Hanul la Poporul român

După ce treci podul peste rîu, atent, să nu te izbeşti de cel ce vine din sens invers, pe dreapta, cum mergi spre Moldova, dai de Hanul La Poporul român. Doi inşi în iţari şi scurteică stau pe laviţele aşezate de o parte şi de alta a intrării. Nu e obligatoriu să te sperii. Sînt două momîi. Astfel că, trecînd pe lîngă ele, poţi face tot ce-ţi vine prin cap. Poţi să le saluţi, aplecîndu-te pînă la pămînt. Poţi să scoţi limba la ele. Sau poţi să le cîrpeşti una. Alte momîi n-ar fi exclus să aibă o reacţie. Să-ţi dea un şut în fund. Fiind vorba de nişte momîi publicitare, respectivele nu pot fi decît respectuoase cu clienţii.

Din curtea interioară, marcată de un havuz în care se plictiseşte de moarte o broască ţestoasă (spre deliciul ramurii feminine a clientelei), ajungi, cotind brusc, la uşa localului.
Atenţie cum o deschizi!
Un clopoţel nervos prinde să dea din mîini şi din picioare. Cei de pe la mese tresar speriaţi. Unora le piere brusc cheful de mîncare. Alţii scapă furculiţa pe jos.

Mulţi dintre cei care opresc aici sînt politicieni, oameni de afaceri.
Sunetul scurt îi face să creadă c-au venit procurorii!
Poţi alege şi o altă rută.
Cea prin tindă.

Mai întîi dai de un automat de Pepsi. Care nu funcţionează decît dacă îi arzi un pumn zdravăn.
Urmează Camera cu Murături. De o parte şi de alta, pe postamente de lemn, se înalţă borcane cu murături, asemenea unor clădiri de bancă. Nu eşti sigur, plecînd mai departe, dacă murăturile sînt autentice sau doar de faţadă.
Treci de o zonă cu aer rece (vine de la un geam spart, pe care proprietarul îşi tot spune că trebuie să-l înlocuiască), străbaţi încă o încăpere (despre asta nu prea ai ce zice) şi ajungi în sala propriu-zisă.

Sala de mese e pigmentată cu grupuri statuare pe care sînt scrise învăţături filosofice.
În mijloc, o capră jerpelită, sub care e tipărită zicerea :
Boala românului – capra vecinului.

Uşa wc-ului nu se închide bine, deşi la intrare stă steagul Uniunii Europene, legat cu sîrmă de ţeava de canalizare. Vreo cinci anterioare, au fost şterpelite de clienţi.
Meniul e un dosar gros, cu coperte de piele. Parcă ar fi un Tratat de prietenie între două state care s-au războit pînă nu demult.

Citeşti:
Meniu românesc

• Friptură la ţepuşă – Dracula
• Biftec în sînge – Vlad Ţepeş
• Mămăliguţă cu brînză – Mioriţa
• Caşcaval pane – Peneş Curcanul
• Ciulama – Bătălia de la Rovine
• Clătite – Regina Maria

Ospătarii şi ospătăriţele poartă costum naţional.
În picioare au însă pantofi.
Apar destul de rar prin sală.