Gîndul de joi, 11 decembrie 2014

Cît timp va mai putea nega România implicarea în Scandalul închisorilor CIA?

Dat publicității marți, 9 decembrie 2014, în Statele Unite, Executive Summary, rezumatul de 525 de pagini ale Raportului de 6.700 de  pagini, intitulat Committeee Study of the Central Intelligence Agency’s Detention and Interogation Program,  realizat de Senate Committee on Intelligence (Comisia de control parlamentar a Serviciilor secrete americane, înființată în 1975, după constatarea că Agenția Centrală de Investigații (CIA) o luase razna, riscînd să se transforme în Poliție Politică), la capătul unei investigații de trei ani – între 2009 și 2012 – în care s-au cercetat, printre altele, 6,2 milioane de pagini de documente și fotografii, acuză Programul ilegal al CIA din anii 2002 – 2009 de a fi folosit țări aliate Americii drept închisori negre, în care ofițeri ai Agenției au practicat tortura în deplină libertate, dat fiind că pe teritoriul țărilor respective puteau practica tortura fără probleme (Legea americană interzice folosirea torturii pe teritoriul american).

Ca urmare a negocierilor dintre Senat și Casa Albă, numele țărilor care au servit drept închisori CIA au fost scoase din Rezumatul dat publicității. Ele există în Raportul, încă secretizat, de 6.700 de pagini. Printre ele se numără și România. Ba chiar potrivit unor scurgeri în presa americană, despre România sunt pagini strașnice (țara noastră a fost zeloasă, ca de obicei, cînd vine vorba de Stăpîn) de amănunte, inclusiv cele privind mituirea unor demnitari.

Cunoscînd istoria unor astfel de documente, mai mult ca sigur, presa americană va da și fragmente din Raportul desecretizat. Dar nu numai atît, în virtutea Freedom of Information Act (FOIA) și Mandatory Declassification Review, măsurile legale de obținere a unui act secret spre desecretizare, mai mult ca sigur, partea cu țările aliate va ajunge sub privirile opiniei publice.

Dar nu numai atît.
Organisme precum  Amnesty International, Consiliul Europei, Parlamentul European, care au anchetat închisorile CIA – și pe drept cuvînt, deoarece folosirea torturii e interzisă pe plan internațional – se vor grăbi să ceară Raportul secretizat pentru a trage la răspundere țările care au găzduit închisori CIA.

Bănuind că așa se va întîmpla, Polonia și Lituania s-au grăbit să recunoască faptul c-au avut închisori CIA pe teritoriul național.
România, prin vocea fostului președinte Ion Iliescu, sub mandatul căruia s-au instalat la noi centre de tortură CIA, neagă deocamdată cele spuse în Raportul Senatului.
Cît o va mai putea ține așa, în condițiile în care în Raportul unei Comisii senatoriale, România e trecută printre cele mai harnice la încălcarea Legilor internaționale?

Dvs ce credeți?
Să recunoască sau nu România?

Dacă recunoaște România, ar trebui să ne întrebăm:
Cine și la ce nivel a decis asta?
Înainte de a se decide asta, s-a luat legătura cu Departamentul de Stat al SUA pentru a întreba dacă se poate așa ceva?
Cît de tare a fost implicat SRI în afacerea asta?
Ofițerii care au răspuns de Operațiune mai lucrează la SRI?
S-au luat bani drept mită pentru asta? Cine i-a luat?


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cazul Caracal: Un scenariu căruia i se tot caută finalul
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: