În 21 decembrie 1989 și în 10 august 2018 a fost aceași mînă diversionistă

Despre Evenimentele din decembrie 1989 s-au scris zeci de cărți și sute de articole. Toate exprimă puncte de vedere personale, mai mult sau mai puțin inteligente, mai mult sau mai puțin întemeiate, despre ceea ce regretatul Mihai Ungheanu numea în cartea Un război civil deghizat Decembriada. Există însă în posdecembrism și ele trebuie neapărat luate în seamă de cercetători, dar și de marele public, și puncte de vedere oficiale despre Căderea lui Ceaușescu, marele eveniment al secolului XX din Istoria nu numai a României, dar și a Europei. Acestea sînt pe rînd, după cum au fost date publicității, în întregime sau parțial:
Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Informații privind evenimentele din decembrie 1989, depus în Parlament de Virgil Măgureanu, în 3 iulie 1994, evident, ajuns la presă prin trucul scurgerii dinadins.
Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul militar în perioada 1990-1994 în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, document dat publicității pe 21 decembrie 1994.
Raportul comisiei senatoriale privind acţiunile desfăşurate în Revoluţia din decembrie 1989, încheiat în 1996 și publicat pe șest în 1997.
Rechizitoriul Secţiei Parchetelor Militare nr. 11/P/2014 din 05.04.2019, în dosarul penal intitulat generic „Revoluţia Română din decembrie 1989”, din 8 aprilie 2019.

Evident, pentru cercetarea dedicată Psihozei teroriste din decembrie 1989, am citit cu creionul în mînă toate aceste documente.
Raportul SRI privind evenimentele din decembrie 1989, cum i se spune gazetărește Punctului de vedere preliminar al SRI, se ocupă pe larg și de un moment Crucial din Procesul Căderii lui Ceaușescu:
Baricada de la Dalles din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989.

Deși elaborat în plin regim Iliescu și întocmit de o instituție de forță a regimului, Raportul își îngăduie să dezvăluie unele ciudățenii din comportamentul forțelor de ordine în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989:

„Lucruri care ies din logica bunului simț se petrec în București și în noaptea de 21 spre 22 decembrie.

Așa cum am arătat deja, intervenția scutierilor în acțiunile de reprimare se produce spre miezul nopții. La început, acțiunile acestora erau coordonate și dirijate, el alegîndu-și țintele – grupuri mai compacte și acționînd pentru dispersarea lor. Evoluția a luat, însă, o întorsătură tragică, în momentul în care, în rîndul scutierilor a fost lansat zvonul că, la Piața Romană, mai mulți colegi de-ai lor fuseseră omorîți prin înjunghiere cu șurubelnițe. Că nu era decît un zvon, o probează faptul că acest aspect nu s-a putut verifica și despre el nu au apărut nici un fel de date. Iar dacă așa stau lucrurile, se pune întrebarea firească: cine și cu ce scop lansase un astfel de zvon?

Din acest moment, scutierii nu au mai putut fi stăpîniți de șefii lor și au început să «lucreze» la grămadă, fără nici o alegere și fără limite. Un caz exemplificativ pentru întorsătura tragică a situației și stare de spirit a celor implicați, relatat de persoane care au fost victime ale episodului respectiv, este cel în care aproape toți pasagerii care au coborît, la un moment dat, la stația de metrou Piața Universității, pînă și copii, au fost pur și simplu luați pe sus, maltratați. În așteptarea ducerii, cei «prinși» erau bătuți, tîrîți de mîini și de picioare și obligați să se culce pe burtă, unii peste alții, construindu-se grămezi formate din cîte trei-patru straturi de oameni: bărbați, femei, copii, de-a valma.

În aproape tot acest timp, însă, în dreptul Hotelului «Intercontinental», în chiar imediata vecinătate a cordonului de militari, exista un grup agitatoric, foarte activ, amplasat pe un T.A.B. «cucerit», abandonat de echipaj, grup care nu a fost supus nici asalturilor scutierilor, nici tirului executat în zonă. Iar spargerea «baricadei» nu s-a realizat spre zona T.A.B.-ului, pentru a fi eliberat, ci diametral opus, spre zona restaurantului «Dunărea».

Cum au reușit niște civili să captureze o mașină de luptă și cum au fost ei ocoliți de toate necazurile nopții aceleia fierbinți, rămîn, încă, întrebări care-și așteaptă răspunsul.”

Despre acest zvon se vorbește și în Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul militar în perioada 1990- 1994 în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, document dat publicității pe 21 decembrie 1994:

„Cum mașinăria de zvonuri funcționa, la un moment dat în rîndul scutierilor a fost lansat zvonul că la Piața Romană mai mulți colegi de-ai lor au fost înjunghiați de către demonstranți. Ulterior acesta s-a dovedit a fi un simplu zvon dar în acel moment se înregistrează manifestări de ferocitate în rîndul scutierilor, cînd în așteptarea dubelor, cei capturați, erau bătuți, călcați în picioare și obligați să se culce unii peste alții în grămezi, de-a valma.”

Zvonul, ajuns în rîndurile scutierilor, a dus la pierderea sîngelui rece de care trebuie să dea dovadă forțele de ordine cînd se confruntă cu un protest mai mult sau mai puțin legal.
Au trecut de la momentul Baricada de la Dalles 29 de ani.
A venit momentul 10 august 2018, cînd jandarmii, corespondenții scutierilor din decembrie 1989, și-au pierdut sîngele rece tot în urma unui zvon:
Cel potrivit căruia colega lor a fost omorîtă de demonstranți.

Scriam despre acest moment pe cristoiublog.ro din 17 august 2018 sub titlul Tulburările din 10 august – Aberații și mistere. A fost sau nu o Diversiune momentul cu jandarmerița? Dacă da, cine a pus-o la cale?:

„Indiscutabil, așa cum am arătat la emisiunea România9 a lui Ionuț Cristache de la TVR, profesioniștii antiRevoltă, precum cei aduși în Piață de 10 august 2018, n-au dreptul să-și iasă din minți. Cu toate acestea și-au ieșit. Nu exclud și ipoteza ca în rîndul conducerii Jandarmilor, printre jandarmi să fi fost complotiști, persoane avînd drept misiune confirmarea imaginii devenite azi de un Adevăr absolut:

Un miting pașnic a fost reprimat în stil Nicaragua de Garda Pretoriană a dictatorului Liviu Dragnea – Jandarmeria.

Asta deoarece s-a lucrat ca la carte pentru a transforma acțiunea jandarmilor din timpul spargerii mitingului dintr-o acțiune profesionistă, dominată de regula Operației la rece, în care se folosesc tot felul de trucuri menite a evacua Piața cu cît mai puțină cotonogeală, într-o răfuială omenească. Să nu uităm că în alte țări forțele antiRevoltă nu stau așa de mult în contact cu protestatarii. Mai întîi pentru că protestele sînt limitate în timp de organizatori și apoi pentru că forțele vin doar cînd încep violențele. Vineri, 10 august 2018, jandarmii au stat în Piață, provocați de instigatori, antipatizați de mulțime, de la 15 pînă la 23. Declicul cred că l-a constituit momentul tinerei femei jandarm, unul dintre cele mai enigmatice momente din întreaga zi de 10 august 2018. Mărturiile celor care din partea Jandarmeriei au condus acțiunile din Piață sînt unanime în evidenția că vestea potrivit căreia o jandarmeriță a fost călcată în picioare de demonstranți a dus la decizia spargerii Mitingului. Din ianuarie 2017 pînă în 10 august 2018, deși ilegale, protestele din Piața Victoriei au fost lăsate să se desfășoare cît au vrut ele. Și deodată, pe 10 august 2018, la ora 23, cînd Piața era plină de lume, se ordonă intrarea în forță. Cei de la Jandarmerie susțin acum că aveau informații potrivit cărora momentul cu jandarmerița era doar unul dintre multe alte momente în care demonstranții urmau să împresoare jandarmii și să-i linșeze.

Aceste informații, dacă au fost primite, țin de o dezinformare evidentă.”

Nici acum nu se știe cine a lansat zvonul fals despre scutierii omorîți în Piața Romană.
Nici acum nu se știe cine a lansat zvonul fals despre jandarmerița omorîtă de demonstranți.
Cu toate acestea noi ne dăm seama c-a fost aceeași mînă diversionistă.