România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie

Cînd s-a sigilat Arhiva SIPA, imediat după Hotărîrea de Guvern din 9 februarie 2006, totul era arhiva electronic. Monica Macovei a primit un opis al Arhivei în format electronic

Alexandra Andon, o ziaristă de la RRA, despre al cărui profesionalism am mai scris, nu s-a lăsat intimidată de Diversiunea meșterită de Statul Paralel sub forma mustrării de tip bolșevic Sînt atîtea mari probleme interne și internaționale și voi discutați despre SIPA? și a organizat vineri, 26 mai 2017, la 13: 20, la emisiunea sa Probleme la zi, de pe RRA, o dezbatere despre Scandalul SIPA. Despre Scandal s-au pus la cale multe talkshow -uri. Potrivit tradiției de veacuri a televiziunilor de știri, toate sînt trăncăneli de tip Fierăria lui Iocan din Moromeții, în care cu cît știi mai puțin despre ce-i vorba cu atît te vîri în vorbă cît mai des.
Așa se explică faptul că după publicarea Raportului de către Evenimentul zilei, în Scandalul SIPA nu s-a progresat nici măcar cu un milimetru în aflarea adevărului.

Dezbaterea de la RRA, condusă profesionist de Alexandra Andon, poate fi apreciată însă ca pas înainte în investigațiile presei.
Ascultînd emisiunea, m-am gîndit că una e vorba de la Radio, care zboară, și alta e vorba de pe cristoiublog.ro, care rămâne, fie și în format electronic.
Prin urmare am făcut rost de aceasta de la RADOR, excelenta Agenție de știri a Radioului public, și acum o public în acest spațiu.
Pentru înlesnirea lecturii, am pus intertitluri.

Georgiana Iorgulescu: Mi se pare că Tudorel Toader joacă șah cu noi

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (26 mai, ora 13:20) – Emisiunea: „Probleme la zi” – Realizator: Alexandra Andon – Bună ziua şi bun găsit tuturor! Arhiva SIPA este o pată pe obrazul justiţiei române. Vom transforma Arhiva SIPA într-un fel de CNSAS despre sistemul de justiţie. Arhiva trebuie desecretizată, arhiva trebuie închisă şi arsă. De când a fost readusă în atenţie, această arhivă a Serviciului secret al Ministerului de Justiţie, am ascultat un noian de declaraţii, deocamdată aşezate vraf, de vreme ce timp de peste zece ani nimeni nu a încercat să lămurească lucrurile până la capăt. Dar şi acţiunea politică de până acum şi frânturile de informaţii care răzbat până la noi sugerează că Arhiva SIPA conţinea informaţii compromiţătoare, culese licit sau nu despre unii magistraţi. Şi atunci, a fost sau nu afectată integritatea arhivei, unde au ajuns copiile, dacă ele au fost făcute? De ce această temă acum? Este subiectul ediţiei de astăzi. Îi spun bun venit în studio doamnei Georgiana Iorgulescu, director la Centrul pentru Resurse Juridice. Vă mulţumesc foarte mult. Bună ziua!
Georgiana Iorgulescu: Bună ziua! Şi eu vă mulţumesc.
Realizator: De ce pornim toţi de la prezumţia că această arhivă conţinea informaţii grave, compromiţătoare la adresa unor magistraţi, şi că ele au ajuns în mâinile unor persoane care puteau să şi decidă în legătură cu soarta acelor magistraţi? Asta este percepţia publică.
Georgiana Iorgulescu: Da, aşa este. Lucrurile sunt foarte vechi, să ştiţi că lucrurile astea, într-o formă mai mult sau mai puţin voalată, au fost consemnate în rapoartele de ţară. În perioada în care se făceau negocierile de aderare la UE, pe Capitolul „Justiţie” apăreau astfel de lucruri legate de Arhiva SIPA, nu de Arhiva SIPA, de activitatea acestei unităţi de intelligence, că este vorba de o unitate de servicii secrete, motiv pentru care, după debarcarea Rodicăi Stănoiu în 2004, primul lucru pe care l-a făcut noul ministru al justiţiei, Cristian Diaconescu, a fost, de fapt, să desfiinţeze această structură SIPA şi s-o retransforme în Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie. Este foarte interesant, pentru că hotărârea de guvern prin care se desfiinţa SIPA şi se inventa această nouă direcţie, este un articol şi un aliniat foarte interesant, oamenii de la DGPA-ul acesta nou trebuia să participe cumva la urmărirea penală. Strângeau informaţii, făceau acte de urmărire penală. Vi se pare cunoscut nu? Că tocmai am discutat, acum doi ani, de decizia Curţii Constituţionale. Nu reiese din acest HG de pe vremea domnului Diaconescu ce s-a întâmplat cu oamenii. Au migrat oamenii de la SIPA la DGPA, au fost aduşi alţi oameni, ce s-a întâmplat cu arhiva. Citesc astăzi în presă declaraţiile domnului procuror Doru Dobocan, care a fost ultimul director procuror al acestei DGPA şi care spune: „Arhiva adevărată nu este aceasta care se află la ANP”. Interesant este unde este arhiva adevărată. A fost din SIPA, din anii 2003-2004. Am citit astăzi de dimineaţă. Deci, iată că nu ştim dacă această arhivă este arhiva completă a fostului serviciu, SIPA anume.
Realizator: Este atunci foarte interesant să aflăm diversele comisii ce au consultat.
Georgiana Iorgulescu: Şi asta este important, de aflat, dar nu ştiu dacă comisiile, în fine. S-a dat ieri o listă cu persoanele care au intrat în arhivă. Sigur este o listă bine venită. Lumea s-a năpustit asupra acestor persoane. Ele bănuiesc că au intrat în arhiva SIPA pe baza unor ordine date de ministrul justiţiei, care bănuiesc că acele ordine, nu le-am văzut, ar trebui să conţină şi ce anume trebuie să facă oamenii aceea când intră. Dar aici sunt şi lucruri foarte interesante. Am văzut componenţa comisiilor mai mult de pe vremea domnul Chiuariu, şi a domnului Predoiu, şi mai puţin de pe vremea ministrului Monicăi Macovei, care, atenţie, nu a desfiinţat SIPA, a desfiinţat DGPA-ul, continuatoarea SIPA. Este un vaccum în perioada asta 2005 – 2006, nu ştim nimic. Domnul Toader spune că nu a găsit procese verbale, nu a găsit nimic. Tot domnul Toader vine, ieri, la ora 2:00 şi ne spune că ar mai fi încă două rapoarte care trebuie descretizate şi că ar fi fost mult mai multe persoane care au intrat acolo. Mie mi se pare că joacă şah cu noi. Eu aşa îl văd, în faţa unei table de şah, mută câte un pion, adică o informaţie. Noi aşteptăm cu sufletul la gură o altă informaţie. Nu ştiu cu cine se războieşte. Adică la jocul de şah nu îmi dau seama, el e pe o parte, nu ştiu cine e pe partea cealaltă. Şi mă explic.
Realizator: Cu toate aceste, mai este interesant un lucru, dacă şi asupra conţinutului şi locului unde se află arhiva există semne de întrebare, diverşii miniştri care au trimis, au semnat oridine pentru comisii care să inventarieze Arhiva SIPA, unde i-au trimis, la arhiva de la ANP sau la arhiva adevărată?
Georgiana Iorgulescu: Asta cu arhiva adevărată am aflat-o şi eu astăzi, cum vă spuneam, de la procurorul care a fost ultimul şef al DGPA. Acum, acel ordin al ministrului Monica Macovei prin care a desfiinţat DGPA nu a fost respectat niciodată.
Realizator: Până la capăt…
Georgiana Iorgulescu: HG, de fapt, nu ordin, HG.
Realizator: Nu a fost respectat niciodată până la capăt.
Georgiana Iorgulescu: Nu. A fost un termen imposibil. Dumneaei a socotit că în 180 de zile se poate face inventarierea, predarea ş.a.m.d. Şi acolo sunt două articole. Unu care spune că se predă la ANP nu arhiva, ci patrimoniul DGPA, pe baza unei comisii de iventariere, şi o altă comisiei, separată, specială, care trebuia să facă inventarierea arhivei, a documentelor şi care cu avizul CSAT trebuia să îndrepte documentele fie către arhivele naţionale, fie către structurile de apărare, ordine publică, siguranţă naţională. S-o fi dat ceva acolo, la structurile astea, nu s-o fi dat? HG-ul nu a fost niciodată dus la îndeplinire până la capăt, că în 180 de zile nu se putea face nimic. De-aia am ajuns până la domnul Predoiu, de fapt.

Cum l-a omis Tudorel Toader de pe Lista publicată tocmai pe Cristi Danileț

Realizator: Cu atât mai mult cu cât membrii primei comisii care a intrat în Arhiva SIPA, din care face parte şi judecătorul Cristi Danileţ, spun că au intrat de trei ori în această arhivă, însumând câteva ore. Este domnul judecător Danileţ împreună cu noi, prin telefon. Bună ziua!
Cristi Danileţ: Bună ziua! Vă mulţumesc pentru invitaţie.
Realizator: Aţi fost şi membru al CSM. În momentul în care doamna ministru Macovei v-a delegat să intraţi în această arhivă SIPA, în primul rând, dumneavoastră sunteţi sigur că era Arhiva SIPA sau aveţi acelaşi tip de îndoieli ca şi procurorul care a condus ultima dată SIPA?
Cristi Danileţ: Cu siguranţă este Arhiva SIPA, respectiv toate documentele adunate de la serviciile teritoriale şi de la direcţia principală a Direcţiei Generale a Penitenciarelor, care s-au depozitat în două camere din cadrul sediului principal al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Aia este arhiva SIPA, nu există alte documente la Ministerul Justiţiei sau trimise către alte structuri ale statului.
Realizator: Care a fost scopul pentru care aţi intrat dumneavoastră în această arhivă? Deci, a fost un ordin al ministrului, v-a desemnat pe dumneavoastră, cu ce scop şi în ce a rezultat activitatea dumneavoastră?
Cristi Danileţ: Închipuiţi-vă momentul lui iunie 2006, când se desfiinţează în totalitate DGPA-ul, fosta SIPA, se închide activitatea acesteia, sunt eliberaţi din funcţie cei 180 de angajaţi, ofiţeri şi subofiţeri SIPA, şi se depozitează toate documentele în cele două camere de care v-am vorbit. Primul lucru pe care l-a făcut ministrul era să stabilească ce anume avem în acele camere, întrucât nu erau predate registre, opisuri, indexări ş.a.m.d. Nu ştiam ce documente s-au strâns în acea cameră. Prin urmare, ministrul desemnează – este adevărat, de-abia în ianuarie 2007 – doi oameni, pe mine şi un coleg procuror, pentru a merge în arhivă şi a face o evaluare a acesteia: ce tip de documente avem, de ce natură sunt ele, cine ar trebui să le inventarieze, cam în cât timp? Vă daţi seama, în momentul în care, eu personal niciodată nu am avut de-a face cu o structură a serviciilor de informaţii până acum şi, în momentul în care am desigilat uşa şi am intrat în fiecare din cele două camere, nu ştiam de unde să încep, neavând o evidenţă clară a documentelor de acolo.
Realizator: Şi atunci, cum vă explicaţi faptul că o comisie ulterioară, cea din care au făcut parte doamna Laura Scântei, domnul Horia Georgescu, spun că exista o metodă de arhivare, de opisare a acestei arhive, că exista şi un format electronic?
Cristi Danileţ: Este simplu: pentru că dumnealor au parcurs acea arhivă în câteva luni, în timpul unor vizite în mod regulat.
Realizator: Este adevărat.
Cristi Danileţ: Deci, au ajuns în cele din urmă, lăsaţi-mă să vă explic, au ajuns în cele din urmă la documentele de care eu vă vorbesc. Dar eu v-am spus de prima noastră intrare, când deschizi uşa şi vezi un maldăr de documente aranjate pe rafturi. De unde începi?
Georgiana Iorgulescu: Domnule judecător, aţi intrat în 2006 sau în 2007?
Cristi Danileţ: În 2007.
Georgiana Iorgulescu: În 2006 nu aţi intrat deloc?
Cristi Danileţ: Din iunie 2006 până în ianuarie 2007 nu a intrat nimeni.
Georgiana Iorgulescu: Există o comisie, din care făceaţi şi dumneavoastră parte şi istoricul Marius Oprea, era o listă mai lungă, şi domnul procuror care spune că nu este adevărată şi în integralitate arhiva aceasta. Asta a fost prima comisie.
Cristi Danileţ: Da, este prima comisie de inventariere a patrimoniului SIPA şi de stabilire a calendarului de desfiinţare.
Georgiana Iorgulescu: Păi, şi în 2006. Este 2006, nu a intrat nimeni, cum s-a făcut inventarierea în 2006, dacă nu a intrat nimeni acolo şi dumneavoastră spuneţi…?
Cristi Danileţ: Nu prin contact fizic cu arhiva, ci doar pe bază de documente furnizate de servicii. Adică: am stabilit calendarul, patrimoniul, destinaţia patrimoniului, data la care efectiv DCPA îşi încetează activitatea, ce anume se întâmplă cu oamenii care sunt eliberaţi din funcţii.
Georgiana Iorgulescu: Istoricul Marius Oprea are o cu totul şi cu totul altă interpretare.
Cristi Danileţ: Adică el a intrat în arhivă, v-a spus că a intrat în arhivă?
Georgiana Iorgulescu: Are o altă interpretare legată de opisare, de CD-uri şi aşa mai departe.
Cristi Danileţ: V-a spus că a intrat în arhivă? Domnul Oprea a spus că a intrat în arhivă?
Georgiana Iorgulescu: Ascultaţi-mă puţin. Dumneavoastră vreţi să-mi spuneţi că un serviciu secret, cum a fost SIPA, atâţia ani de zile, nu avea un regim de cartotecă?
Cristi Danileţ: Eu vă spun că eu nu l-am găsit, nu mi-a fost predat şi nu l-am găsit.
Georgiana Iorgulescu: Şi dumneavoastră cum aţi făcut preluarea fără cartotecă şi fără nimic? Aşa ceva nu se poate. Vorbim de secrete de stat, secrete de serviciu. Cum este posibil?
Cristi Danileţ: Asta îl întrebaţi pe domnul Oprea, că înţeleg că este mai credibil decât mine, care am avut acces la arhiva SIPA.
Georgiana Iorgulescu: Dar nu este vorba de domnul Oprea, este vorba că aţi făcut parte dintr-o echipă care trebuia să stabilească…
Cristi Danileţ: Deci, dumneavoastră vă daţi cu părerea şi eu vă spun ce am constatat, care dintre noi are dreptate?
Georgiana Iorgulescu: Păi, nu îmi dau cu părerea!
Realizator: Domnule judecător, aşadar, dumneavoastră aţi intrat prima dată în această arhivă în ianuarie 2007, da?
Cristi Danileţ: Eu aş vrea să spun un lucru, să nu ridicăm un fel de culpabilizare, un fel de suspiciune asupra membrilor care au intrat în arhiva SIPA. Toţi am fost autorizaţi de câtre ministru, în baza unui certificat ORNISS, şi toţi am avut o minisune.
Realizator: Atunci cum vă explicaţi raportul comisiei instituite de domnul Chiuariu, care spune foarte clar, raportul publicat în presă, chiar dacă el este secret, spune foarte clar că din arhivă au fost luate documente, au fost xerocopiate, au fost făcute ştersături…
Cristi Danileţ: Dar nu vreţi să citiţi exact fraza asta care spune că din Arhiva SIPA au fost preluate documente? Că tot am văzut-o derulându-se la jurnalişti, dar nimeni nu citeşte şi propoziţia dinainte. Citiţi vă rog fraza!
Realizator: Vreţi să spuneţi…
Cristi Danileţ: Da, să citiţi fraza care spune că din Arhiva SIPA s-au luat documente, că Arhiva SIPA s-a constituit de-abia în iunie 2006. Haideţi să vedem, când anume s-au luat documente din Arhiva SIPA?
Realizator: Cum adică Arhiva SIPA s-a constituit de-abia în 2006?
Cristi Danileţ: În sensul că toate documentele s-au adunat şi s-au sigilat în ceea ce numim astăzi Arhiva SIPA în iunie 2006, când s-a închis.
Realizator: Şi atunci, acea comisie a văzut exact Arhiva SIPA. Dumneavoastră ce aţi văzut?
Cristi Danileţ: Eu o iau de la început cu explicaţiile, atunci.
Realizator: Încă o dată, haideţi să o luăm de la început.
Cristi Danileț: Daţi-mi fraza din raportul de care faceţi vorbire care spune că…
Georgiana Iorgulescu: Dar de ce nu o daţi dvs, dle judecător, că bănuiesc că o aveţi în faţă?
Cristi Danileț: Ba da, v-o dau. V-o dau!
Georgiana Iorgulescu: Păi, haideţi, citiţi-o, vă rog!
Cristi Danileț: Uitaţi-vă acolo, Comisia din anul 2005 a luat documente şi le-a predat ministrului Macovei, da? În Comisia din 2005, documente din cadrul Ministerului Justiţiei. Deci, de ce amestecăm lucrurile? Una sunt documentele din cadrul Biroului de Documente Secrete de la Ministerul Justiţiei, în anul 2005, şi alta este Arhiva SIPA, de care vorbim, constituită în iunie 2006. În mod voit amestecăm evenimentele?
Realizator: Bun. Deci, dvs, între iunie 2006 şi ianuarie 2007, aţi participat la constituirea Arhivei SIPA?
Cristi Danileț: În luna lui iunie 2006 s-a închis Serviciul SIPA şi atunci s-au sigilat uşile în care s-au depozitat documente ale acestui serviciu. În acel moment se consideră închisă activitatea DGPA-ului, care a succedat SIPA. Din iunie 2006 până în ianuarie 2007 nu a intrat nimeni în arhivă, ea nu a constituit o prioritate pentru minister, care pregătea aderarea la Uniunea Europeană. Deci, timp de şase luni arhiva a fost sigilată complet, fără accesul nimănui.
Georgiana Iorgulescu: Adică, dle judecător, nu s-a respectat HG-ul care avea termenul acela, recunosc că imposibil, de 180 de zile.
Cristi Danileț: Da, nu s-a respectat. Da, nu s-a respectat HG-ul.
Georgiana Iorgulescu: Dvs, dacă nu aţi intrat în 2006, la ce vă trebuia ORNISS-ul?
Cristi Danileț: Eu aveam ORNISS din ianuarie 2005, când m-am detaşat în Ministerul Justiţiei. Fiecare consilier al ministrului, împreună cu secretarii de stat şi împreună cu directorii din minister au certificat ORNISS, pentru că în Ministerul Justiţiei se manipulează documente care sunt clasificate.
Realizator: Ceea ce aţi văzut dvs în arhiva SIPA, aşadar, nu aţi văzut toată arhiva, nu aţi ajuns la sistemul de opisare, dar dosarele pe care le-aţi văzut sugerau că sunt înregistrate într-un anume fel, aveau numere, ce aveau?
Cristi Danileț: Este prea mult să îmi amintesc în amănunţime acest aspect şi eu cred că am declarat de mai multe ori, unele dintre ele aveau un număr de ieşire către Parchetul General, pentru că erau suspiciuni de corupţie, altele aveau o rezoluţie trimisă către cabinetul ministrului. Asta este tot ceea ce îmi amintesc acum.
Realizator: Este posibil, aşadar, ca din această arhivă, pe care dvs o vedeaţi abia la începutul 2007, să fi dispărut în 2005 unele documente?
Cristi Danileț: Păi, dacă arhiva s-a constituit de-abia în iunie 2006, de unde să ştiu eu dacă s-au sustras documente în 2005, când serviciul încă era funcţionabil, încă nu era desfiinţat?
Georgiana Iorgulescu: Eu refuz să cred.
Cristi Danileț: Vedeţi cum încurcăm! Vedeţi cum încurcăm evenimentele!
Realizator: Este alături de noi…
Georgiana Iorgulescu: Eu refuz să cred ce spune dl Danileţ. Ne ia aşa de…
Realizator: Este alături de noi, prin telefon, şi istoricul Marius Oprea.

De unde știe Cristi Danileț ce conțineau notele informative primite de la DGPA de Monica Macovei?

Cristi Danileț: Este foarte simplu, vă spun, în ianuarie 2005 DGPA încă funcţiona. Era în subordinea ministrului justiţiei. Dacă DGPA-ul avea suspiciuni de corupţie cu privire la ceea ce se întâmplă în penitenciar, şi ştiu cel puţin două suspiciuni mari de corupţie în legătură cu ceea ce se întâmplă în sistemul penitenciar, este vorba de un dosar care a devenit dosarul Brădişteanu şi, un alt dosar, cel privind Palatul de Justiţie, două achiziţii publice. Acele documente, dacă proveneau de la DGPA, eram obligaţi prin lege să le trimitem către Parchetul Anticorupţie. Probabil despre aceste documente este vorba.
Georgiana Iorgulescu: Dar de unde ştiţi dvs ce conţineau notele informative care priveau suspiciunile din mediul penitenciar?
Cristi Danileţ: Dar de unde ştiţi dvs ce nu conţineau acele documente?
Georgiana Iorgulescu: Dar nu e vorba de asta, e vorba de acces! Eu nu vorbesc ce conţine. Dvs ne-aţi spus despre nişte…
Cristi Danileţ: Păi, încă o dată spun: în ianuarie 2005 aveam certificat ORNISS. De fapt, ce vreţi să spuneţi? Ce vreţi să spuneţi, că ministrul Macovei a avut în subordine…?
Georgiana Iorgulescu: Vă rog să vă abţineţi! Eu vreau să spun că dvs, în calitate de consilier al ministrului, nu înţeleg în virtutea căruia act normativ aveaţi acces la informaţii care se puteau constitui ulterior în dosare penale. Asta nu înţeleg.
Cristi Danileţ: Da. Este treaba dvs că nu înţelegeţi! Eu vă explic la ce am avut acces şi la ce n-am avut acces.
Georgiana Iorgulescu: E minunat! România trebuie să ştie că un consilier…
Cristi Danileţ: Faceţi o speculaţie de joasă speţă în legătură cu oamenii care au avut acces.
Realizator: Dar care era…? Nu, nu!
Cristi Danileţ: Ba da, îmi permit să spun lucrul acesta!
Realizator: Domnule judecător, sunteţi jurist. Care era, strict legal, circuitul acestor documente?
Cristi Danileţ: Care documente? Despre care documente vorbim?
Realizator: Despre care aţi relatat dvs: acele acte sau sesizări provenite de la SIPA legat de Palatul de Justiţie şi celălalt dosar. Care era circuitul lor?
Cristi Danileţ: Încă o dată vă spun: este regretabil că faceţi jocul unor jurnalişti care manipulează în mod ordinar opinia publică.
Realizator: Explicaţi dvs care era circuitul legal al acestor informaţii.
Cristi Danileţ: Păi, orice explicaţie de-a mea este învolburată în suspiciunile pe care dvs le aveţi.
Realizator: Dvs aţi văzut aceste informaţii şi spuneţi că este legitim să le fi văzut. Care era circuitul lor legal?
Cristi Danileţ: V-am spus eu că am văzut asemenea informaţii?! V-am spus că am avut acces la arhiva SIPA începând cu ianuarie 2007. Dvs vorbiţi despre un eveniment din 2005 care nu are legătură cu arhiva SIPA.
Georgiana Iorgulescu: Nu, e incredibil!
Realizator: Dvs aţi descris acest eveniment din 2005…
Cristi Danileţ: Despre care eveniment din 2005?
Realizator: Aţi vorbit despre informaţiile referitoare la Dosarul „Palatul de Justiţie” şi încă un dosar. Dvs
le-aţi descris.

Cristi Danileţ: Încă o dată vă spun: DGPA funcţiona în anul 2005. El a fost desfiinţat în anul 2006.
Realizator: Exact asta este întrebarea mea!
Cristi Danileţ: Prin urmare, orice informaţie care venea de la DGPA…
Realizator: Care era circuitul legal al informaţiilor provenite de la DGPA?
Cristi Danileţ: DGPA le trimitea la biroul de documente secrete, şi biroul de documente secrete din cadrul Ministerului Justiţiei le prezenta ministrului justiţiei. Acesta era circuitul lor normal. Prin urmare, dacă au fost trimise documente…
Realizator: Şi oricine avea certificat ORNISS avea voie să se uite pe ele?
Cristi Danileţ: Nu, bineînţeles. Numai cei care aveau sarcină de serviciu.
Realizator: Şi de ce era sarcina de serviciu a dvs aceasta?
Cristi Danileţ: Nu era a mea, tocmai că vă spun că nu am văzut acele documente; ştiu despre ele, asta e cu totul altceva!
Realizator: Vă mulţumesc foarte mult!
Cristi Danileţ: Şi vă spun şi de unde am văzut: am văzut aseară la Realitatea TV declaraţia unui procuror de la PNA care a primit respectivele documente. Ca să lămurim şi această suspiciune.

Realizator: Este alături de noi, prin telefon, istoricul Marius Oprea. Este, tot alături de noi, prin telefon şi domnul Horia Georgescu, fost şef al Agenţiei Naţionale de Integritate şi membru al Comisiei care a realizat raportul despre Arhiva SIPA. Bună ziua, domnule Horia Georgescu!

Deși Raportul a fost publicat deja Evenimentul zilei și e comentat de toată presă, Horia Georgescu nu vrea să vorbească despre el pînă nu-l desecretizează Ministrul!

Horia Georgescu: Bună ziua dumneavoastră, invitaţilor şi ascultătorilor!
Realizator: Cât timp aţi avut la dispoziţie ca să faceţi constatări, în primul rând confirmaţi autenticitatea acelui raport?
Horia Georgescu: Din păcate, nu pot să vorbesc despre acest lucru. Ministrul Tudorel Toader a spus public că va desecretiza acest raport, fiind secret de serviciu. Este în atributul ministrului justiţiei să facă asta şi poate să procedeze ca atare. Eu am fost membru în comisia SIPA, în calitatea de consilier al ministrului justiţiei, după ce am plecat din DNA, unde am lucrat ca specialist.
Realizator: Ce sarcină aţi avut dumneavoastră în momentul în care aţi fost desemnat să intraţi în Arhiva SIPA?
Horia Georgescu: În primul rând că sarcina era sub imperiul ordinului şi mandatului dat de ministrul justiţiei, la acea dată, şi de asemenea sub imperiul unei hotărâri de guvern care clarifică în mod evident ce trebuie să facă această comisiei de inventariere a Arhivei SIPA.
Realizator: Ce trebuia să faceţi?
Horia Georgescu: Această comisie trebuia să stabilească unde trebuie să plece documentele aflate în această arhivă şi să facă propuneri. Comisia în cadrul căreia am acţionat a redactat într-adevăr un raport, pe care l-a prezentat ministrului justiţiei, respectiv, domnul Cătălin Predoiu. Acum trebuie clarificat un lucru. Ieri s-a dat o listă de nume. Acea listă de nume până la urmă…
Realizator: Da. Dar nu că s-a dat, a fost dată de către ministrul justiţiei.
Horia Georgescu: Da, dar vreau să vă spun un lucru, numele acelea nu sunt nici un secret. Ordinele de numire în aceste comisii sunt publice. Cred că şi acum două săptămâni am spus…
Realizator: Ce trebuia dumneavoastră să faceţi, încă o dată, şi cât aţi făcut? În primul rând aţi dus la bun sfârşit această sarcină? Aţi inventariat întreaga arhivă?
Horia Georgescu: Am procedat conform legii, am redactat un raport, pe care l-am supus aprobării ministrului împreună cu ceilalţi colegi din comisie. Eu consider că mi-am făcut treaba conform legii, ca membru, şi în momentul în care noi ne-am…
Realizator: Aţi parcurs filă cu filă arhiva?
Horia Georgescu: Nu! Nu s-a parcurs filă cu filă.
Realizator: Atunci, dosar de magistrat cu dosar de magistrat?
Horia Georgescu: Nu pot să vă dau aceste informaţii. Eu repet, consider că aceste date au un caracter confidenţial. Părerea mea este că această problemă cu arhiva, care suscită un interes public major, până la urmă e o problemă de interes public, care trebuie clarificată, şi trebuie clarificată în cel mai ferm şi clar mod.
Realizator: Şi atunci, ca membru al uneia dintre comisii, cum vă explicaţi faptul că până în luna mai 2017 soarta acestei arhive nu este lămurită, nu sunt împărţite pe categorii documentele?
Horia Georgescu: Eu vă repet că am făcut, am redactat împreună cu ceilalţi colegi un raport.
Realizator: Când a fost înaintat acel raport?
Horia Georgescu: În 2008, aprilie.
Realizator: 17 aprilie?
Horia Georgescu: Dacă îmi aduc aminte bine, nu ştiu exact, dar ştiu că luna aprilie, dar lăsaţi-mă să vă punctez un lucru. Toţi membrii comisiilor au fost sub mandatul şi imperativul miniştrilor justiţiei. Noi ne-am făcut treaba acolo sau nu ne-am făcut treaba acolo din poziţia unor funcţionari. Fie că am fost consilier de ministru, fie că au fost judecători, fie că au fost procurori, fie că au fost istorici.
Realizator: Încă o dată, aţi terminat sau nu inventarierea arhivei?
Horia Georgescu: Raportul a concluzionat nişte elemente. Mai departe, este responsabilitatea factorului de guvernare sau politic, care trebuia să ducă lucrurile mai departe.
Realizator: Cum aţi procedat? V-aţi împărţit dosarele între membrii comisiei, unii dintre dumneavoastră au citit
Horia Georgescu: Nu. Acolo am intrat tot timpul mai mulţi membri.
Realizator: E adevărat, dar cum procedaţi când inventariaţi? Luaţi un dosar şi vă uitaţi cu toţii la el?
Horia Georgescu: Vă explic exact cum procedam. În primul rând că se întocmea un proces verbal foarte, foarte, detaliat, în care se spunea: „am luat un dosar, din biblioraftul respectiv, am studiat documentele de la fila x până la fila y”, tocmai pentru…
Realizator: Toţi membrii comisiei în acelaşi timp.
Horia Georgescu: Toţi membrii comisiei în acelaşi timp, împreună. De-aia aceste aspecte foarte detaliate au fost consemnate în aceste procese verbale, tocmai pentru a se putea verifica mai târziu diseminarea unor informaţii, dacă cineva proceda în mod ilegal.
Realizator: Bun, perfect! Cum putem noi să verificăm în acest moment dacă au fost diseminate informaţii? Unde găsim procesele verbale?
Horia Georgescu: Procesele verbale sunt la Ministerul Justiţiei şi sunt parte integrantă din raportul de comisie.
Georgiana Iorgulescu: Bună ziua, domnule Horia Georgescu! Voiam să vă spun aşa, că înţeleg că sunteţi ţinut de secretul de serviciu şi de faptul că aţi semnat, în virtutea certificatului ORNISS, dar ştiţi cum este, în momentul în care un raport ca cel din 2008 a apărut în spaţiul public, puteţi să-l comentaţi cât doriţi, nu mai sunteţi legat de acel raport, tocmai pentru că a fost dat publicităţii raportul. Prin urmare, nu aveţi niciun fel de culpă în a nu comenta acel raport, el este dat publicităţii. Pe de altă aparte, acum, sigur, dumneavoastră nu aveţi nicio vină, dar nu există niciun temei pentru care raportul acela să fi fost clasificat de domnul Predoiu ca fiind secret de serviciu. Acest raport nici măcar nu trebuia să…, dar, repet, nu este treaba dumneavoastră, eu fac doar un comentariu. De asemenea, sunt de acord că ministrul justiţiei are toate cheile şi trebuie să ne dea nu cu linguriţa şi cu picătura, ci trebuia ieri, în momentul în care a dat lista cu numele dumneavoastră, să dea şi ordinele de ministru.
Horia Georgescu: Doamnă, lista cu nume, aşa cum am spus, mă scuzaţi, lista cu nume nu era niciun secret.
Realizator: Domnule Horia Georgescu, dacă cele scrise în raportul apărut în Evenimentul Zilei ar fi adevărate, ce ar fi trebuit să se întâmple?
Horia Georgescu: Ar fi trebuit să se procedeze de către ministru cu o decizie în sensul în care să se ia măsuri pentru reglementarea acestei probleme, şi nu numai un ministru, ci toţi miniştri care s-au succedat la justiţie. Repet, noi am fost ţinuţi ca funcţionari pe un mandat strict, fără a putea lua o decizie, ce se întâmplă mai departe cu această arhivă.
Realizator: Că nu puteaţi lua o decizie este un lucru, dar…
Horia Georgescu: Este foarte important, doamnă, pentru că aici vorbim de responsabilităţi, iar responsabilităţile sunt diferite într-o instituţie publică.
Georgiana Iorgulescu: Domnule Georgescu, înţeleg perfect de spuneţi, că eraţi ţinut de mandatul pe care vi l-a dat prin ordin ministrul justiţiei, dar este adevărat că dumneavoastră, la finalul acelui raport, cum de altfel am şi văzut, puteaţi să faceţi nişte propuneri. Propunerile dumneavoastră sunt mai mult, merg mai mult înspre zona de CSAT ş.a.m.d., dar eu vin şi vă întreb aşa, dacă dumneavoastră aţi constatat acolo dispariţie de documente, xerocopii de documente ş.a.m.d., acestea sunt infracţiuni. Prin urmare, întrebarea mea este: de ce nu aţi făcut un punct în atenţia ministrului justiţiei vizavi de ce urmează să facă. Sesizaţi, domnule, Parchetul, pentru că sunt suspiciuni de comitere a unor infracţiuni.
Realizator: Un răspuns scurt, dle Georgescu.
Horia Georgescu: A fost concluzia membrilor comisiei să formulăm propuneri de comun acord. Mai mult, despre conţinutul raportului şi al propunerilor…
Realizator: Şi asta înseamnă că unul dintre membrii comisiei nu a fost de acord cu o astfel de concluzie?
Horia Georgescu: Nu. Concluzia a fost luată unanim şi, când se va desecretiza raportul, atunci vă pot da mai multe elemente.
Realizator: Adică dacă aţi pus în acel raport şi faptul că există suspiciunea de comitere a unor fapte penale.
Horia Georgescu: Doamnă, repet, un raport într-o instituţie se face…
Realizator: Eu am văzut şi la Curtea Constituţională, se fac şi opinii separate, adică, nu toată lumea îşi însuşeşte lucruri în care nu crede.
Horia Georgescu: Nu a fost nicio opinie separată, a fost o concluzie unanimă a comisiei.

Adrian Țuțuianu: Lupta anticorupţie a fost folosită ca o măciucă în răfuielile politice

Realizator: Bun! Vă mulţumesc foarte mult. Este alături de noi senatorul Adrian Ţuţuianu, şeful Comisiei de control a activităţii Serviciului Român de Informaţii. Bună ziua! Vă mulţumesc foarte mult.
Adrian Ţuţuianu: Bună ziua, şi dvs şi celor care ascultă Radio România Actualităţi!
Realizator: Domnule senator, ce efect credeţi că are în opinia publică această discuţie despre Arhiva SIPA şi suspiciunea că acolo sunt informaţii compromiţătoare, delicate, cu care unii magistraţi pot fi şantajaţi?
Adrian Ţuţuianu: Eu cred că scandalul acesta ne arată o realitate care nu-i normală, e chiar urâtă. Lupta anticorupţie a fost folosită ca o măciucă în răfuielile politice, şi sunt elemente, din ceea ce s-a publicat în presă, care ne arată că doamna Monica Macovei şi alţi oameni din jurul dânsei au folosit această arhivă, au copiat documente, au umblat la hard disk-uri, au folosit se pare aceste documente. Sunt lucruri care sunt obligatoriu de clarificat, şi eu cred că este bine că DIICOT-ul a deschis un dosar penal la solicitarea ministrului justiţiei
Marius Oprea: Cu cea mai mare plăcere!

Realizator: Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator. Este alături de noi şi istoricul Marius Oprea. Vă mulţumesc că aţi avut răbdare! Bună ziua!

Marius Oprea: Monica Macovei a primit un opis al Arhivei în format electronic

Realizator: Aşadar, dumneavoastră aţi intrat în aceeaşi perioadă ca şi judecătorul Danileţ în Arhiva SIPA?
Marius Oprea: Nu, eu am făcut parte, dacă vreţi, din prima comisie, ca urmare a faptului că m-am implicat…
Realizator: În ce perioadă?
Marius Oprea: Până la sfârşitul lunii aprilie. Eu neavând ORNISS, nu am văzut nici măcar în fotografie această arhivă, dar, în schimb, am participat la mai multe şedinţe, în calitatea mea, la vremea respectivă, de consilier de stat pe probleme de securitate naţională şi, într-un fel, iniţiatorul. Şi am redactat la prima mână, să zic aşa, hotărârea de guvern privind desfiinţarea SIPA, Hotărârea 127, care a apărut în Monitorul Oficial în 9 februarie.
Realizator: Ce ştiţi despre această arhivă?
Marius Oprea: Eu am avut informaţii, să zic aşa, din interior. În momentul în care a apărut această – şi pe care le pot face publice, pentru că, neavând certificat ORNISS, nu sunt legat, într-un fel sau altul, de protejarea unui secret de stat. Şi consider, de altfel, că informaţiile pe care le deţin sunt de interes public, nu privesc în niciun fel securitatea naţională. La momentul respectiv s-a creat o mare confuzie, pentru că lucrătorii SIPA nu se aşteptau la aşa ceva. Mă rog, nu se mai numea SIPA, de un an şi ceva, de când în 4 noiembrie 1993 generalul Marian Ureche a fost nevoit să demisioneze, în urma faptului că la vremea respectivă, aflându-se într-un proces cu mine pentru calomnie, am făcut public în cadrul procesului faptul că el a racolat-o pe doamna Rodica Stănoiu ca informatoare a securităţii şi că a ajuns în funcţie în urma unui şantaj. În urma acestui fapt, şi doamna Rodica Stănoiu şi-a dat, în cele din urmă, demisia, dar revenind, însă, la această perioadă…
Realizator: Pe noi ne-ar interesa ce ştiţi, de unde proveneau informaţiile dumneavoastră despre arhiva SIPA, întrucât, neavând certitificat ORNISS, nu puteaţi intra acolo.
Marius Oprea: O secundă. Proveneau în mod direct la cel care răspundea de acest serviciu, la momentul respectiv, şi cu care am avut foarte multe întâlniri, pentru a clarifica, dacă vreţi, care este viitorul SIPA, având în vedere hotărârea de guvern.
Realizator: Din informaţiile dumneavoastră…
Marius Oprea: Este vorba de procurorul Doru Dobocan. Deci, procurorul Doru Dobocan, care se afla în fruntea acestui serviciu care a moştenit arhiva SIPA, se ocupa, totodată, şi de lichidarea logisticii fostului serviciu, aici cuprinzând /…/, ca să nu mai vorbesc de faptul că s-a ocupat de trecerea în rezervă a lucrătorilor SIPA. Ei, la întâlnirile cu Doru Dobocan…
Realizator: Care acum nu pot să îşi ia pensiile.
Marius Oprea: Poftiţi?
Realizator: Care acum nu pot să îşi ia pensiile, fiindcă nu au documentele conţinute în arhiva SIPA care să le ateste vechimea, dar aici e o altă chestiune. Exista sau nu arhivare electronică şi dacă…
Marius Oprea: Poftiţi? A existat, a existat o arhivare…
Realizator: De unde ştiţi?
Marius Oprea: A existat o arhivare şi o opisare a acestei arhive, chiar de către lucrătorii ei, chiar în momentul în care arhiva se constituia. Ştiţi foarte bine că există un număr de intrare a unui document, după aceea un număr de ieşire a unui document…
Realizator: Aşadar, pe parcursul anului 2005, cât timp nu fusese închisă SIPA, dar venise un nou ministru, SIPA a continuat să funcţioneze după vechile reguli, în aşa fel încât procedurile erau continuate. Şi spuneţi că era arhivare electronică?
Marius Oprea: Arhiva SIPA, să spun aşa, a fost sigilată imediat după emiterea hotărârii de guvern de către doamna ministru Macovei, însoţită de consilierul dânsei, jurnalistul Dan Tăpălagă. Deci, au sigilat arhiva în prezenţa a trei lucrători de la SIPA şi, din câte am înţeles, a primit de la unul dintre ei chiar şi un opis al arhivei în format electronic.
Realizator: Vă mulţumesc foarte mult, domnule Marius Oprea. Doamna Georgiana Iorgulescu…
Georgiana Iorgulescu: Da, este o nebunie.
Realizator: … este o nebunie, dar cum se face că de peste 10 ani încoace nu este rezolvată această problemă?
Georgiana Iorgulescu: Eu cred că frica este cea care domină clasa politică şi poate şi o parte din magistratură. Mai bine să nu se afle lucrurile trecute întunecoase, că, cine ştie, poate aflăm despre X, Y, Z, şi, atunci, totul e trecut sub tăcere. Nimeni nu a vrut să se atingă de această poveste. Dar uitaţi câte lucruri nu se leagă, e un puzzle care nu se leagă. Deci, în 2005, DGP-ul a funcţionat, probabil că în baza aceluiaşi act normativ, şi făcea ce vă spuneam eu că face, adică inclusiv dosare penale, informaţii şi aşa mai departe. În 2006, domnul Oprea face parte din prima comisie. Nu intră, pentru că nu are certificat ORNISS. Aş fi vrut să îl întreb: ceilalţi or fi intrat? Şi cea mai mare nedumerire pentru mine este haosul ăsta pe care toţi ni-l prezintă că exista în această arhivă, şi refuz să cred. Refuz să cred că un serviciu secret nu are opisare ca la carte, nu are cartografiere ca la carte. Aşa ceva nu este imaginabil.
Realizator: În plus de asta, de ce miniştrii fac comisii succesive care nu duc la nicun rezultat?
Georgiana Iorgulescu: Aici este foarte interesant. Îl ascultam pe domnul Predoiu, că dumnealui am înţeles că a fost ultimul care a făcut inventarierea, comisia a început…
Realizator: În afară de becul schimbat pe vremea domnului Cazanciuc.
Georgiana Iorgulescu: Da, aia a fost… da, e anecdotică, dar, oficial, domnul Predoiu a încheiat acest lucru. Şi domul Predoiu a făcut o declaraţie interesantă acum vreo două zile şi spunea că el a trimis, de fapt, acest raport din 2008 – care, apropo, nu mai este secretizat, este public, asta încercam să îi spun domnului Georgescu. Nu poate să fie şi secretizat şi public ceva în acelaşi timp. Dar, în fione, domnul Predoiu susţine că l-a trimis la CSAT. Domnul Băsescu spune că nu ştie de aşa ceva. Dar eu vin şi întreb: de ce suntem în mentalitatea asta comunistă şi postcomunistă, că toate cheile acestei ţări se află în CSAT? CSAT-ul e un for administrativ. E adevărat că se ocupă de siguranţa naţională, dar, în ciuda a ceea ce se spune, nu are voie să emită legi, deşi o face, protocoale…, de ce la CSAT?
Realizator: Dar chiar şi aşa, de ce domnul Predoiu să îl trimită?
Georgiana Iorgulescu: Dar de ce la CSAT? E ca şi cum…
Realizator: Dar de ce să îl trimită undeva, şi să nu acţioneze pe baza constatărilor unei comisii, pe care el însuşi a înfiinţat-o?
Georgiana Iorgulescu: Dar ministrul justiţiei, doamnă, este membru în CSAT!
Realizator: E adevărat, dar ministrul justiţiei face o comisie, aceea are nişte concluzii, de ce nu acţionează pe baza acestor concluzii?
Georgiana Iorgulescu: Păi, concluzia asta era, să se ducă la CSAT cu avizul conform şi CSAT-ul să hotărască. Şi eu vin şi spun…
Realizator: Desecretizare sau nu, trebuie să încheiem aici. Vă mulţumesc foarte mult. Punem punct ediţiei.
Georgiana Iorgulescu: Cu plăcere.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

41 comentarii pentru articolul „Cînd s-a sigilat Arhiva SIPA, imediat după Hotărîrea de Guvern din 9 februarie 2006, totul era arhiva electronic. Monica Macovei a primit un opis al Arhivei în format electronic”

  • Horia Georgescu se coieşte cu aşteptarea desecretizării fiindcă a semnat două rapoarte în aceeaşi zi de 17.04.2007.
    Primul, dat de Evz, are numărul 096, iar cel de-al doilea are nr. 097 şi mai este semnat numai de Marius Iosif şi Scânteia pocnitoare. H
    oria Georgescu vrea să fie sigur 😀 că apare şi al doilea, ca să ştie ce să vorbească.

    • A fi sau a nu fi – al doilea raport -întocmit la mica înţelegere cu Predoiu. În trei pare un raport cam intim, ca să-i zic aşa, adică bănuiesc că ceilalţi doi (un membru şi-un secretar care au semnat 096) n-au mai fost băgaţi în seamă mai spre seară 😀 pentru semnături pe 097.
      Aş paria că Raportul intim e mai obraznic. 😀

  • Oricine poate să prevadă ce se poate întâmpla dacă strecori o probă falsă în apartament cuiva.

    Imaginaţi-vă că un crocodil vrea să vă folosească pentru strecurarea unui document clasificat în casa vecinului dv. Mergeţi la o cafea cu vecinul, ii băgaţi mortu-n casă şi-apoi apare poliţia pentru percheziţia gata pregătită de…marea surpriză. Cum să nu se prindă vecinul cine i-a făcut-o cu cîteva minute înainte de intrarea musafirilor nepoftiţi?
    Dacă vă este teamă să vă facă vecinul de tot căcatul, la fel a gândit şi Panait.

    De asta n-a vrut să execute ordinul sau, mai bine zis, n-a mai apucat să să execute ordinul cu percheiţia triucată, iar ,meritul este în primulrând al lui Alexandru Lele, nu al lui Panait. De ce? Fiindcă totuşi s-a prezentat pentru percheziţia ce urm să fie măsluită, dar nu l-a deranjat peste poate eşecul percheziţie. Această diferenţă spune şi de ce Panait a tot apelat-o pe Stănoiu (căuta o salvare în extremis de la ea, să oprească mascarada) şi de ce nu i-a răspuns (ştia ce urmează, fusese avertizată să stea în banca ei de MJ).

  • SIPA şi SRI au fost puse să-l urmărească pe panait din prima zi după sosirea lui la PG, din aprilie 2001, NUMAI ÎN SCOP DE ŞANTAJ PREMEDITAT.

    SIPA şi SRI l-au urmprit fiindcă crocodilii ştiau din capul locului pentru ce l-au adus la PG (exact în prima zi lucrătoare de după arestara de vinerea, îndrăynită de Lele şi negustată de Nastase)
    L-au adus pe Panait ca să facă treaba murdară cu Lele, după un timp de formare-încălzire, dar au descoperit că-i nucă mai tare decât şi-au dorit.

    În arhivele SIPA şi SRI s-ar vedea totul ca lumina zilei.

    • Materialul de şantaj imperios necesar (anti-Panait) se strânge (se adună) cu migală – pânda la filaj, ascultare ambientală şi interceptare telefonică – fiindcă crocodilii au vrut să ştie dacă Panait – programatul călău al lui Lele – nu are cumva vreo intenţie să le răstoarne planul, să facă figuri, să vorbească neîntrebat sau pe unde-i păcat să nu te spovedeşti. Şantajul consumat s-a dovedit letal.

    • Numai naivii uşor de manipulat de crocodili şi crocodeli şi-au imaginat că Panait – atunci cînd a decis să-şi înfrunte superiorii cu NUP pentru Lele – nu mai putea el de dragul lui Lele. Dacă ar fi avut cu ce, l-ar fi înhhăţat confirm ordinului primit de la şefi – ordin de arestare a lui Lele – altfel nu avea niciun farmec misiunea la Oradea. Dar asta nu înseamnă că numai mustrările de conştiinţă l-au oprit pe Panait să facă ultimul pas, ci mai ales şi-a dat seama că odată măsluită percheziţia – singura cale, aşa cum i-au cerut Picioruş la instructraj şi şeful de birou – Anchete Speciale 😀 nu normale – Ovidius Păun, prezent cu el la Oradea – va fi scandal monstru şi se va afla din apărarea lui Lele. Crocodilii superiori nu-şi făceau astfel de complexe, ei ştiau că nici Lele nu mai are mult de trăit, dar l-ar fi lăsat mai întâi să-l distrugă pe Panaitr, acuzănd-ul de introducerea pe şestache a unor înscrisuri sub un covor sau într-un dulap din dormitor. Altfel percheziţia nu putea aduce nimic, Lele ştia de 5 ziule ce urmează şi n-ar fi ţinut nici o muscă în casă, dar prevenţia i-a salvat viaţa lui Alexandru Lele. S-a prins şi le-a închis uşa-n nas: ca să nu poată aduce materialul didactic compromiţător, din maşină, corpul delict al percheziţiei. Ghinion!

      Superioriuii

  • Tot veni vorba de crocodili, crocodilii şi crocodeli, să mai zic una probemă de baraj.
    În seara zilei aruncării de pe terasă, prima grijă a proc picioruş a fost să ridice înscrisurile căutate conştiincios prin casa mătuşii lui Panait, unde locuia el.
    Printre altele, a găsit şi ridicat nişte ciorne de-ale lui Panait.
    Întrebarea de baraj:
    – Cum explicaţi că acele ciorne au ajuns taman la crocodelul de serviciu Liviu Avram, după care a scos „Adevărul” un model de procuror dornic să-l dovedească pe Lele.

    În realitate a fost o manevră reuşită de manipulare, marca comună Crocodilul şi crocodelul, fiindcă Panait nu era deloc hotărât să-l înhaţe pe Lele, ba chiar a avut suspiciuni şi ezitări chiar înnainte să plece la Oradea; s-a văut cu ochiul liber după instructajul primit în seara la Parchetul General. A doua zi a plecat la Oradea, dar era deja speriat şi îngtijorat; primise ordinul „ori îl arestezi pe Lele, ori te terminăm cu mita, excluderea din magistratură şi… îşi mai spunem noi, după ce te întorici cu mâna goală, de-ai s ne ţii minte… cît mai trăieşti”

    Asta a fost lucrătura articolului aranjat în ziarul „Adevărul ” între crocodelul Avram şi Crocodilul Picioruş: să ne focalizeze atenţia spre elanul muncitoesc al lui Panait, fiindcă altfel ne-am fi dat seama că Panait nu a avut nicio şansă de supravieţuire, indiferent ce rezolva la Oradea: lose- lose!
    Crocodilii, dimpotrivă: „Aşa de tare ţinea Panait la profesionalismul lui, încât a cedat psihic după ce-a ratat percheziţia la Lele. Nimic mai fals şi diversionist!
    Crocodelul la nevoia Crocodilului se cunoaşte.

    • Dovada cea mai concludentă că Panait nu avea ce să-i găsească lui Lele, ca motiv de arestare, adică crocodilii au ştiut dinainte de plecarea la Oradea că-l trimit oricum la moarte, indiferent ce va rezolva în delegaţie, este faptul că s-a încercat ulteior condamnarea lui Lele cu aceleaşi probe, dar au căzut toate ca popicile:

      Cei doi executanţi care au încercat zadarnic să arate ce material consistent a avut Panait la dispoziţie cînd a ajuns la Oradea sunt
      – procuror încă inspector Elena Rădescu, în care prostimea îşi pune ŞI AZI speranţe, ca lucrătoare 😀 în inspecţia judiciară a CSM;
      – fostul procuror Alexandru Chiciu actualul avocat al Elenei Udrea.

      Doi crocodeli,
      se leagănă,
      pe o pânză de paianjen. 😀
      Pânza freatică a crocodililor, normal, subacvatici.

    • Am uitat să adauh ceva important: cei doi crocodeli care au preluat maculatura de la Panait, ca să-l facă pe Lele bun de condamnat, măcar să înşele aparenţele, în realitatea AU SUPRALICITAT materialul cu acuyaţii noi, neavute de Panait împotriva lui Lele, dar tot n-au reuşit să îndeplinească misiunea crocodemenţială.

      Vă daţi seama cum l-au trimis pe Panait la Oradea de fapt cu mâna goală, dar forţată de ameninţările Crocodililor înzestraţi cu acelaşi mod securist de operare.

  • Cine le-a oferit mandate de urmărire/ascultare/interceptare celor două servicii SIPA şi SRI, impotriva procurorului Panait?

    Chiar organizatorul operaţiunii de tortură până la moarte, procurorul Ilie Picioruş.
    Am şi dovadă-model de lucru: doi ani mai târziu, în 2004, acelaşi Crocodil Picioruş (care l-a arestat şi l-a dus la moarte pe Gheorge Ursu, în birourile şi arestul Securităţii de la Rahova) dădea mandate similare, semnate de el, din 6 în 6 luni contra MISA.

    • Mai pe tobogan, procurorul Ilie Picioruş este unul şi aceeaşi docil crocodil – executant al ordinelor date de premierul Adrian Năstase – la fel, inclusiv şi mai ales ambii direct interesaţi de moartea procurorului deja prea incomod – repet, pentru ambii – Cristian Panait.

    • Unităţile SRI-ului de executare a mandatelor de interceptare din 2002-2004 şi-au păstrat indicativul până astăzi.
      Unde nu se cunoaşte scrisul, e UM 0232 Bucureşti, iar crelelalte două UM 0127 şi UM 0894 bucureşti sunt situate în str. Dinu Vintilă, la fel ca 😀 altele, UM 0292 în care Coldea a pompat 1,5 mil euro pentru reparaţii kpitale.

      Aici se vede mandatul anti-MISA, semnat de Crocodiliul Picioruş, omul care aduce moartea benefică pentru siguranţa mamii lor!

      https://mariusmioc.wordpress.com/tag/ilie-piciorus/

      • Acest mandat de toate pentru toţi a fost dat împotriva lui Gregorian Bivolaru în feb 2003, dar acelaşi a fost folosit la aceeaşi însămânţare de probe – repetat – începând din 2002; până în 2004, când s-au apucat de recoltare pe tarlaua MISA.

        Începând din aprilie 2001, odată cu venirea lui la Parchetul Genral, a fost ascultat şi urmărit Panait, cu ordin de la acelaşi crocodiliu.
        Urmărit şi arhivat până la moarte .

      • Tot arhiva SIPA i-a fost lui Piciorus nesecat iyvor de inspiraţie pentru identificarea unui puşcăriaş – denunţător mincinos – împotriva lui Panait în scop de şantaj, presupusă luare de mită necercetată de nimeni sub aspectul ameninţărilor de şantaj, promovate de Picioruş pentru a-şi atinge scopul nimicirii lui Alexandru Lele, la Oradea, cu mâna – speriată de moarte – a lui Cristian

        • Sună cunoscut, nu?
          Formulă tipizată în câmpul tactic de aceeaşi specie de crocodil:
          – Crocodilul de şantaj anticorupţie.
          Pe acelaşi teren n-au mai avut loc… din cauza incomodului Panait.
          În concluzie, croco au hotărât sub apă să împuşte doi iepuri de mare adâncime:
          1. Cu mâna lui Panait îl arestăm pe Lele şi-l nimicim în arest, după modelul viitorului Crivăţ
          2. Cu soarta pecetluită, a lui Panait, scăpăm şi de el, după ce Lele va striga tot de nebun: „Panait mi-a plantat înscrisurile la percheziţie”. Mai rezistă psihic şi cu asta, dacă poţi! Asta a evitat Panait şi a reuşit, dar n-a avut în vedere ameninţările… cu moartea la alegere:
          – Tu, mama sau mătuşa.

          Eu m-aş fi ales, la fel.
          Şi nu mi s-a găsit – până acum – nicio bubă de natură psihiatrică.

  • Întreb, dar tare aş da cu cuţitu-n cheatră!

    Cum vă explicaţi că taman în mandatele Koveşi la conducerea Parchetului General, dosarul Panait a rămas la secret în ciuda indiciilor şi a suspiciunilor apărute în acel răstimp de 7 ani – două mandate de 3 ani şi două prelungii de cîte 6 luni –
    Pentru că ucigaţii procurorului Creistian Panait au fost chiar crocodilii direct interesaţi să-l lichideze.
    Nu a fost vorba numai de „determinarea sau înlesnirea sinuciderii” , ci mai ales şi mai uşor de demonstrat – tortură, urmată de moartea victimei –

    Tortura

    Fapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice… atunci când o asemenea durere sau astfel de suferinţe sunt aplicate de către un agent al autorităţii publice sau de orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 ani.”
    –-
    Urmărirea penală pentru acestă infracţiune nu s-a prescris – datorită perseverenţei cu care oaia neagră MM… nu şi-a făcut aceleaşi probleme şi complexe – nu prea greu de vizualizat – din capul Laurei Kovesi.

    Koveşi a executat ordinul de a ascunde dosarul Panait la naftalină, la fel ca pe cele ale revoluţiei şi mineriadei. MM nu intrat în această cârdăşie, or asta mă face să fiu reyervat înainte de a arunca toate ghiulelele în capul ei.
    Repet, pânâ una alta, vreau o explicaţie, dacă există sau dacă se poate spune – diferită de a mea – de ce Kovesi a avut grijă să-i ascundă pe crocodilii criminali împlicaţi în moartea lui Panait, dacă dosarul a fost soluţionat „sinucidere”. Cui din Parchetul General i-a fost şi îi mai este ruşine cu acest dosar… clasat, rezolvat cu „conştiinţă profesională reală”, închis, încât pe tot mandatul Kovesi şi nu numai… n-au avut nici rudele dreptul să obţină o copie măcar după raportul de autopsie?

    Pe cine apără sistematic şi etern Kovesi, dacă nu pe crocodili din aceeaşi echipă cu ea?
    Panait a fost urmărit de SIPA. Este lucru cert şi a lăsat urme.

    • Ştiţi de ce nu apar şi nu vor apărea dovezile urmăririi din arhiva SIPA? Pentru că Panait a fost urmărit şi de SRI, or sincronizarea – în acest caz – este mama tăcerii. N-avem niciun motiv să credem că acest caz a fost primul şi ultimul.

      Se ţin ascunse faptele criminale în arhivle SRI ca un drept absolut. Altfel spus, problema SIPA e mai complicată decât pare, dar se simplifică prin acelaşi ordn de mai sus:
      – Periaţi şi aruncaţi! Ori suntem crocodili, ori nu mai suntem.

    • Un pic mai clar: reprezentantul Institutului Naţional de Medicnă Legală, Valentiv Iftenie – de fapt jurist la bază, nu specialist în medicină legală, a tradus pentru prostime raportul de autopsie în cazul morţii lui Cristian Panait, limitîndu-se intenţionat şi criminal la mecanica şi consecinţele arunscării de pe terasă.
      Nimic despre muşamalizarea exidentă a substanţei toxice administrate de Panait în ultimele sptămâni de viaţă.
      De ce? Cel puţin din două motive:
      – nu şi-au dat seama că ulterior vor fi aflate simptomele prezentate de Panait mai multe zile, înainte de moarte;
      – Doctorul Crocodil n-are greţuri.
      De-aia ascuns raportul de autopsie, cu succes garantat.

      • Acelaşi jurist- IMList, scolit la Băneasa, Valentin Iftenie, se întâlnea în instanţă cu un renumit judecător acoperit tot de SRI şi făceau schimb de amabilităţi în folosul comunităţii de puşcăriaşi: scutire medicală de la executarea pedepsei pentru crocodilii mai mici, dar cu vechime uriaşă, prescurtat scutire contra tăcere sau scutire din obligaţii: crocodilii se ajută în frăţia lor pe principiul castelului din cărţi de joc.(scoţi una, cad toate)
        Judecătorul respectiv -Marin Cârcel – a mai avut o calitate tot cu vechime: colaborator cu Securitatea (dovedit, a recunscout) şi totuşi CSM-ul crocodililor l-a ţinut în braţe până la pensionarea din 2009. (multţi ani după deconspirare). Acest colaborator de nădejde al medicului jurist de renume criminal îmi spune pe româneşte:
        – Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să vă spun cât de crocodili sunteţi amândoi!
        Odată cu Cârcelul din Curtea de Apel Bucreşti, via sef la Tribunal, a fost deconspirat şi fostul soţ al Monicăi Macovei, procurorul Valentin Macovei.
        Nu ştiu cum se giugiulesc crocodilii, la casa lor, dar bănuiesc că-s prea mulţi doi într-un pat cu duşmanul. 🙂

  • Să revenim la oile noastre!
    Aia albă- Opisul – şi aia neagră – Monica Macovei. 😀

    – Periaţi şi aruncaţi!- zice un ordin străvechi pe unitate, în limbajul crocodililor. Dosare periate la greu au ajuns şi în instanţe (vezi dosar penal „Gheorghe Ursu”). Subţiri ca subnutriţii din ţările cu legea junglei. De ce? Ca să-şi şteargă urmele şi să-şi protejeze securiştii de bază, direct împlicaţi în tot felul de acţiuni criminale, cu iz de mineriade şi gust de sânge din vremea împuşcatului.
    – Frizerul îşi schimbă peria, dar năravul periatului ba.
    Excluds-exclus să nu-şi tragă crocodilii taman Opisul clarvăzător în sfânta lor păstrare, sub apă. Sângele nici sub apă nu se face apă.

    Când MM era MJ, aţi auzit de atentatul de la ea de-acasă, gând a găsit după intrarea pe întuneric cel puţin un ochi al aragazului deschis?
    Nu ştiu cât de adevărată a fost ştirea, dar nu-i exclus să se traducă simplu, tot din limbajul crocodililor:

    – Opisul sau Bum-bum!
    Zic şi eu, că n-o fi foc. 😆

    • În situaţia asta sau alta asemănătoare, voi ce-aţi alege? 😀

      Pe locul doi, după direct bum-bum, se află ameninţarea cu ce-or păţi membrii familiei tale. Adică tot şantaj, de dai şi pielea de pe tine, darămite un opis de utilitate operativă.

      Din acelaşi motiv, un magistrat a ales să se arunce de pe terasa casei. Să nu suporte mama sau mătuşa vreo repercusiune din cauza opoziţiei sale.
      Opoziţie faţă de ce?
      – Faţă de propria sinucidere.

  • Aş mai întreba ceva important: 😆

    – Doamnă Koveşi, de când sunteţi colaboaratoarea şi raportoarea de bază a crocodililor? De când mergeaţi – la K2 – de mână cu ministrul Monica Macovei sau vă plăcea să depuneţi singură – tot la K2 – raportul şi cererea?
    Cum care cerere? Următoarea:
    -„Crocodili, vă spun una de râdeţi cu lacrimi de-ale voastre! Vreau capul celor care-mi cer să nu clasez dosarele revoluţiei şi mineriadei. Cârtiţele noastre găsesc uşor orice cap cerut de mine, cu Opisul păstrat aici la mama lui, K la nimeni. Dacă-l cer de la MJ sau MM, ştiţi cum îl caută degeaba? Orbecăind cu cârtiţele lor… ha, ha, ha, ce-mi plac glumele piratului!”

  • Încerc să zic asta de peste două săptămâni:

    „Cristi Danilet:… Vă daţi seama, în momentul în care, eu personal niciodată nu am avut de-a face cu o structură a serviciilor de informaţii până acum şi, în momentul în care am desigilat uşa şi am intrat în fiecare din cele două camere, nu ştiam de unde să încep, neavând o evidenţă clară a documentelor de acolo.
    Realizator: Şi atunci, cum vă explicaţi faptul că o comisie ulterioară, cea din care au făcut parte doamna Laura Scântei, domnul Horia Georgescu, spun că exista o metodă de arhivare, de opisare a acestei arhive, că exista şi un format electronic?

    Cristi Danileţ: Este simplu: pentru că dumnealor au parcurs acea arhivă în câteva luni, în timpul unor vizite în mod regulat.
    Realizator: Este adevărat.
    Cristi Danileţ: Deci, au ajuns în cele din urmă, lăsaţi-mă să vă explic, au ajuns în cele din urmă la documentele de care eu vă vorbesc. Dar eu v-am spus de prima noastră intrare, când deschizi uşa şi vezi un maldăr de documente aranjate pe rafturi. De unde începi?
    –-
    Se înţelege că nici Cristi Dănileţ nu a avut Opis.
    Dacă MM l-ar fi avut, eu cred că i l-ar fi dat, să-i uşureze căutarea, desluşirea, munca de punere în aplicare a HG.

    L-aş fi întrebat pe Cristi Dănileţ altceva:
    1. Dacă aţi fi avut opisul, de unde aţi fi început? 😆
    2. Dacă n-aţi avut opis, vreţi să spuneţi că nici prin cap nu v-a trecut să întrebaţi de el şi să-l cereţi de la MM?
    3. Dacă nu v-a trecut pin cap, îmi vine să urlu; dacă da, ce v-a zis MM?
    A. De ce nu mi l-ai cerut ieri, prostuţule? Am apucat să-l arunc deja la crocodolii SRI.
    sau
    B. Să nu-mi spui că-i bine să lăsm să se întrevadă pentru viitor c-am avut Opis acum şi aici! 😀

  • Ne tot dăm după boscheţi.

    Cînd am yis mai sus „Eu, dacă aş fi fost MJ şi aş fi pimit opisul…” l-aş fi ascuns (de cei care pot totuşi intra în arhiva SIPA) , de fapt gândeam exact ca un crocodil din SRI, în acelaşi interes de siguranţă… proviorie, cît de cît bună şi asta pe încurcate, până la cea sfântă: siguranţa mamii lor!

  • Motto de baltă operativă:

    -Ard-o-ar focul de arhivă,
    Grija noastră maladivă!
    Nu-i de văzut, ăsta-i şpilul:
    Ne dă de gol… crocodilul. 😀

    • – Marius Iosif al lui Chiuariu, din SIPA de la tine-n ograda ANP, de ce crocodilul n-a mâncat şi cele 17 dosare dosite de Alexandru Muraru?
      – Alea erau resturi de ciolan. 😀

      – De ce consilierului prezidenţial Andrei Muraru, fratele ciolănosului Alexandru, l-a consiliat pe Oligofrennis să ţină strâns ciorba SIPA la rece?
      – Că să nu răscolească zupa asta de ciolan pusă la foc mic încă din 2012.

      – Păi, în 2012, încă mai era MJ – de patru ani – unul care prăduieşte, dar nu se predă şi mereu ne trânteşte în nas uşa închisă de la SIPA. Cine poate să tracă printr-o uşă închisă?
      – Omul invizibil. 😀

    • Comisiile reunite ale Grădinii zoologice din Ministerul Justiţiei – Macovei, Chiuariu, Predoiu, Pivniceru, Maimuciuc, Prună – comisii clocite şi/sau născute din ouă de crocodil, gândesc la fel, standard, şi strigă-n cor:

      – Crocodililor, de ce staţi ascunşi după boscheţi? Veniţi încoace! Vrem să vă dăm carnea macră din camera frigorifică SIPA.

      – Comisii de proşti, ce sunteţi! V-am spus de-atâtea ori de ce stăm ascunşi; îşi dă seama oricine: ca să nu fim văzuţi cu voi şi cu mâţa-n gură.

      – Noi vrem doar să nu rămâneţi flămânzi!

      – Lăsaţi, mulţumim! Ne servim singuri. 😆

      • – Multă şi mută e Grădina Ta zoologică, Doamne! De ce?
        – Are grijă de siguranţa mamii lor!, fiule! 🙂

  • Eu, dacă aş fi fost MJ şi aş fi pimit opisul unei arhive de sigilat şi de depozitat-conservat pe mâini nesigure, dar n-aş vrea s-o hăcuiască alţi urmaşi cu intrare liberă – intrare permisă de aceleaşi mâini nesigure din ANP – aş face tot posibilul să-i încurc pe viitorii căutători grăbiţi, ascunzîndu-le opisul sau întârziind apariţia opisului- cheia acţiunii operative.

    Fără opis se poate descuraja căutarea, dar cine are opisul fără arhivă n-are nicio şansă să citească sau să sustragă vreun act, pe cînd cine are acces în arhivă fără opis, acela mai are şansă să găsească ce-l interesează sub acoperirea legală poreclită inventariere. Pe cine-l mănâncă undeva să inventarieze filă cu filă, pe acela trebuie să-l întrebi prima dată ce-a căutat.

    Uite-aşa frumnos se justifică Horia Heorgescu:
    „Alţii m-au pus, am primit Ordin, ce-aveţi cu mine? Eu sunt mic, nu ştiu nimic, tata-n pod ţine arhiva. Întrebaţi-l pe tata de ce n-a lăsat arhiva-n consrervarea ei, cu opis, dar mai ales fără opis!!

    Eu zic să fie întrebaţi toţi care au dat ordin să se intre în arhiva SIPA de la ANP şi de unde o mai fi fost împrăştiată.

    Asta nu înseamnă să nu ne intereseze cine a păstrat opisul electronic. Ba, dimpotrivă, cine avea opisul, acela găsea orice – rapid – cât ai zice şi-ai schimba „BEC!”.
    – Numai cine intră poate folosi opisul, oriunde s-ar afla, cu o singură condiţie; să-l aibă. Cine n-are opis inventariază. 🙂 dar are mai mult decât cel cu opis fără intrare, adică cel intrat în arhivă – pe orice cale, ascunsă sau la vedere – are mai mult ca nimicul numit opis singuratic.

    Eu zic că opisul a fost, este şi va fi la SRI. Când a vrut şi când n-a vrut unicul SRI, pac, în arhivă, la războiu cu CCR, cu cine a vrut şi cu cine n-a prea vrut, dar n-a avut încotro! 😀

    Nu putem afirma Oposul s-a aflat, se află şi se va afla la SRI, fiindcă… încă nu s-a aflat… adevărul. Măi, să fie! 🙂 Nu se cade să intre dezarmat un SRI-st ca Andonache, adică numai cu bec şi taman fără Opis.

    Era un cîntecel adecvat acum:
    Un bec-două mai găseşi,
    Dar un prieten – ca Opis – greu. 😆

    • Monica Macovei mai are o şansă să fie creazută că n-a avut niciun interes (sau plan) să ajungă oposul la SRI: să pună opisul pe masă şi să zicăŞ
      – Mă iertaţi, l-am păstrat, ca să nu ajungă prea repede arhiva la crocodili!
      În asemenea situaţie, aş considera-o Acul eroin de cojocul crocodililor, 😀 dar nu vom avea o asemenea bucurie de interes naţional.

      Scrie, negru pe alb, în GH 127/26.01.2006 -publicată în MO la 9.02.2006 :
      – „Acesta a fost şi rămâne planul nostru, la care se laudă şi Marius Oprea că a băgat urgent contribuţie şi cărbuni. O vom tria pe sortimente – după gust- şi îi dăm crocodilului SRI, ce-i al Crocodilului SRI. Să se facă voia Crocodilului. Amin!”

      În loc de „Amin” a fost „amîn”. Au amînat un pic, dar s-a prelungit şi amînarea, din doză posibile motive
      1. Ori Crocodilul SRI şi tras porţia înainte, în timpul şi oricând după marea sigilare din iunie 2006, adică nici nu cotează cine mai inventariază până-n yilele noastre
      2. Ori Crocodilul SRI şi tras porţia înainte, în timpul şi oricând după marea sigilare din iunie 2006, adică la fel, dar ar conta în special cine şterge urmele crocodilului, fie după ce inventariază, fie după ce caută, caută, caută până reuşeşte să inventariee pentru topire ditamai… maculatură. Asta ştie oricune: Crocodililor nu le plac maculaturile. 😀

      sigiliul pe
      – Să

  • Motto:
    Şi-altădată, şi-altădată,
    O facem mai luminată.
    Câte-un bec, bec, bec,
    Până înghiţim în sec.

    O fi adevărat, e chiar logic, ce spune Marius Oprea despre opisul electornic ajuns la Macovei, dar minte cu neruşinare în multe aspecte, or astea îi întăresc… lipsa de credibilitate în orice chestiune.

    El ne duce de nas la un HG – precum un însoţitor devotat al orbului. HG 127/2006 a fost publicată în MO pe 9 feb 2006, or marea sigilare s-a produs în iunie 2006.
    De ce Marius Oprea susţine ca arhiva s-a sigilat IMEDIAT după emiterea HG(cu care se laudă în calitate de contributor la redactere), dar ascunde implicarea lui ULTERIOARĂ în semnare PV – pe NV ca la poker – după martie-aprilie 2006 în comisia de salvare naţională? Ce interes are Marius Oprea s-o dea ca sigură unica sigilare de mare urgenţă din februarie 2006? IMDIAT după publicarea HG înseamnă februarie, nu iunie. El vrea februarie, nu iunie cum a fost în realitate.

    „Realizator: Cum adică Arhiva SIPA s-a constituit de-abia în 2006?
    Cristi Danileţ: În sensul că toate documentele s-au adunat şi s-au sigilat în ceea ce numim astăzi Arhiva SIPA în iunie 2006, când s-a închis”.


    „Realizator: Bun. Deci, dvs, între iunie 2006 şi ianuarie 2007, aţi participat la constituirea Arhivei SIPA?
    Cristi Danileț: În luna lui iunie 2006 s-a închis Serviciul SIPA şi atunci s-au sigilat uşile în care s-au depozitat documente ale acestui serviciu. În acel moment se consideră închisă activitatea DGPA-ului, care a succedat SIPA. Din iunie 2006 până în ianuarie 2007 nu a intrat nimeni în arhivă, ea nu a constituit o prioritate pentru minister, care pregătea aderarea la Uniunea Europeană…”
    –-
    Marius Oprea: “Arhiva SIPA, să spun aşa, a fost sigilată IMEDIAT DUPĂ emiterea hotărârii de guvern de către doamna ministru Macovei, însoţită de consilierul dânsei, jurnalistul Dan Tăpălagă. Deci, au sigilat arhiva în prezenţa a trei lucrători de la SIPA şi, din câte am înţeles, a primit de la unul dintre ei chiar şi un opis al arhivei în format electronic”.
    ––
    Pentru stabilire mincinosului, are cuvântul actualul MJ, Tudorel Toader-22 de joi 25.05.2017
    “In aceleasi conditii vor fi desecretizate si procesele verbale intocmite de catre comisiile din care au facut parte:
    Claudiu Octavian Secasiu,
    Marius Oprea,
    Cristian Danilet,
    Doru Dobocan,
    Florian Ungur, numiti prin Ordinul MJ nr.790 din 20.03.2006
    –-
    Deci prin OMJ din 20 martie 2006, Oprea era călare în comisia din ziua orbului… ca pruncul curat pe lână arhiva sigilată RETROACTIV 😀 în februarie 2006. El se vede doar paznic de sigiliu…de-afară,
    –-
    „Realizator: Aşadar, dumneavoastră aţi intrat în aceeaşi perioadă ca şi judecătorul Danileţ în Arhiva SIPA?
    Marius Oprea: Nu, eu am făcut parte, dacă vreţi, din prima comisie, ca urmare a faptului că m-am implicat…
    Realizator: În ce perioadă?
    Marius Oprea: Până la sfârşitul lunii aprilie. 😆 Eu neavând ORNISS, nu am văzut nici măcar în fotografie această arhivă…”

    Fiincă Marius Oprea n-avea ORNISS, ca nu cumva să vadă vreun dosărel sau document singuratic, ceilalţi din gaşca intrată cu nasul prin hîrtii, îl ţineau legat la ochi pe bietul istoric ţinut la respect în câte un colţ din camera de depozitare. (deocamdată Oprea ne vorbeşte numai de perioada dinainte de mica sigilare din feb 2006, dar se face că plouă în raport cu perioada dinainte de adevărata sigilare din iunie 2006 ). OMJ nr.790 din 20.03.2006 îl cooptează şi pe Oprea, dar el se ruşinează şi se simte exclus-exclus din cauza lipsei de certificat ORNISS.
    Rară aşa conştiinţă! 😀

    • 😀
      Maestre, posibil sa aveti dreptate cu suspiciunile . Dar cat priveste pe cele doua interlocutoare ale judecatoruluui Danilet, Andon si Iorgulescu, fetele sunt duse cu pluta gratios pe Dunare, ele nu inteleg aproape nimic din ce li se spune. A fi jurnallist la Radio azi nu presupune si un test de inteligenta? Danilet sclipeste pe langa toate personajele alea, cu de=-alde Tututianu care e doar un model de preacurvie politicsa
      🙄

      • Nicu Cernat

        Prapaditule, serios (!?) e doar mesaj-robot produs automat de la Asociatia Gospodinelor si Moashelor care monitorizeaza aceasta pagina. Intotdeauna va fi ceva de completrat si e binevenit..

        • Georgiana aia Iorgulescu.. Probabil ca a fost la emisiune cu mainile infipte in shold si shortzul de bucatarie pe ea.

          Bietul Daniletz. N-a avut aprodul de judecatorie cu el sa o dea afara pe isterica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *