americană numai după ce treci prin ţările mici şi sărace (Chile e o excepţie; fosta Republică a lui Pinochet joacă în peisajul de peste Ocean rolul Elveţiei în cadrul european. După primele ore petrecute în Ecuador îţi vin în minte pagini întregi din Gabriel Garcia Marquez. Pentru că în Ecuador dai peste combinaţia fascinantă de realism magic, cum ar fi spus Roger Garaudy, dintre realităţile locale şi capitalismul internaţionalist şi îngîmfat. Totul în Quito, capitala ţării, e pipernicit, strîns în sine. De aici şi senzaţia de îndîrjit. Oamenii, casele, copacii amintesc izbitor de o buruiană mică şi îndărătnică, hotărîtă să crească şi să rămînă în ciuda tuturor vicisitudinilor. Ecuadorienii sunt ţăranii de munte ai Americii Latine. Bărbaţii sunt mici şi ciolănoşi. Le-ar sta bine în poncho, cu pălării uriaşe, şi urcînd pe căluţi versanţii din piatră. Costumul european le vine rău. Cu faţa lui smeadă, cu părul lui lins, preşedintele ţării pare mai degrabă un frizer din Ferentari decît un om din fruntea unui stat. Femeile sunt mărunte şi urîte. Naivitatea lor e dezarmantă. Aşteptînd într-o seară să trimit un fax la Bucureşti, am cunoscut-o pe Sandra Escobar, recepţioneră la hotelul care ne găzduieşte. Are 22 de ani. Părinţii aparţin intelectualităţii. Tata: inginer. Mama: profesoară de franceză. Are nostalgia Europei şi, mai ales, a Franţei. A studiat în Franţa! îmi arată ea, cu invidie pe una dintre colege. Întîia oară încerc şi eu un sentiment de mîndrie în străinătate. Am găsit o ţară pentru care România europeană trece mult superioară. Ca şi în Chile, sîngele latino-american îndeamnă la curiozitate. Ieşirile delegaţiei noastre de la Palatul Prezidenţial sunt aşteptate de o uriaşă mulţime de gură cască. Toţi zîmbesc şi aplaudă încîntaţi. Un ofiţer din garda prezidenţială ţine să se fotografieze cu noi pe terasa clădirii. Strada e şi ea pe măsura localnicilor. Casele sunt mici şi jerpelite, pline de inscripţii antiamericane.
Complexul Unchiului Sam bîntuie întreaga Americă Latină.

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii