Vladimir Putin a câștigat alegerile prezidențiale din Rusia cu 87,97 la sută

Fermele de trăsnăi și savanții fericiți

Avem o nație foarte pitorească, în care dresorii de milionari săraci s-au înmulțit grozav în ultimii ani. Dar nu e singura diferență majoră în peisajul educațional românesc, care devine din ce în ce mai pestriț, ceea ce nu e rău, pentru că, cel puțin teoretic, numărul mare de oportunități permite întotdeauna roade mai multe. Dresorii noștri încearcă să ajungă și în școli, ceea ce iar nu ar fi rău, dac-ar fi vorba și de altceva decât de marketing. Pe lângă ei s-au băgat și propagandiștii de serviciu, care au creat prompt disciplina „Gândire critică”, predată după un manual care poartă cu totul alt nume și e plin de mesaje subliminale inepte, bune pentru format minți oțioase, nicidecum critice. La nivel de stat muzica nu prea are șanse să se schimbe prea curând: rămânem la zuruitul cacofonic al tărgii împinse pe uscat de echipa de marketing politic a președinției. (De curând am asistat la o nouă gingășie prezidențială – „Nu știe nimeni” [ce meserii trebuie să-i învățăm pe copii și tineri așa încât să se poată descurca în secolul ăsta] –, combinație aparent involuntară de tautologie prețioasă și propagandă tehnocrată.) Dar să lăsăm sistemul oficial, pentru că deja s-a micșorat. Să vedem ce se întâmplă cu categoriile mai largi ale cetățenilor avizi de învățătură. Deja împământenitul concept al educației de-a lungul întregii vieți dă roade. Dar ce fel de roade?

Bineînțeles, nu toată lumea visează să-și umfle conturile. Unii sunt mai interesați de fericirea odraslelor, alții, de cea proprie. Pentru toți există soluții, adaptate oricărui buget, pe principiul „E imoral să le permiți proștilor să-și păstreze banii” – ședințe, conferințe, sesiuni, tabere etc. Avem de toate. S-ar zice că, în afară de stand-up (și videochat, zic unii), singurul progres însemnat al societății noastre în acest început de secol e bogăția pepinierei de maeștri care-și culeg de pe net sau după apariții la televizor (chiar și la televiziunea publică, unde bănuiesc că reclama e gratis, cel puțin în ce privește conturile instituției) învățăcei pentru toate minunile pământului, de la lecții pentru a fi bărbat/femei (adevărat/adevărată, desigur) până la terapii cuantice produse de gândurile rătăcite. Dar, în vreme ce stand-upul e o chestie serioasă, cu o armată de diletanți condusă de o echipă deja foarte numeroasă de maeștri în adevăratul înțeles al cuvântului, la autodezvoltare lucrurile sunt puțin mai delicate. Da, există pacienți din belșug, dat fiind că deja nu puțini maeștri s-au îmbogățit de pe urma învățăturilor oferite cu dărnicie celor dispuși să scoată parale serioase pentru a mirosi poncife și a se delecta cu muzicile gâdilătoare ale neghiobiei. Dar maeștrii? Chiar au ceva de predat? Or fi de vreun folos învățăturile? Ca să răspundem corect la întrebările astea trebuie să mai așteptăm, din păcate. Însă nu e nevoie de asta ca să ne dăm seama că unii dintre ei sunt impostori.

Am văzut în ultimul an câteva specimene absolut spectaculoase, din care se poate alcătui un portret-robot al maestrului de succes (financiar personal). Are un discurs destul de corect gramatical (lucru mirabil, dat fiind că grosul poporului a declarat război propriei limbi nu doar pe net, ci și la radio și la televiziune și, mai grav, în cărți și în manuale școlare), dar fluent și cu volute elocințioase admirabile, care storc de lacrimile revelației orice caier de neuroni netorși. Logica este precară în pasajele fericite și polivalentă în ansamblu, lucru care are minunata proprietate de a-i permite să demonstreze aproximativ orice. Terminologia – mai mult sau mai puțin abracadabrantă, în funcție de nișa aleasă de maestru – e… vastă și prezintă multe oportunități. De neînțelegere. Bunăoară, am auzit de curând un discurs în care cuvântul „cuantic” a apărut de atâtea ori, în atâtea contexte diferite (toate improprii) și cu atâtea sensuri posibile diferite, încât orice învățăcel cuminte ar fi fost îndreptățit să tragă concluzia că până și cel mai mic pârț al lui are valențe cuantice, iar universul e o gogoașă creată ca să-l ocrotească pe el și, din când în când, să-i mai ofere câte-un cadou (neapărat mașină, casă sau ceva comparabil ca importanță). Dar mai presus de limbă, logică și terminologie găsim la maestrul nostru robot un pat sănătos de nețărmurită și feroce siguranță. El nu are niciodată dubii că se poate vorbi despre orice, că putem ști orice sau că putem înfăptui orice. E gata oricând să explice lucruri neînțelese încă de strădaniile unor minți luminate și nu pregetă să promită că marele succes e după colț. Întotdeauna după…

Într-o cultură în care căpitanul e dus cu plagiatul și marinarii repetenți au fugit cu vasul (recomand călduros jurnalul lui Bukowski, savuros și genialoid ca mai toate scrierile lui) n-ar trebui să ni se pară deplasat că cea mai mare parte a celor care vor să afle sau să învețe ceva util au devenit întreținătorii de lux ai unei industrii a trăsnăilor. Asta în sine n-ar trebui să fie o problemă. În fond, există populații nu neapărat diferite care plătesc pentru concerte de retezat neuroni sau filme tâmpe – e un consum cultural pe care trebuie să-l acceptăm. Mai grav e că principalele cauze ale acestor tipuri de consum se suprapun cu cele care le permit maeștrilor politicoizi să ne bage pe gât spaime pandemice și năzbâtii belicoase, transformându-ne într-o nație de savanți fericiți și nemuritori (că doar altfel de ce am trece cu toții la medicina pe stil nou, dacă nu cumva pentru că a găsit rețeta nemuririi?) care luptă cu propria ființă. Și-o să simțim cât de sănătoasă e treaba asta cu asupra de măsură la următoarea pandemie.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Fermele de trăsnăi și savanții fericiți”

  • Maestrii de fericire, marketing si finante de facut bani usor, dezvoltare personala, etc. au si ei cate un business. Nu pot fi acuzati, fraier e cine ii plateste. Personal, nu le pot citi sau asculta operele si capodoperele.

    De partea cealalta, exista si maestrii (mari, culti, invatati , nimic de zis) de educatie si de medicina alopata, care si ei au facut din acestea un business. Doar ca e mai grav, la acestia din urma e un business de divertisment. Asta ca sa atraga, pentru ca e mai interesat, pe mult mai multi bani, deci de departe mai imoral. (Asa cum face si presa, unte totul e divertisment, inclusiv stirile.)
    PS: era si timpul sa schimbe „energiile” misterioase cu altceva, mare noroc cu cuantica.

    • Asa ca daca medicina alopata si educatia au devenit divertisment, de ce sa ne mire niste bieti epigoni ai reprezentantilor acestor domenii serioase..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *