Fără capul de bronz

Duminică după-amiază, în toiul verii.
Străduţa perpendiculară pe Marele Bulevard e pustie.
Pînă şi pietrele din pavaj, scoase şi răsturnate de vreun an şi ceva, par să moară de plictiseală.
Nu se aude zvon de viaţă nici de la restaurantul Terrasa, amenajat într-o casă veche, primită de fostul proprietar prin retrocedare şi, apoi, închiriată.

Într-o curte părăginită, sub o coşmelie de gudron, un bărbat scund, dar vînjos, ciopleşte la un grup statuar.
Tocmai a terminat un erou care ţine piciorul stîng ridicat, de parcă ar fi călcat într-o balegă proaspătă.

Pe băncuţa din poarta Instituţiei, cei doi bodyguarzi s-au angajat total şi ireversibil într-o partidă de table cu strigături. Stînd pe vine şi bînd bere la cutie, îi chibiţează trei bărbaţi în chiloţi şi maiouri, cu burţile revărsate peste curelele ca nişte frînghii. Din casetofonul pus pe tocul ferestrei, un ins piţigăiat, de parcă l-ar strînge cineva de gît ca să tacă, curg manele pe gratis. Cînd ajunge la Mi-ai fript inima, insul din cutie nu poate trece mai departe şi, în consecinţă, repetă într-una Mi-ai fript, Mi-ai fript.

Curios să afle ce dracu’ i s-a fript ăluia, un chibiţ se ridică şi-i arde casetofonului un pumn zdravăn.
— Inima! răcneşte piţigăiatul, spre satisfacţia bărbatului, care s-a întors la chibiţăreala sa tăcută.

Un maidanez cu fălci tari caută zadarnic esenţa unui os de vită.
Îl urmăreşte cu un ochi pe jumătate adormit căţeaua Nela, hrănită pe şest de bufetiera de peste drum. Vine din capul străzii o maşină în viteză. Nela sare de la locul ei doar cînd îşi dă seama că maşina n-o va ocoli. Cum de îşi dă seama de asta rămîne un mister.
Pe pervazul uneia dintre ferestrele blocului de peste drum, stă o mîţă ca şi cum ar poza.
O gaşcă de cartier – băieţi cu viitor de tîlhari şi fete cu viitor de prostituate – torturează o minge tărcată.

Pe Dacia abia ţinîndu-se să nu se desprindă din încheieturi, aşezată cuviincios în parcare, cineva, în nici un caz proprietarul, a lipit un avertisment care ar trebui să dea de gîndit:
„Data viitoare îţi bag alarma cu tot cu maşină pe gît, să nu zic în altă parte“.
Cineva care a citit textul din pură curiozitate a ţinut să precizeze mai jos, cu pixul:
În cur, adică!

E pe cale să se prăbuşească iremediabil Casa Memorială Vasile Pîrvan.
O mai ţin în picioare doar nişte pari putrezi, proptiţi în streaşină ca nişte pumni în bărbia Gînditorului de la Hamangia.
Marele savant nu poate face nimic ca s-o salveze.
A rămas fără capul de bronz, furat într-o noapte.