Liderul socialist italian Matteo Renzi, trimis de electorat la odihnă, după ce a primit sute de mii de migranți ilegali din Africa și i-a lăsat să se împrăștie fără control în Europa

Text și foto: Traian Horia 

Pe 05 august 2017, publicația cristoiublog.ro solicita organizației non-guvernamentale Médecins Sans Frontières – MSF (orig. Medici fără frontiere) informații despre implicarea sa în transferul migranților sosiți dinspre Libia către Italia. Cu acest prilej, MSF a precizat candid că a efectuat operațiuni inclusiv în apele teritoriale libiene. Pe 12 August 2017, cristoiublog.ro solicita agenției europene Frontex (Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă) informații referitoare la procedurile legale prin care migranții ilegali „salvați” în Marea Mediterană cu nave operate prin ONGuri finanțate de Soros sau Fonduri Norvegiene erau recuperați și predați Centrelor de Primire UE din Italia.

Frontex nu a răspuns 

… și nici nu va răspunde vreodată, fiindcă situația de facto era cunoscută și ținută sub tăcere în Italia: guvernul lui Paolo Gentiloni (omul lui Matteo Renzi, lider al partidului Democrat, aflat la guvernare) ajunsese un simplu spectator, iar ONG-urile „munceau” să umple porturile italiene cu bărci pline de migranți economici sosiți din țări cu potențial terorist ale Africii: protejați, evident, de tăcerea conducerilor Parlamentului și Comisiei Europene. Ulterior, în Ian. 2018, publicațiile cristoiublog.ro și „Evenimentul zilei” dezvăluiau în exclusivitate care era „cheia” problemei: potrivit Raportului întocmit în SUA de Comisia de investigație McCaul, Italia lui Matteo Renzi și a prim-ministrului Paolo Gentilone primise sute de mii de migranți neînregistrați, sosiți din Africa prin Marea Mediterană, cărora le-a fost oferită cale liberă ca să plece, fără verificări, spre statele europene din jur. Pe 4 Martie 2018, prin vot popular, electoratul italian i-a trimis pe Renzi, pe Gentiloni și pe partidul lor de sorginte socialistă,  la odihnă: în virtutea principiului „political correctness”, Renzi guvernase practic cu ONG-urile și presa americană de stânga (un adevărat Stat Paralel care a pus Statul italian în fața faptului împlinit), ignorându-și propria națiune. 

Frontex este agenția europeană

… care ar fi trebuit să ofere statelor- membru ale UE, certitudinea că există frontiere ce pot oferi securitate națiunilor europene. Pe un limbaj cu pretenții, Frontex asigură „managementul” frontierelor externe ale Uniunii. În viața reală, Frontex nu asigură nimic, fiindcă este dependentă de voința politică de la Bruxelles. Iar „voința politică” de la Bruxelles de a bloca o migrație fără precedent, lipsește: parazitată de intrigi de culise, de declarații oficiale controversate ale unor reprezentanți UE și de insistența Rețelei Soros care și-a construit un lobby puternic la Bruxelles, Uniunea se comportă ca un „teritoriu al nimănui”.

După părerea diriguitorilor din umbră 

… ai acestui exod fără precedent, migranții trebuie ajutați doar în Europa, nu și în țările lor de origine. Așa încât, pe un artificiu de teorie sintetică, începând din 2014, mai mult de 3 milioane de migranți sau refugiați sosiți dinspre Asia și Africa- impulsionați de apeluri la „solidaritate” ale presei de stânga americane de genul Associated Press sau Financial Times, ale „societății civile” finanțată prin controversatul miliardar american George Soros, ale liderilor principalului donator la bugetul UE (Germania, prin cancelarul Angela Merkel)- au intrat fără o minimă verificare în Europa (prin Italia sau Grecia), într-un context în care atacurile grupului terorist sunnit Stat Islamic pe continent s-au întețit.  Vremea când aderarea României la Spațiul Schengen era respinsă fiindcă nu gestiona „corespunzător” securitatea frontierelor sale nu este departe: azi, Italia a devenit un paradis al migranților ilegali, iar conducerea Comisiei Europene Jean Claude Junckler- Frans Timmermans nu are nimic de obiectat. Ca și  membru Schengen, Italia duetului Matteo enzi- Paolo Gentiloni a preluat și a transmis mai departe mulțimi imense de migranți neidentificați, cu statut incert, fără acte de identitate, istoric personal sau cazier, sosiți din state cu trecut și prezent terorist.

Democrația „Big Nothing Burger” a lui Renzi 

cristoiublog.ro solicitase Frontex în August 2017 să precizeze în ce măsură au fost verificate identitățile migranților, în contextul în care exista riscul real ca membri ai grupurilor teroriste islamiste active în state africane să fi infiltrat masiv această migrație spre Europa. Frontex nu a răspuns într-un context în care responsabilii săi cunoșteau precis, încă de pe-atunci, că nu era nimic de spus. Alegerile din 4 Martie, au confirmat  nu doar ascensiunea dreptei politice (cu Mișcarea 5 Stele, Forza Italia, Liga Nordului) ci și starea de saturație existentă în Italia cu privire la așa-zisa „gestionare a migrației”. Ciorba veștedă a  multiculturalismului la care alegătorii din Franța, Olanda sau Germania nu au putut renunța, nu a avut niciun succes în fabrica de macaroane Italia. Democrația de tip „Big Nothing Burger” inaugurată de Renzi nu a săturat eventual, decât ONG-urile finanțate nerambursabil și implicate în încurajarea migrației.

În locul Frontex, ne-a răspuns…

… un document oficial al administrației Donald Trump care expunea complet subiectelor ignorate de europeni, clarificând totodată fapte ținute sub tăcere de conducerea UE: potrivit dezvăluirilor din ianuarie 2018 ale publicațiilor cristoiublog.ro și „Evenimentul Zilei”, un Raport al Congresmanului nord-american Michael McCaul a anunțat că, din 2015, Italia a absorbit sute de mii de migranți africani și i-a lăsat eventual să se împrăștie (fără verificări ale identității sau trecutului lor), în țările bogate din jur: Franța, Austria și Elveția. Haosul și ignorarea legii la recepția migranților (potrivit normelor UE, aplicația pentru azil trebuia făcută în țara de sosire pe teritoriul Uniunii, adică în Italia) fuseseră posibile inclusiv prin acțiunile organizate ale unor ONGuri neo-marxiste din Italia sau Germania care distribuiseră fluturași, sfătuindu-i pe migranți să nu aplice pentru azil în Cizma Italiei (considerată săracă la valoarea ajutoarelor sociale oferite) ci în state potente financiar precum Germania sau Franța. Chiar și așa, Italia a rămas inundată de presupuși refugiați: potrivit statisticilor oficiale, între 2013 și vara anului 2017, aproape 700000 de migranți- mulți ăproveniți din state fără control (Nigeria, Eritrea, Sudan, Gambia, Somalia, Mali etc) debarcaseră din bărci în Italia, cu precădere pe coasta Siciliei.

În August 2017, organizația Medici fără Frontiere Italia (MSF)…

… transmitea publicației cristoiublog.ro confirmarea că este implicată, cu două nave, în salvările de migranți din Mediterană. Cu crize umanitare uriașe „în apropiere” precum cele din Yemen sau Siria, MSF găsise de cuviință să renunțe la halatul de doctoraș și să îmbrace tricoul de marinel, marinaș, marinar tocmai în Marea Mediterană. Aceasta după ce, în 2015, guvernul Norvegian finanțase direct, cu 6.8 milioane de euro acest ONG, prezentat de media internațională ca fiind conexat la Rețeaua europeană Soros.  Ca un aspect insolit, bilanțul financiar din 2016 revela că respectivul ONG a cheltuit în Marea Mediterană- pe „operațiunile de salvare”, aproape 7 milioane euro cu personalul, călătoriile și transportul, și doar 217000 euro pe hrană și medicamente. Chestiunea în sine este bizară și „neeconomică” fiindcă instalarea de Centre de primire și de spitale de campanie pe coastele Libiei ar fi redus pentru „Medicii fără frontiere” cheltuieli și ar fi eliminat hazardul drumului pe apă al refugiaților.

În răspunsul lor, responsabilii MSF Italia 

… recunoscuseră că în „situații excepționale”, navele MSF au operat practic în apele teritoriale ale Libiei (5 situații în 2016), având un acord (sic!) al „autorităților” libiene. Faptul că MSF invoca formula „autoritate” într-o țară distrusă de război precum Libia, apare ca fiind  cel puțin hazardată. În plus, sprijinul intens pentru „salvări maritime” care încurajau practic călătoria riscantă cu barca și criticile intense aduse planurilor de deschidere a unor Centre de Primire pentru migranți, care i-ar fi ținut în siguranță pe uscat, sugera că totul face parte dintr-un scenariu: după principiul „istoria se scrie, apoi se face”.Dincolo de mesajele generoase vânturate de ONGurile care au participat în Marea Mediterană, un mit avea să fie distrus, după ce, în August 2017, nava Iuventa (operată prin Charity-ul german Jugend Rettet) era arestată fiind suspectată că „salva” migranți direct din navele unor traficanți de carne vie.

Așadar și prin urmare

… entități vii ai unui fenomen ilegal uriaș, guvernele cvasi-socialiste conduse cu Matteo Renzi și ulterior cu Paolo Gentilone- succedate în Italia începând din 2014, au fost doar bieți spectatori pe salarii uriașe. Alegerile din Martie 2018 au fost un bun prilej pentru ca italienii să-i amintească liderului socialist un trist adevăr: pe mandatul partidului său (Partidul Democrat), Italia ajunsese ca o bancă non-profit: ziua era studiată, iar noaptea se intra în dânsa.