Anul școlar intră de fapt între două fotografii. Poza cu primii pași în curtea școlii și imaginea cu premiul obținut la festivitatea unde sunt răsplătiți cei mai buni elevi.
Fiecare dintre noi avem amintirea unui învățător, ori figura unui profesor ne urmărește mult timp în viață. Apoi, vine liceul și facultatea, eventual. Apar copiii. Ating vârsta școlară, iar ciclul începe din nou, precum valurile mării, iar și iar, din generație în generație. Școala generală, liceul copiilor, eventual o facultate.
Apar nepoții. Prima zi de școală, sperăm să apucăm și prima zi din liceul lor.
Una dintre nepoatele mele, Roua, merge prima dată în viața ei la școală. Nu știu ce va face în clasa pregătitoare, ori în clasa I, deoarece ea la 7 ani și 2 zile citește, scrie, vorbește engleză și franceză. Așa a fost să fie copilăria ei, marcată de o soră mai mare, Maruca, acum de 9 ani. A făcut, practic, alături de sora ei primele două clase, la o școală particulară în limba engleză și ea acum va trebui, la rândul ei, să intre în sistem. Noroc de faptul că acolo este o comisie de evaluare a competențelor fiecărui copil și stabilește în ce an de studiu merge fiecare. Sigur, nu va fi în clasa O.
Lângă apartamentul din București, este o școală generală și în fiecare an acolo este animație mare și la debut și la final. Imaginea alăturată prezintă trei băieți din clasa a VIII-a, în prima zi de școală. Am făcut poza în speranța că nu se văd măști în ea, dar, ca un făcut, cineva dă colțul și apare în cadru chiar în spatele eroilor mei. Nu am vrut să se vadă pentru a nu indispune pe cineva, dar așa a ieșit.
La Breaza, tot așa, stau între o grădiniță și un liceu, deci vă dați seama că simt tot ce mișcă acolo. Trăiesc mai departe în mijlocul sistemului, deși am ieșit de mult timp din el.
Succes în noul an școlar!
Lasă un răspuns