Figuraţia Revoluţiei bolşevice în decembrie 1989

Scriam într-un număr anterior că,  în ianuarie 2020, voi lansa la editura Mediafax volumul Decembrie 1989: Comunismul a căzut în picioare! 500 de pagini care reunesc într-o carte eseurile, comentariile, notele mele despre Evenimentele din decembrie 1989 publicate prin cărți și reviste.

Deoarece în aceste zile presa noastră se ocupă pe larg de evenimentele din decembrie 1989, nu de puține ori folosind termenul drag lui Ion Iliescu, alintat mai nou și de Klaus Iohannis, de Revoluție, redau în spațiul acestei rubrici unul dintre eseurile mele despre marele spectacol sîngeros care a fost Căderea lui Ceaușescu.


Cînd, la începutul lui 1990, Silviu Brucan, pe atunci gînditorul declarat al F.S.N., îi împărţea pe români în proşti şi deştepţi, întreaga presă s-a năpustit asupra lui, indignată. Ulterior, formula „proştii lui Brucan“ a făcut carieră. Nimeni n-a observat însă că ea reprezenta nu atît o judecată de apreciere, cît mai ales un program de guvernare. Echipa perestroikistă, venită la putere în decembrie 1989, susţinea că regimul Ceauşescu se prăbuşise nu pentru că împinsese pînă la ultimele consecinţe slăbiciunile comunismului, ci pentru că, aşa cum denunţase Ion Iliescu pe micul ecran în după-amiaza lui 22 decembrie 1989, „întinase nobilele idealuri ale socialismului“. În numele acestor „nobile idealuri ale socialismului“, Stalin trimisese la moarte milioane de oameni. Noua echipă n-avea de gînd să renunţe la „nobilele idealuri ale socialismului“. Venită pentru a aplica în România gorbaciovismul din U.R.S.S., ea îşi propunea să modernizeze mijloacele pentru atingerea „nobilelor idealuri“, să le adapteze unei lumi obsedate de respectarea libertăţilor individuale. Vechile mijloace, ale constrîngerii şi ale propagandei grosolane, nu mai erau posibile. Ele trebuia înlocuite cu mijloacele, mult mai subtile, ale manipulării şi diversiunii, mijloace de atingere a „nobilelor idealuri ale socialismului“ în condiţiile unei aparente respectări a democraţiei.

Existenţa „proştilor lui Brucan“ avertiza asupra posibilităţii de a se folosi acum, la scară naţională, mijloacele trasului pe sfoară. Dacă românii se împart în proşti şi deştepţi, neîndoielnic, ultimii îi vor manipula pe primii. S-au pus astfel fundamentele unei politici bazate nu pe rezolvarea problemelor reale, ci pe dusul Poporului de nas.

Mitizarea Televiziunii Române

E descumpănitor să constaţi, revăzînd benzile video din decembrie 1989, cît de mult seamănă imaginile surprinse în zilele respective cu cele din filmele proletcultiste despre Revoluţia din 1917 sau despre 23 august 1944. Aceeaşi agitare a drapelelor victorioase. Aceeaşi venire a muncitorilor din foburguri. Aceiaşi soldaţi care ezită să tragă în popor. Aceeaşi cădere a Tiraniei. Şi aceeaşi viaţă nouă care se deschide acum. Singurul element original, cel prin care decembrie 1989 îmbogăţeşte recuzita revoluţionară, rămîn autobasculantele. Revoluţia română ne oferă imaginea, pe cît de puternică, pe atît de gogoliană, a zecilor de autobasculante cutreierînd Bucureştiul în lung şi-n lat, cu mase populare pe platformă, bucuroase c-au răsturnat Tirania, şi cu şoferul la volan, bucuros că poate încălca regulile de circulaţie fără ca Miliţia să-l amendeze.

Evenimentele de la finele lui 1989 repetă mecanismul tuturor revoluţiilor:
Diferenţa dintre aparenţă şi esenţă, dintre faţada lirică şi realitatea meschină.

În Tehnica loviturilor de stat, Curzio Malaparte scria că asaltul Palatului de Iarnă, cu care se spune c-a debutat Revoluţia bolşevică, a fost, din punct de vedere practic, complet inutil. Lucrurile fuseseră tranşate, de mult, în culise. În Istorie însă a rămas opereta: salvele de pe Crucişătorul Aurora, matrozii înaintînd prin „gloanţele ucigaşe ale Tiraniei“. Diferenţa funcţionează din plin şi în cazul evenimentelor din decembrie 1989. Luarea cu asalt a sediului C.C., intrarea în Televiziune ţin de spectacolul Revoluţiei. Răsturnarea dictatorului e însă rezultatul unor combinaţii abil mascate de aparenţele spectaculoase:
Înţelegerile dintre diferite grupuri de putere din Partid, între Armată şi Securitate etc.

Alături de sediul fostului C.C., Televiziunea beneficiază şi ea de o masivă operaţiune de simbolizare. Astfel, pătrunderea maselor populare în clădire (permisă, din cîte se ştie deja, de Securitate), ocuparea Studioului 4, posibilitatea ca orice cetăţean să vorbească şi să dea din mîini în faţa camerelor de luat vederi, încălcau în chip spectaculos tabuuri anterioare. Tot ce mai înainte fusese interzis era acum permis. Prin astfel de gesturi avea loc ceea ce s-ar putea numi albirea Televiziunii ceauşiste. Ca şi Armata, Televiziunea fusese instrumentul Dictaturii. Se impunea, ca şi în cazul Armatei, o operaţiune prin care populaţia să creadă că Televiziunea a trecut de partea Poporului. Ea fusese a lui Ceauşescu. Acum era a Poporului. Ea nu fusese liberă. Acum era liberă. Nu întîmplător, redactorii, cei care lucraseră pînă atunci la Televiziunea lui Ceauşescu, se grăbesc să pună genericul Televiziunea Română Liberă.

De ce au tras „teroriştii“ mai ales în TVR

Concomitent se desfăşoară şi ceea ce s-ar putea numi Operaţiunea de eroicizare a Televiziunii. Alături de noii lideri, Televiziunea e prezentată drept salvatoarea Revoluţiei. Întruchipări ale Răului, teroriştii trag în ea cu toate armele din dotare. Ea însă rezistă eroic şi salvează ţara de odioasa Dictatură. În realitate, Televiziunea nu e deloc liberă. Ea trebuie să treacă acum drept liberă, întemeiată pe adevăr, ieşită definitiv din postura de instrument de propagandă. Sub masca asta, a independenţei, instituţia urmează să joace rolul de principal mijloc al manipulărilor care vor urma căderii Regimului. Imbecilităţile ceauşiste lipsiseră Televiziunea de credibilitate. Nici o vorbă, nici o imagine aparţinînd Televiziunii din ultimii ani ai lui Ceauşescu nu mai aveau efect asupra populaţiei. Prin vasta Operaţiune de mitizare de la sfîrşitul lui decembrie 1989, Televiziunea capătă o credibilitate spectaculoasă. Înarmată cu acest atu, acum în slujba noilor stăpîni, ea pune la lucru mijloacele tipice propagandei comuniste. Perioada ceauşistă e supusă unei negări împinse pînă la caricaturizare. În schimb, noua realitate, ivită din răsturnarea Dictaturii, e idilizată peste poate. Comunismul nu e negat ca regim politic. Tarele regimului anterior nu sînt puse pe seama Sistemului comunist, ci a omului Ceauşescu. Noua echipă e înfăţişată ca salvatoare a neamului, dar mai ales ca fiind în stare să rezolve, peste noapte, toate problemele. Ceauşescu apare ca un geniu al Răului. Asupra lui se concentrează o întreagă campanie strident bolşevică. Personalitatea sa morală, chiar şi personalitatea fizică trec înaintea celei politice. Dictatorul e înfăţişat în imagini tari: odios, bea şi benchetuieşte în timp ce Poporul suferă, se întreţine cu sînge de copil, e gîngav, analfabet etc. Nicolae Ceauşescu e acum menşevicul din literatura sovietică şi chiaburul din literatura română proletcultistă.

Aplicarea tehnicilor din basme

În acelaşi timp, membrii noii Puteri fac obiectul unei transfigurări de basm:
Curajoşi în lupta împotriva teroriştilor, buni la suflet, frumoşi şi inteligenţi, veşnic surîzători.

Ce mai încolo şi încoace!
Activiştii veniţi de la raion, din literatura proletcultistă, pentru a aduce în sat forţa colectivizării.

Această prezentare lirică nu va rămîne fără urmări. Mizeria ceauşistă era expresia fundăturii fatale în care intrase comunismul din cauza sistemului său centralizat. Dezastrul era obiectiv. Acestei explicaţii i se preferă teza potrivit căreia dificultăţile vieţii cotidiene şi-au avut temeiul în ambiţia lui Ceauşescu de a înfometa, conştient, Poporul pe care nu-l iubea. În aceste condiţii, are loc, paradoxal, o idilizare a sistemului anterior.

Dacă numai Ceauşescu e de vină, lucrurile sînt simple:
El a lăsat o bogăţie uriaşă, pe care a ţinut-o departe de Popor, numai pentru el.

Nu-i rămîne noii echipe decît s-o redea Poporului. Răsturnarea lui Ceauşescu şi aducerea la conducere a unor oameni buni, iubitori de norod, trec drept suficiente pentru instaurarea fericirii şi prosperităţii. De aici, sentimentul, rapid creat şi amplificat, că în perioada următoare nu mai e nevoie de nici o responsabilitate, de nici un efort, de nici un angajament. Căzută în propria-i capcană, noua Putere se complace în populisme dintre cele mai aberante din punct de vedere economic. Iluzia durează un timp. Ea va fi principalul factor al zdrobitorului succes obţinut de F.S.N. în alegerile din mai 1990.

Mecanismul proletcultist e mutat apoi de la propaganda împotriva lui Ceauşescu la propaganda împotriva Opoziţiei. Lucru destul de uşor, dacă ne gîndim că Opoziţia reprezintă şi acum burghezia, eternul duşman al comunismului. Tezele exploatării, ale ţării vîndute străinilor fuseseră verificate de 45 de ani în propaganda împotriva burghezo-moşierimii. Mijloacelor anticeauşiste li se adaugă altele specifice. E inutil să trecem aici în revistă lunga istorie a manipulărilor şi a diversiunilor prin Televiziune, mai ales în perioada decembrie 1989 – mai 1990. Toată lumea îşi aminteşte de ascunderea realităţii, de prezentarea ciuntită a manifestaţiilor de protest, de exagerarea unor fapte minore, cum a fost, de exemplu, aşa-zisul pericol al pătrunderii în ţară a literaturii legionare. Atît de puternică e mitizarea Televiziunii prin evenimentele din decembrie 1989, încît ea îşi permite manevre grosolane, bătătoare la ochi, cum ar fi, de exemplu, refuzul de a transmite uriaşa demonstraţie din 28 ianuarie 1990 pe motiv că în Piaţa Victoriei e ceaţă. Printr-un arsenal de manevre şi diversiuni, Televiziunea a compromis pluralismul, tranziţia la economia de piaţă. Ea e unul dintre responsabilii dezastruoasei întîrzieri pe calea democraţiei, impusă României de echipa perestroikistă venită la putere în decembrie 1989 printr-o lovitură de stat.

Acest editorial a apărut în ediția print și online a cotidianului Evenimentul Zilei.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

44 comentarii pentru articolul „Figuraţia Revoluţiei bolşevice în decembrie 1989”

  • Klaus și Petrov!?!
    Nu sună a titlu de poveste?!?
    Între cei doi nu poate fi pus în nici un caz un semn de egalitate, mai ales în privința funcționării “bibilici”!
    Considerațiile “informale” la adresa fostului PREȘEDINTE, care cică s-ar fi trezit puțin, nu fac decât să arunce o notă proastă asupra actualului, până mai ieri NECUVÂNTĂTOR, căruia nu i s-au aprins beculețele încât să dea el (sau eventual pupilu’ Rareș) tonul acelei rezoluții în PE ! Ei bine, lui Petrov i s-au aprins! Ce bine că n-a plecat pe mare!
    Ar trebui să-i răspundă lui Klaus așa cum i-a răspuns lui Patriciu, când fu treaba cu pixelul albastru!

  • Rușine să le fie lui Ceaușescu, Bot, Dide, precum și celorlalți mocofani care au huiduit-o pe fosta ministră de interne Carmen Dan, înainte, dar mai ales după ieșirea de la DIICOT!!!
    EI AR MERITA SA INTRE LA PUȘCĂRIE!

  • Maestre, ati inceput sa va contraziceti singur. S-a stabilit deja ca in dec ’89 a fost o lovitura de stat. Manipularea maselor ce cetateni prin mass media a scos multi oameni de bun simt in strada care chiar credeau ca este revolutie. S-a ajuns pana si la aberatia ca multi oameni n-au fost impuscati de cineva…s-au impuscat singuri sau au ramas infirmi jucandu-se cu pistoale de jucarie?! Sa fim seriosi macar noi. Daca si dupa 30 de ani se incearca musamalizarea adevarului, da multe de gandit…
    PS Binomul romanesc chipurile se reactiveaza, dar in Europa, de ce nu ziceti nimic ca doar sunteti istoricul clipei!

  • Maestre, eu cred că matale cam suferi de mania contrazicerii, dar nu stiu dacă in general, sau in special!
    Recte, cred că-ti face plăcere sa-l contrazici pe Johannis, in zicerea lui despre “Revoluție”, susținând sus si tare teoria loviturii dr stat!
    Ba, mai mult, contrazici însusi “obiectul” asa-numitului Dosar al Revolutiei!
    Chiar dac-ar fi așa, nu stiu dacă e “deontologic”, acest “mesaj”!
    S-auzim de bine! Sărbători fericite!

  • Exportăm Binomul la Bruxelles?!?
    Coldea va fi numit într-o funcție importantă la Parchetul European, condus de Kovesy! Asta va fi de BINE, sau de RĂU? V-OM VEDEA, vorba nevăzătorului! ???

  • ce pot implini dorintele de acelasi tip? acelasi tip de realitate!

    lumea mare a cam ajuns sa si doreasca acelasi tip de dorinte. indiferent ca se implinesc sau nu, ele tind sa fie de acelasi tip.

    arunci realitatea din stinga in dreapta pina ajungi s-o prinzi cu ambele maini.

    cit inca sint dorinte de aruncat din stinga-n dreapta, stinga se misca si dreapta se misca si ea.
    cind dorintele tind sa fie de acelasi tip, stinga n-are pe ce sa stea, dreapta n-are pe ce sa mai stea, ca statea pe stinga, dar stinga n are pe ce sa mai stea, iar realitatea sta in aer.

    cind prinzi realitatea cu ambele maini, asta e un efect, cauza e ca realitatea si a gasit singura echilibrul, stind in aer,
    si e, in acest caz, un soi de comunism, dar intors pe dos: de la fiecare dupa nevoi, fiecaruia dupa capacitati.
    egalitatea tuturor membrilor societatii, rezultata din implinirea dorintelor de acelasi tip, rezultata din manifestarea dorintelor de acelasi tip,
    presupune gestionarea la comun a dorintelor.

    • revolutiile unifica.
      unificarea ecuatiilor de miscare in lumea mare e un efect, cauza e ca dorintele tind sa fie de acelasi tip, prin urmare cind ele se implinesc definesc acelasi tip de realitate. daia unificare.

      revolutiile sint de doua feluri:
      cele care aduc o parte a intregului numit ‘lumea mare’, la acelasi numitor cu intregul
      cele care-i definesc un nou numitor comun, lumii mari.
      cele doua tipuri de revolutii sint fundamentale pentru dinamizarea civilizatiei, pentru ca aia de pe urma sint adusi…la zi, iar cei din frunte, aia capabili, pun pe piata un nou tip de dorinte.

      daca dorintele ar ramane de acelasi tip, cind ele se implinesc…ce sa ti mai doresti?!, …cum ar fi daca n ar mai fi astia capabili sa defineasca dorinte de tip nou?
      prin urmare trebuie sa existe si niste spargatori de viitor, care, inaintind…spargind gheata, hranesc dorintele, permitindu le dorintelor de tip nou, manifestarea.
      fara dorinte de tip nou, ‘lumea mare’ n-are spre ce sa se mai indrepte.

      revolutia din 89 ne a egalizat cu lumea mare, mai intai la nivel de dorinte. revolutiile care egalizeaza dinamica unei parti a intregului cu dinamica intregului sint…’revolutii intr un pahar cu apa’.
      revolutia din 89 a fost o ‘revolutie intr un pahar cu apa’. pe o masa era un pahar, iar in pahar era o revolutie. si unii, care stateau la masa, priveau paharul. rotund, ca masa.

      in toate partile intregului unde se manifesta o ecuatie de miscare diferita de a intregului, se va manifesta o ‘revolutie intr un pahar cu apa’.

      totusi, in lumea mare se mai manifesta si revolutii fundamentale, care implinesc dorinte noi noute, care dorinte se manifesta pentru prima data, si odata ce se manifesta, ele vor fi dorite de …tot intregul!, prin urmare pina cind ele sint implinite in…tot intregul!, integul e o poveste cu furtuni si uragane.
      oricum o dai, fara cele doua tipuri de revolutii, care sa tina sub control cele doua capete ale civilizatiei, mai exact capul si coada, civilizatia isi va intrerupe manifestarea.

      • civilizatia e un soi de sarpe, are cap si are coada.
        in cap are o revolutie, acolo e un spargator de gheata, un deschizator de drumuri, care genereaza dorinte de tip nou-nout in tot intregul, implinindu le pentru prima data,
        in coada a re o revolutie, care i aduce, in stil revolutionar, …adica mai cu japca, pe aia intarziati, la zi.

        civilizatia e un soi de sarpe, un soi de ‘interval’ ale carui capete sint clar definite.
        faza tare apare atunci cind privesti spre dinamica acestui ‘interval’, cum ar veni…la lungirea sarpelui. dinamica intervalului e de tip fibonacci, sarpele devine din ce in ce mai mic, intervalul pe care civilizatia il are la dispozitie pentru a implementa in…tot intregul! dorintele de tip nou scade si tot scade, tinzind sa devina un punct. e, aici e aici!, ca ori incepe sa creasca din sine insusi, ori incepe sa creasca din propria cenusa.
        propria cenusa inseamna pasarea phoenix, adica dorintele pe care civilizatia n-a mai fost in stare sa le implineasca. din ele va renaste o….noua civilizatie.

        cum ar fi ca acestor dorinte, fix cind ajungi ca sarpele sa devina punct, sa le disponibilizezi…Tot Timpul, spre implinire?…
        ar rezulta ca le implinesti. adica ar rezulta ca civilizatia isi suprapune capetele, adica cele doua tipuri de revolutii.
        pe orice cale teoretica ar merge civilizatia, tinta e practic aceeasi: Nemurirea.
        acu’ daca omul va descoperi Nemurirea, aia e. cum sa zic, domne, ca n-o va descoperi, daca o va descoperi?!

        • singura lume capabila sa isi implementeze noile dorinte instantaneu, e o lume in care fiecare ecuatie de miscare e conectata la intreg.
          ce o insemna asta…adica sa conectezi mintile oamenilor la un intreg, habar n am…
          dar…creca spargatorul ala de gheata va rezolva problema.

          • pornisem de la revolutia din ’89’
            revolutia din ’89 putea sa fie ori de un tip, or de alalalt.
            ea a fost ‘o revolutie intr un pahar cu apa’ . adica a disponibilizat chestii revolutionare! …dar care erau revolutionare doar pentru noi, ca pentru aia din afara paharului erau chestii banale…
            ‘revolutiile intr un pahar cu apa’ sint proiectate, au un proiect in spate, iar el in mod logic apartine mai intai celor din afara paharului.

          • revolutia…din pahar: ‘ vreau o tara ca afara’.
            Revolutia: vreau o tara cum alta mai frumoasa nu-i.

            in lumea mare tocmai ce se intimpla o Revolutie, iar ea aduce Noul in lumea mare.
            atunci cind Revolutia se va sfarsi, …vor incepe revolutiile, revolutiile in pahar.

            or mergem la Brat cu Revolutia, asta insemnand…multe, or mai asteptam ceva timp si daca asteptam prea mult o sa ajungem…intarziatii lumii mari, motiv pentru care ne rezolve revolutia, adica aia din coada civilizatiei, in capul civilizatiei manifestindu se Revolutia.

        • in astia 30 de ani s au intimplat multe in lumea mare.
          acum se intimpla Revolutia, ea apartinind lumii mari, ea fiind sinonima cu Primavara civilizatiei.

          ‘revolutiile’ fiind de doua tipuri, adica Revolutie si revolutie, asta din urma fiind aia din pahar, si noi tot atitea alegeri avem, doua.
          de fapt creca avem doar una, ca a doua e implacabila.

          fix acum avem de ales daca sa fim la Brat cu Revolutia.
          daca nu vrem sa fim, atunci oricum vor ajunge la masura lumii mari, treaba e implacabila, dar daca intarziem prea mult da peste noi celalalt tip de ‘revolutie’, adica revolutia din pahar.
          asa cum e lumea mare, asa va fi si Ro, disponibile corectiilor fiind doua ‘ revolutii’.
          -despre Revolutie se stie ca e cu Maestri.
          ailalta, in general e cu tradatori de neam.

          • Neamul mai poate fi gradinarit doar in inimi,
            doar ele, inimile, mai putind face Pace
            intre Lume si Neam.

            astea sint Vremurile Maestrilor

          • Revolutiile, adica cele care sint purtate pe aripile Primaverii pot fi echivalate cu ‘inca un Pas’, iar Pasii astia, insumati, definesc Dinamica civilizatiei.
            revolutiile, adica revolutiile din pahar, sint prin definitie energizate din afara, ca ele reprezinta un soi de..Hai, nenica, ca te a luat somnul, ai ramas de caruta!
            prin urmare…prin definitie, evenimentele din ’89 au avut o componenta externa Ro, aceasta fiind in fapt Impulsul Initial.

          • din cite vad se poate demonstra logic ca in decembrie ’89 evenimentele au fost energizate din exteriorul Ro, iar asta se poate fara macar sa te intersectezi cu ce a a intimplat acolo, in realitate,
            cu o singura exceptie, ca Ceausescu a fost impuscat.
            asta e suficient, restul rezulta din Dinamica Fibonacci.
            tare!

  • Jenant de adevarat, domnule Cristoiu!
    Îmi repugna sa-mi amintesc de intelectualul chelios, sef al televiziunii române, personaj care a facut jocul bolsevicilor si al reprezentantului lor, “emanatul” Loviturii de Stat decembriste.

  • L-am urat pe Nea Nicu, de Iliescu nu mai vorbesc. Dar astia “de dreapta” va vor demonstra ca sunt de o mie de ori mai rai. Peste timp o sa-mi dati dreptate. Sa dea D-zeu sa ma insel da’ nu cred! Despre liberali, in istorie, se canta numai ode. Si sub astia si sub taranisti, populimea era vai mama ei, cazata fix doar in bordeie. Cat de rau a fost socialismul nu ma pronunt dar amaratii au iesit din bordeie si au avut posibilitatea sa faca cunostinta cu curentul electric si apa calda.

    • Si ca sa nu li se urce la cap, în anii ’80, “amarâtilor” li s-a redus la minim “ratia” de caldura si apa calda, de alimente, nici nu mai vorbesc.
      Cibule, nu-i frumos sa exagerezi, chiar daca esti un nostalgic al comunismului (asta se citeste printre rânduri)!
      Mai aveai putin si spuneai ca, dupa ce pesedistii ne-au construit la toti vile cu piscina, penelistii ajunsi la guvernare ne vor confisca minunatiile de proprietati si ne vor muta pe toti înapoi în bordeie.

      • Sunt doar obiectiv. Ma descurc la fel de bine sau de rau si azi ca si pe vremea cealalta. Dar nu poti sa nu observi ca Romania se transforma pe zi ce trece intr-o mare sursa de muncitori ieftini pentru vest, o sursa de resurse ieftine pentru vest, o sursa de bani ieftini prin “optimizari”, pentru vest. Intre timp e condusa de niste unii, care tipa ca din gura de sarpe ca nu sunt bani dar gasesc repede 4 mld coco pentru americani si maresc bugetele securitatii spre paroxism. Intre timp se felicita intre ei ca taie de la civili si se tanguie ca a crescut alocatia ptr copii. Bai, astia sunt intregi cu capul? NU mai spun ca ala ‘naltu’ din capu’ trebii are o singura idee fixa: PSD rau, jos PSD! Nenica, tu ai asteptari de la panaramele astea? Daca da, imi pare rau pentru tine.

        • cibule, ca sa fii obiectiv când faci referire la “epoca de aur” ar fi atâtea alte aspecte de luat în considerare, încât nu am ajunge sa le epuizam discutând pâna la Craciun!
          .
          P.S. Tu zici ca te descurci la fel ca pe “vremea” cealalta, eu ma descurc mai bine în vremuri noi, si, foarte important, am scapat de sentimentul de umilinta pe care ar fi trebuit sa-l aiba tot românul în perioada comunismului, când traia în cusca si când i se calca în picioare demnitatea de individ. Dar, ma rog, tu te-ai plimbat în interiorul lagarului comunist si asta ti-a dat falsa senzatie ca esti liber, scuza-ma, dar cred ca ai putine pretentii de la viata, în general. Bine si asa pentru unii…
          Si te rog sa nu te mai abati de la subiect pentru ca eu nu am pomenit absolut nimic despre ceea ce se întâmpla azi si despre noile “panarame”.

          • Bai, ipocritule! Pentru ca iti mergea ¨mult mai bine¨, ai plecat sa muncesti prin alte tari?? Nu te mai gandi la tine ca ti-e bine, taranoiule fudul, gandeste-te la cei 18 milioane care au ramas in tara, cat de bine le este…

          • Aia de simti tu nevoia sa le alegi conducatorii, pentru ca ¨stii tu mai bine¨…

          • Nikola, iar te dai experta în viata mea privata, fara sa ma cunosti nici macar din vedere?
            Draguto, mie mi-a fost foarte bine din punct de vedere material si în România de dupa ’89…
            Doar ca, timp de 20 de ani, cât am sperat si am asteptat ca politicienii incompetenti si corupti sa se schimbe, am cumulat o lehamite prea mare ca sa mai suport felul în care nesimtitii de toate culorile politice îsi bat joc de românii pe spinarea carora s-au capatuit ei si toti ai lor.
            Am plecat si ca sa le demonstrez copiilor mei, ca, în ultima instanta, asta este singura rezolvare pentru a nu te risipi în tara ta, care nu este îsaa ta, ci este a hotilor care s-au perindat zeci de ani, unii dupa altii, la putere.
            Si nu uita, asa cum ti-am mai spus, traiesc si în România si afara, sunt cetatean român si am tot dreptul si interesul sa-mi aleg si eu “conducatorii” tarii mele, degeaba ai vrea tu sa fie altfel. Asa se întâmpla în toata lumea, doar prostii nu pot sa înteleaga acest lucru.
            P.S. Ipocrita esti tu, care te dai mare desteapta, dar care, hélas, cosideri ca esti îndreptatita sa-mi interzici mie dreptul la vot!

          • Taranoiule, singura concluzie din pelteaua patetica pe care ai debitat-o e ca nu stii ce inseamna cuvantul ¨ipocrit¨..

          • Faggot taranoi, scuze, pentru ca vad ca insisti sa vezi in fiecare barbat, o femeie… 😀

          • Nikola, tu singura ai recunoscut în mod tacit ca esti femeie. Poti aprecia ca, de când cunosc adevarul, vorbesc foarte delicat cu tine.

          • In aceeasi postare in care ai recunoscut si tu, tot ¨tacit¨, ca esti faggot!
            Deci ramane cum am stabilit mai sus.. 😀

          • geo,
            Las-o jos ca macane. Te-ai tirat ca era rost de ros ceva pe afara. Dar nu e suficient, D-aia oscilezi. Ca aia de pe vremea lui Ceasca, adusi de la tara la combinate in oras. Nici aia nu stiau ce sunt, tarani sau muncitori. Bai nene, grecii sunt destepti, votezi unde locuiesti, recte in Grecia. Locuiesti la Paris, au revoir si a bientot! Toti astia stranieri pe juma’ vreti sa ne treceti voi strada, ca asa ati vazut voi la Paris. Da’ ce n-ati vazut e ca strada se trece doar pe zebra si numai daca vrei tu, nu altul. Hai salam!

          • cibule, ar fi fost imposibil ca tu sa-ti dai jos ochelarii de cal si sa privesti în alt mod ceea ce am scris eu. Stii bancul cu nevasta care-l înebunea pe barbat-su cu apelativul “paduchiosule”? Asa faci tu, ca nevasta ceea.

          • înnebunea, adica.

      • Situatia din Romania a fost total diferita de celelalte tari. Am avut ocazia sa merg in RDG, Rusia, Ukraina, Letonia si Estonia in anii 80. Curentul electric, telefonia si benzina erau ieftine si la discretie. Pe strazi era lumina a giorno. Potol grupa mare in magazine. Comunistii au fost prosti ca nu dadeau pasapoarte pentru vest la toti oamenii, cum aveau sarbii lui Tito. Uite ca sarbii calatoreau dar nu ramaneau sa sclavageasca prin vest cum fac ai nostri acum. Au avut si au demnitate. Iar occidentul s-a ridicat prin deficite enorme si rapt in Africa, mai ales. Iata ca a iesit la iveala cum marile companii care ne fura ochii cu minunatele lor gadgeturi electronice se bazeaza pe munca de sclavi a unor copii africani in minele de cobalt, printre altele. Salariile date romanilor la sucursalele multinationalelor de aici nu sunt departe de ridicol. Sa nu fim orbi si sa judecam lucrurile in adevarata lor lumina. N-am fost membru de PCR si nu i-am iubit. Comunistii romani (cei care conduceau) erau niste pupincuristi ai lui nea Nicu asa cum astia care conduc azi au ramas cu aceleasi naravuri, indiferent cum se autodenumesc. Toti vecinii nostri au avut si au o alta abordare si atunci si acum. E chestie de demnitate. La noi a lipsit si lipseste in continuare. De-aia suntem, vorba gazdei noastre, babuinii Europei. Intre o societate in care toti traiesc modest si indestulator si una in care foarte putini ragaie de bine si altii, foarte multi, trag de un salariu (cand il au) ca de gumilastic, aleg intotdeauna pe prima. Asta e, poti sa ma faci cum vrei, e optiunea mea de om.

        • Lasă-l, că, după cum vorbește gura fără el, așa scrie și tastatura, singură! ???