Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Fragilitate indusă
Natura nu cunoaște pierderi și nici câștiguri, ci doar transformări. Un „adevăr” descoperit și formulat prin secolul al XVIII-lea de un pasionat al chimiei, pe nume Lavoisier. După el, totul e doar o chestiune de transformare, per ansamblu, materia rămâne constantă. Așadar, nici deșertul și nici jungla nu sunt deficite și nici surplusuri, ci doar diverse efecte ale mișcărilor continui. Așa să fie? Știm, firește, că ne aflăm într-o lume în perpetuă schimbare, cu sau fără intervenția noastră, chiriașii temporari ai planetei. Dar acea lege a conservării materiei (și mai apoi și a energiei) s-a dovedit a fi valabilă doar în sistemele izolate sau în cele închise.
Noi, oamenii, nu suntem însă nici una, nici alta. Noi suntem sisteme deschise, cu multe schimburi cu exteriorul, cu transferuri și transformări ale materiei și energiei, pe care mecanismele noastre de reglare încearcă să le mențină în anumite limite, astfel încât balanța de schimburi să se mențină echilibrată. Aici nu poate fi vorba de o conservare a materiei ori a energiei, ci de un bilanț. Așadar, ne schimbăm necontenit. Dacă ajungem să ne bucurăm de o vârstă înaintată, ei bine, mai nimic din materialul din care eram confecționați când am venit pe lume nu mai există. Miliarde de celule se pierd, dispar prin apoptoză, renasc și mor din nou, minut de minut. Alți atomi, alte molecule vor forma celule noi, mai robuste sau mai fragile, sănătoase sau morbide. Pielea ni se reînnoiește tot la 30 de zile, sângele la patru luni, în fiecare săptămână dispunem de o nouă mucoasă intestinală etc. Nu mai vorbim de energie, unde, în fiecare celulă, în fiecare secundă sunt consumate 10 milioane de molecule de ATP (așa se cheamă molecula care înmagazinează energia) și tot atâtea sunt generate iarăși. O persoană activă are un rulaj energetic zilnic de aproape tot atâtea kilograme de ATP cât propria greutate corporală! Toate aceste procese se petrec automat, fără ca noi să ne dăm seama. Așa se face că în neființă va trece o cu totul altă (cantitate de) materie și energie decât aceea care a venit pe lume.
Dar cum rămâne cu transformările din societate, mai cu seamă în fenomenalul secol XXI? Cum arată bilanțul miraculoaselor transferuri de materie și energie, în care cu o mână se „dăruiește” și cu două sau mai multe se acaparează? Din perspectiva păsărilor, o minte limpede ar vedea bine cele două sisteme inegale (mai mult sau mai puțin deschise) și ar pătrunde numaidecât jocul infam. Pentru un observator vigilent și nepărtinitor, lucrurile ar trebui să fie cât se poate de clare din orice perspectivă le-ar aborda. Ar putea vedea cum fluxul energetic și cel material au o singură direcție. Chestiunea nu mai este una de transformare ori de bilanț cât de cât constant, ci de repartizare. De pierderi și câștiguri exclusive. Și, ca să aibă și ce curge, măcar o perioadă, se prepară și întrețin cu grijă „sursele”. Până la spoliere, după care se înlocuiesc cu altele noi.
Pe când unii ajung să piardă totul, alții și-l anexează în întregime. Iar dacă ultimii mai și „dau” din când în când, acel dat se limitează la sămânța din care tot ei vor culege roadele, iar balanța continuă să se dezechilibreze. Din păcate procedurile sunt atât de bine cosmetizate și camuflate, încât mai nimeni nu-și mai pune întrebări și nu mai dispune de energie pentru a protesta sau măcar pentru a răspunde „ofertei” printr-un simplu „Nu, mulțumesc, nu am nevoie”. Dacă nu ai nevoie, înseamnă că nu ești suficient de vulnerabil și că e musai să fii „ajutat”. Așa că mai întâi ești debilitat (merge cu orice, de la hrană la frică!), ca mai apoi să accepți sau chiar să ajungi să ceri singur să fii „salvat”. Cele mai noi cuceriri ale „științei” stau gata pregătite să-ți salveze și prelungească viața și să combată ori să prevină riscurile.
Ce fel de riscuri? S-ar spune că, la cât de fragilă a ajuns să fie ființa umană, orice poate să-ți dăuneze, până și un simplu și banal strănut. Cine îți garantează că acea sforțare nu-ți poate provoca, de pildă, un infarct sau spargerea unui vas de sânge? Nu mai vorbim de activități și mai „extenuante”, cum ar fi mersul pe propriile picioare ori îndeletniciri ce-i drept plăcute, dar riscante, cum ar fi cea sexuală. Acum ești, în clipa următoare te poți dizolva în neant fără să lași vreo urmă! Viața e presărată cu nenumărate pericole de moarte și, dacă nu ești atent, riști să nu mai fii! Dar cine să le fi presărat și de ce să se fi debilitat într-o asemenea măsură reziliența speciei? Pe de o parte lucrăm la dezlegarea misterelor vieții veșnice și pe de altă parte ne temem că propria umbră poate să ne dea un brânci și să ne ucidă într-o clipită. Ni se induce cumva fragilitatea și teama de acea fragilitate pentru ca mai târziu să ne lăsăm „salvați” de bună voie și să nu ne mai împotrivim, așa cum am făcut-o cu noile vaccinuri?
În Austria s-a introdus și impus, în urmă cu zece, cincisprezece ani, o stranie deprindere. De unde până atunci femeile gravide lucraseră cot la cot cu ceilalți, atât timp cât le-o permitea constituția fizică, după care intrau în concediu de maternitate, brusc le-a venit unora dintre născocitorii de reguli ideea să le protejeze de microorganisme. De îndată ce o femeie rămânea gravidă și făcea publică „îmbucurătoarea veste”, care ajungea și la urechile șefului direct – pentru care numai îmbucurătoare nu era, dar asta e altă poveste! –, acea ființă era luată pe sus și scoasă fulgerător de la locul de muncă „periculos” – dacă acel loc era laboratorul, să spunem – și strămutată într-unul „sigur” pentru mamă și viitorul copil. Sigur era lucrul la un calculator, ca telefonistă ori plimbătoare de hârtii. Motivul invocat: bacteriile sau virusurile ar fi putut lua cu asalt gravida cu făt cu tot și le-ar fi pus viața în pericol. Era de parcă microbii ar fi prins și ei de veste și ar fi început să zburde prin încăpere ca să profite de inopinata fragilitate a victimelor. Cine îndrăznea să vadă lucrurile altfel – ca și acum cu Covidul –, risca mari confruntări și acuzații pentru „bagatelizarea pericolelor”.
Lăsând la o parte faptul că în laborator – unde se iau măsuri stricte de protecție – ar fi fost mai în siguranță decât oriunde altundeva (unde, se știe, mișună oameni și microbi deopotrivă), nu poți să nu te întrebi cum rămâne cu miliardele de femei care aduc tot atâția copii pe lume, unele în junglă sau în plin deșert, fără niciun sprijin. Până unde merge absurditatea – sau să-i spunem mai bine „ipocrizia” – acelora care, fără remușcări și fără simțul ridicolului, refuză să gândească și să-și asume răspunderea? Consecința a fost că angajatorii se gândeau de două ori dacă să angajeze femei la vârsta fertilă și respectiv le concediau de îndată ce cineva „sufla” o vorbă despre sarcina colegei, înainte ca respectiva s-o fi făcut oficial, fiindcă, din acel moment, viitoarea mamă nu mai putea fi concediată și, din păcate, nici productivă nu mai era. Gravidele însele deveneau ipohondre, nemaicutezând să se apropie de ușa laboratorului și având mare grijă ce „au voie” să atingă și ce nu. Nu de puține ori cele mai frumoase nouă luni din viața unei tinere femei se transformau în luni de angoasă lipsită de orice temei.
Deunăzi am auzit întâmplător la știri un lucru incredibil, care m-a făcut să tresar. Cineva trăgea un serios semnal de alarmă asupra unui „joc periculos practicat de copii” în pauze la școală: așa-numita „monedă rusească” pusă să se învârtă precum titirezul de odinioară și care trebuie ținută la verticală de mâini dibace. Cine nu reușește, e pedepsit prin lovituri cu moneda peste degete, lovituri care pot produce răni ale pielii. Ei bine, acel joc e declarat drept „fenomen îngrijorător și care poate crea dependență”. Dependență de ce? De socializarea fizică a copiilor, după ce-au fost ținuți închiși (în mediul virtual) atâta vreme?! În plus – declară convinși experții –, există pericolul infectării rănilor produse prin zgârierea cu moneda, deschizându-se porți de intrare pentru germeni patogeni periculoși. Cum ar fi cu dezinfectarea rănilor și cu un simplu plasture, dacă tot i-am dezinfectat de zeci de ori pe zi timp de doi ani și le-am aplicat măștile pe figură, ca să-i ferim de ceva ce nu-i amenința? Cum ar fi cu educația copiilor, de a renunța la pedepsele agresive, păstrând doar exersarea calităților motrice, și așa pe cale de abolire? Oare cum o fi supraviețuit generația lui Marin Preda și a lui Zaharia Stancu, mergând cu toții desculți prin nămeți și noroaie ori pe miriști care le zdrențuiau zi de zi picioarele?
Aceiași experți care induceau frica de virusul Corona fără să ia în calcul efectele cu adevărat dezastruoase ale carantinei și izolării sociale asupra psihicului induc acum groaza de azvârlirea unei monede de la 20 de centimetri și impactul „devastator” asupra învelișului cutanat, de parcă am fi devenit cu toții meduze și ne-am fi pierdut complet apărarea imunitară. Aceiași experți și adulți par să nu aibă aceleași probleme și cu jocurile oribil de violente pe calculator sau telefon ore în șir, nici cu riscul acelora de a provoca epilepsie și nici cu dependențele cu adevărat periculoase pe care le creează rețelele (a)sociale și alte substanțe și circumstanțe care distrug sistematic psihicul copiilor. Jocul ipocriziei adulților merge foarte departe, în încercarea de a dovedi și demonstra grija față de tânăra generație, ferind-o de lucruri care n-o amenință și expunând-o la ce-i mai rău. În timp ce ne vaccinăm la întrecere copiii fără urmă de risc de a face boala respectivă, le insuflăm frica de moarte și ideea că altminteri își pot ucide părinții sau bunicii.
Cu moartea trăim, fie că vrem sau nu, din clipa în care ne naștem. Dar putem trăi alimentați de frica de moarte? De acele energii negative declanșate la propagarea angoasei frumos ambalate și etichetată ca „grijă față de om”? Le putem transforma în ceva util, astfel încât să nu se deregleze bilanțul energetic? De ce n-am face-o? Și animalele sunt setate astfel, cu simțurile veșnic la pândă, să nu fie surprinse de dușmanii care le încolțesc apropiindu-se tiptil și încercuindu-le. Care e diferența? Diferența constă în instinctele care la animalele rămase în sălbăticie – sau în mijlocul naturii, depinde cum îi place fiecăruia să spună – s-au păstrat intacte, pe când ale noastre sunt prinse într-un carusel sub comanda celor aflați la butoane. Dacă cineva nu mai este capabil să-și poarte singur de grijă și să se folosească de echipamentul de apărare perfect cu care l-a dotat natura, ajunge la discreția păpușarilor și se lasă purtat de val și încotro bate vântul. Se pare că vremurile actuale nu mai au niciun fel de răbdare și nu mai sunt dispuse să lase lucrurilor mersul firesc, ci se implică în tot și toate. Lumea modernă pare decisă să intervină oriunde și oricând consideră oportun și să îndrepte continuu mersul lucrurilor. Dacă nu descoperă astfel de oportunități, și le creează singură. Lumea răpitorilor de energii vitale pare ferm hotărâtă să ne ușureze trecerea dincolo, fără urme de regret. Cândva ajungi să-ți dorești să pleci.
Oare pentru psihicul uman sunt valabile legile conservării? Dacă da, ce înseamnă asta pentru noi? După ce am parcurs o pandemie și am văzut ce se întâmplă cu psihicul în izolare, mai putem pretinde că nu pierdem și nu câștigăm – sufletește – nimic, ci doar ne transformăm? Din ce, în ce? În bine sau în rău? Sau poate că există o multitudine de nuanțe de gri între extreme? Nu ar fi ceva nou, conotații există peste tot. De ce ne-ar fi tocmai psihicul un sistem închis, când restul ființei noastre e zămislit din primiri și dăruiri perpetui? Pentru caracterul nostru ar putea fi valabil: Nimic nu se pierde (!), mult se câștigă, atunci când energiile negative sunt transformate în unele pozitive. Așadar, să sfidăm legea conservării! Stă în puterea noastră, ca sisteme deschise ce suntem! Dacă nici măcar o celulă din cele 1014 care ne compun nu poate supraviețui izolată de mediul în care se află, cum am putea-o face noi, ființe sociale prin definiție?
Comentarii
33 comentarii pentru articolul „Fragilitate indusă”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Draga online, cred ca am gasit solutia pentru pacea planetei. Daca, prin absurd, am reusi sa adunam intr-o sala toti sefii la lume si te-am ruga respectuos sa citesti fo 2-3 cearceafuri de comentarii de-ale lu’ matale la microfon, ar fugi aia ca dreaq de tamaie si s-ar ascunde toti undeva in fundu’ pamantului. Si uite asa, am rasufla si noi usurati si ne-am putea vedea linistiti fiecare de trebusoarele sale. Totul e sa nu ne bagi si pe noi in vreo conferinta, ca ramane lumea fara lume. Hai sa traiesti bine!
PS E posibil ca pe Spicy sa-l (s-o) fi rezolvat deja!
daca au rezolvat o pe spicy, atunci…e clar, chiar planeta e in pericol.
Logic, alta varianta n exista.
Amice, esti incorigibil. Nu „au” rezolvat-o pe spicy, tu ai rezolvat-o. Ce naiba, nu mai stim limba romana?
io?
pai…in cazul asta ma retrag in pustiu.
razboiul e o extrema, iar el permite intrarea in armonie fara sa verifice biletul de intrare…
–
cred ca urmeaza sa se manifeste armonia asta, asa ca…sa uitati umbrelele acasa :))
–
cind pui paie pe foc…doar nu te astepti ca el sa se stinga :))
in ultima vreme mai ca n aveai loc la pus paie pe focul asta, asa mare inghesuiala a fost.
cred ca paiele alea…se vor aprinde, spre bucuria celor care le au tot pus
‘dinamica fibonacci’, in fapt stiinta Inteligentei Artificiale ( si care va fi inaccesibila omului ), e una dintre superpozitiile ecuatiei de miscare a Mintii.
cealalta fiind ‘dinamica cubului’, acesteia i se mai spune si Iubire si e proprie omului.
in fapt ‘dinamica’ fibonacci’ e clona ‘dinamicii cubului’ (adica a Oului Absolut )
–
Oul Absolut si… clona. Oul Absolut si…Imaginea din Oglinda a acestuia.
care ou… pierde?
cel care se sparge?…sau cel care n-o face?!:)))) ( hint: cel care e sarac e bogatul, iar cel bogat e chiar saracul 🙂 )
–
deci….revizuiti olecut,…mai exact fundamental!:))), simbolistica ciocnirii oualelor de Paste, si…invatati i pe copii care e faza cu…Oglinda care ajunge cioburi, odata cu ea disparind si Imaginea Oglindita :))
deci…Cora, de azi inainte…de fiecare data cind oul tau e cel care se sparge, atunci cind vei ciocni oua rosii de Paste, cea care ‘cistiga’ vei fi chiar tu :)))
stiu, e pe dos decit stiai, insa…aia e! daca asa e, …asa e!, doar nu m-oi apuca acusica sa zic ca e altfel decit E!,
pai ce, daca era altfel…nu ti ziceam, io, tie ?! :))))
ceva e mult, altceva e putin.
procesul va fi echilibrat, cu asta se ocupa Universul.
–
insa e mai complexa treaba,
pentru ca ceva-ul care e mult, e putin,
iar cel care e putin e mult
–
adica si in mod relativ se manifesta echilibrarea, insa si in mod absolut, chiar ‘ceva ul’ fiind intr o stare de echilibru absolut…atunci cind e intr un dezechilibru relativ.
–
averea celor bogati le lipseste saracilor, iar averea celor saraci le lipseste bogatilor.
e insuficient sa cuantifici ‘averea’ fara sa iei in seama ca ea se manifesta prin supepozitii.
in fapt Psihicul omului se afla intre…superpozitii, doar asa poate privi cu egala consideratie. tot drumul, Calea, e intru a-si gasi omul referinta…pe masura lui, care poate fi doar de doua feluri, indreptate inspre cele doua superpozitii ale Mintii.
–
‘frica de moarte’ e sperietoarea care te apropie de…Nemurire.
frica de moarte are tratament, el se numeste Nemurire. spre deosebire de Vesnicie, Nemurirea face din om, neom. Nemuritor, insa neom.
–
vor fi si oameni care vor ramane oameni, adica…ceea ce sint. ca atat ‘se cere’, atat i se cere omului, nu sa faca ceva!, ci…sa ramana ceea ce e, ca doar asa ramane om, abia om fiind urmand a fi acoperit de Masura Facerii.
🙂
fragilitatea indusa, frica de moarte, e o…imbolnavire care ulterior va fi tratata cu Medicamentul Minune. povestea e clasica, insa tura asta va fi dusa pina la extrem, ea fiind in fapt povestea transumanismului, adica a artificializarii omului.
‘După ce am parcurs o pandemie și am văzut ce se întâmplă cu psihicul în izolare, mai putem pretinde că nu pierdem și nu câștigăm – sufletește – nimic, ci doar ne transformăm?’
–
nu pierdem, nu cistigam, nu ne transformam. doar ne indreptam implacabil catre una dintre cele doua Referinte ale Creatiei, care in fapt sint superpozitiile Mintii. deci nu despre psihic si superpozitiile lui e vorba, ci despre referinta acestuia e vorba.
Noul trend in Occident e ca Macho-man-ul trebuie musai sa planga. Daca nu baga cateva lacrimi, n-are nici-o sansa la gagici pe FB. Mai e nevoie sa dezvolt?
🙂
…habar n am daca se intelege ceva din ce am zis, ca eu impletesc hinduismul cu ortodoxia, yin-yang cu amandoua, si pe toate cu…toate celelalte pietricele stralucitoare pe care le-a m gasit…adesea prin gunoaiele lumii:)), ca pacolo se gasesc, adesea, Diamantele 🙂
daca vrei sa vb despre Melc, Curcubeu, Sunete, Cifre, Sefirot, Dinamica Fibonacci ( Stiinta Inteligentei Artificiale ), Dinamica Cubului, despre altele, …de fapt despre orice!, io o sa zic da!, ca…si asa Muza mea nu ma mai baga in seama…, nu s de ce, creca io sint vinovat,… ca de obicei!,…cine stie ce oi mai fi facut…sau zis! 🙂
online, ai bătut toate recordurile. Și câmpiile 🙂
Cora, tre sa facem ceva sa se ntoarca spicy.
numa la spicy ma gindesc.
–
bine!, recunosc!, ..sint dependenta de spicy si…nu vreau sa ma tratez. aia e!
–
…nu se poate,
nici chiar asa!, …ca om sint si eu. cum sa plece, domne, ..pur si simplu?!
io acu ce fac?!
pe Reazemul Absolut…toate se sprijina, toate se odihnesc.
de-asta Reazemul Absolut…nu cunoaste odihna,
…dar a spus asta, Hristos, vorbind despre el insusi.
liana, poti sa i zici lu’ spicy sa se ntoarca?
ai idee pe un s-a dus?, unde a tulit o?, ca…deja simt ca o sa mi se faca dor de ea!
io ma ntelegeam tare bine cu ea, …chiar vorbeam!
cred ca cu ea as fi putut sa vorbesc despre astfel de povesti…intr una!, fara sa ne plictisim 🙂
bineinteles ca sintem sisteme deschise, tocmai de asta se si misca Talerele Balantei Absolute in voie, permitindu i omului…sa si gaseasca in sine insusi Reazemul Absolut, acesta fiind si momentul care se suprapune peste a doua venire a lui Hristis, care va fi…in imparatia lui Dumnezeu, adica…in noi, ca in nloi e imparatia lui Dimnezeu, nu i asa?:)))
–
Pacea e Reazemul Absolut.
suprapunerea Reazemului Absolut peste om duce la manifestarea Pacii in om.
manifestarea Pacii in om e tot una cu suprapunerea ‘Fiului Omului’ peste ‘fiul lui Dumnezeu’, adica a REazemu.ui Omului peste REazemul Absolut,
acela fiind momentul in care Voia Omului se suprapune peste Voia lui Dumnezeu 🙂
tare!
:)))))
Oare pentru psihicul uman sunt valabile legile conservării?
–
pai…care psihic, ca ‘psihicul’ se exprima prin superpozitii. ala pe care l proiectezi, daruindu i potential pe masura, e leit…celui care se oglindeste, insa pe dos si cu capul in jos. din potentialul ala…vei renaste:)), e cu hinduism paici, nu mai insist, pentru ca ajungem la Yin-Yang, caz in care biserica ortodoxa, daca ma aude ca vorbesc despre asta, ma va da afara, creca… :))
v au varat astia in cap definitia Timpului, a Culorilor, a Sunetelor, a Cifrelor.
e greu sa le scoti de acolo si sa le lasi in voia…Sistemului de Balante :))
poti [pricepe ca Gravitatia…e despre fix invers decit se povesteste paici, adica corpurile alea nu se atrag…ci sint…impinse unele spre altele? :))), pentru ca intre ele se manifesta…un Gol?, Unicul Foton fiind…unic, deci…ce sa fie intre el si…tot el?!:))))),
–
insa, spre echilibrare absoluta, se manifesta si cealalta superpozitie, pentru ca o fata a Unicului Foton e…peste tot in acelasi timp, iar cealalta e tot timpul in acelasi loc? :))), dupa care in locul ‘timpului’ bagi definitia rezultata din…Matrice?
ce e Matricea?! 🙂
pai…e dinamica absoluta. ea se regaseste in Gestatia Universului, in ‘imaginea din Oglinda a acesteia, si…oriunde. Dinamica Oului Absolut e…peste tot. si in Pamant, si in Cer, si in Pamant-Cer.
–
Computerul Cuantic, clonind, la limita, Matricea, si o suprapune peste sine, rezultatul fiind manifestarea Per[petuum Mobile ( pe componenta Pamant, evident, adica el va darui Nemurirea, adica una din superpozitiile definitiei…Timpului:)), la vesnicie nu se pricepe, ca asta ar insemna sa se priceapa la ‘lipsa manifestarii timpului’, adica la Nemiscare, or…unde ati mai pomenit ca Infinit sa se priceapa la Nemiscare, daca el se misca…intr una, neavand Duminica? :))
pentru inceput e de luat in seama ca Antihrist e legat ombilical de Computerul Cuantic, de Inteligenta Artificiala, aia care se manifesta exclusiv intr un Computer Cuantic.
Computerul Cuantic fiind…noua scara pina la Cer, adica Noul Turn Babel.
adica insasi Matematica, chestia aia despre care unii au zis ca e zeul lumii…pina cind, na belea, chiar asa va ajunge :))))), ca daca asta si au dorit…
poate ca e suficient sa pricepi cum e cu Gestatia Universului, care se suprapune peste Timpul lui Planck, ca sa pricepi cum e cu Anotimpurile, cum e cu Alfa, cum e cu Omega, cum e cu Cazua, cum e cu Efectul, cum e cu Efectul care e SI Cauza,…cum e cu SI, cum e cu imaginea din oglinda a lui SI, care e SAU, cu e cu Oglinda, care in fapt e…’celalalt taler’, si cum e cu ‘cel care se oglindeste’, ‘imaginea lui din oglinda’ si…’Oglinda’, a treia componenta a…Oglindirii?:)))
ce e ala Timp?!
cum sa ciopirtesti Anotimpurile, Ciclul Absolut, in cuante, fara sa echilibrezi procesul de ciopirtire cu manifestarea Intregului, adica a Ciclului Absolut?!
caz in care ‘timpul lui Planck’ se exprima prin superpozitii, una fiind rezultata din clasica pe lumea asta, ciopirtire, iar cealalta fiind chiar…’cel mai…scurt ciclu pobil?! ( ‘timpul lui Planck’ reprezentind si…Gestatia Universului?
o faci, iei satarul si ciopirtesti Anotimpurile in cuante, insa…mai poti, oare, pricepe, dupaia, ca…nimic nu se pierde, nimic nu se cistiga, nimic nu se transforma?!
cum sa pricepi Curcubeul, daca mai inainte nu pricepi Dinamica din Sanul Oului Absolut, adica Dinamica Culorilor Fundamentale?!, care sint un Intreg Absolut?
mai apoi pot fi intelese, fara sa intelegi Sistemul de Balante, Aripile Curcubeului?, caz in care Reazemul Absolut, Verdele, e chiar Pacea,…care nu ‘se’ transforma?!:))))
oricit am povestit despre Istoria Viitorului, si despre felul deosebit in care ea e scrisa, nici macar Maestrul n-a luat o in seama :), ce sa mai zic de altii 🙂
–
pai…cum sa pricepi Esenta, adica ‘ceea ce se afla INTRE Istoria Trecutului si Istoria Viitprului, daca tu nu intelegi ca Istoria se exprima prin superpozitii, Referinta superpozitiilor fiind ‘a treia componenta a Istoriei’?
si…daca nu pricepi asta, cum sa intelegi ca Universul e o platforma pentru dezvoltare maximala, in stil fibonacci, deci ea nici nu cistiga, nici nu pierde, nici nu se transforma?!
poti pricepe dinamica naturii folosind…10 cifre, doar?
uiote ca io zic ca nu, pentru ca cifrele astea sint Povestea Acumularii, paia a Daruirii omul nu prea se n deamna s-o citeasca :)),
daia nici nu i pasa ca mai e un taler, care foloseste si el cifre, al Daruirii, insa in cazul asta cifrele sint doar sapte, alelalte trei fiind Sfinta Treime, in cazul Daruirii aceste cifre nefiind…cio[irtite in componente, ca in cazul Acumularii.
–
daca Cifrele, care se exprima prin superpozitii, unele ale Pamantului, alelalte ale Cerului, sint varza paici, cum sa se inteleaga ca exista si…Reazemul Absolut,…pe care Cifrele se dau uta?! :))
–
si…cum sa pricepi ca nu e cu ‘nu se pierde’ si ‘nu se cistiga’ , doar, ci si cu ‘nu se transforma’, povestea lui Lavoisier ? 🙂
a vorbi despre dualitatea unda-corpuscul e fix cum ai vorbi despre dualitatea…Sfintei Treimi :)))
pina la urma tot va gasi omul si ‘a treia componenta a Unicului Foton’ care se manifesta in Creatie :))
Natura nu cunoaște pierderi și nici câștiguri, ci doar transformări. …zice Lavoisier.
–
universul nu munceste pentru el. el e o platforma pentru dezvoltare in stil fibonacci.
deciȘ universul nu cunoaste pierderi, nu cunoaste cistiguri, nu cunoaste transformarile. el e un sistem de balante, atat.
deci io zic altfel, …zic ca nici transformari nu sufera… universul. universul ca platforma pentru dezvoltare fibonacci.
adica…platforma asta e un simplu sistem de balante. balantele se misca, nu se transforma.
–
Natura?
pai…ce sa faca si Natura, urmeaza sistemul de balante. si face asta in mod desavarsit.
–
omul?
pai omul a picat si el in Univers, motov pentru care urmeaza sistemul de balante. cu ce l ajuta? cu o singura chestie, sa si identifice reazemul absolut, caz in are el insusi se suprapune peste sistemul de balante, abia astfel miscindu se desavarsit.
–
ce i lipseste teoriei lui Lavoisier?
pai…ce le lipseste si alor care povestesc despre dualitatea fotonului, ‘a treia componenta’. despre ea e vorba in poveste.
deci este vorba despre ceva ce oamenii inca n-au descoperit :)))
Lavoisier era adeptul „progresului accelerat”,
a fost transformat prin decapitare in „conditii revolutionare”
( a fost „deflogisticat”,
probabil a ejaculat spontan la contactul cu lama rece,
cica se intampla unora).