În Anglia, securitatea națională e o șandrama din care se desprind bârnele

În suburbia unui orășel din Anglia de est, un adolescent în vârstă de 15 ani a fost împușcat în cap, ieri, în drum spre școală. Cu cruzime și aroganță supremă. În prima zi de școală, după lockdown, pe strada unde locuia, într-o zonă liniștită, cu proprietăți ce ar putea fi accesibile celor din lower-upper middle class (clasa mijlocie). Părinții erau în casă și au ieșit îngroziți afară când au auzit împușcătura. Au făcut tot ce-au știut ei ca să-și salveze fiul, până au ajuns paramedicii și apoi elicopterul. Strada e un cul-de-sac, la ambele capete mărginită de o zonă cu vegetație, tufe, lăstăriș, mai puțin accesibilă celor care își plimbă câinii sau fac jogging. Conform declarațiilor Poliției, făptașul ar fi așteptat apariția victimei, ascuns în tufiș, cu arma încărcată. Nu ar fi ajuns la locul faptei transportat de o mașină, ci pe jos. Nu chiar cu pușca pe umăr, ca un soldat ce merge la război, ci discret, cu obiectul letal învelit într-o haină sau pânză. Nu se știe încă precis cine a comis fapta, în schimb, a fost arestat un suspect, adolescent tot în vârstă de 15 ani, un interogatoriu fiind în curs de desfășurare. Cei doi adolescenți se cunoșteau, au fost prieteni, se pare până acum trei săptămâni, când s-ar fi certat și au rupt prietenia. Tânărul împușcat era talentat la muzică și absolut normal, așa îl descrie directoarea liceului. Părinții lui lucrează în IT. Suspectul de crimă cu premeditare locuia într-un orășel, cam la 10 km de locul faptei, unde majoritatea cetățenilor sunt oameni de condiție bună și au profesii bine plătite. A fost arestat la o distanță de 8 km de locul faptei, în timp ce conducea fără permis mașina tatălui său. Intrase pe proprietatea unei case, în valoare de 400 de mii de lire sterline, unde locuiau niște cunoscuți, prieteni de familie, probabil cu scopul de a se ascunde. Arma a fost recuperată în această dimineață, dar nu se știe cum sau de unde. Se știe, însă, că este o armă cu țeavă lungă, adică o pușcă. Zgomotul împușcăturii a fost pe măsură.

Pe strada unde s-a comis atrocitatea mai erau copii în drum spre școală. Patru s-au întors alergând acasă, țipând în urechile părinților: someone has been shot! Un rezident din apropiere, care are o casă cu pământ unde pasc câteva animale exotice, ar fi fost trezit ieri dis de dimineață de câinii lui în care parcă intrase strechea, la vederea unei arătări masculine cu păr ciufulit și netuns de ceva vreme. Personajul să fi avut vârsta între 20 și 30 de ani. Arătarea încerca să se adăpostească în fundul grădinii acelei uriașe proprietăți, dar câinii l-au pus pe fugă. Proprietarul animalelor exotice s-a uitat pe geam și ar fi zărit acea ființă umană, purtând ceva pe braț, acoperit de un trening cu glugă. Acel obiect cu forma alungită l-a făcut pe proprietarul trezit din somn să-și imagineze că vede o bâtă de baseball sub acoperire. Bărbatul ciufulit ar fi luat-o înspre păduricea care mărginea pământurile pe care pășteau animalele exotice. Bineînțeles, proprietarul nu a raportat atunci nimic la Poliție, doar după ce s-a aflat că adolescentul a fost împușcat pe o străduță din apropiere. Aproape, cam la 10-15 minute distanță la pas alert, era și sediul Poliției comitatului. Unii polițiști poate își beau cafeluța de dimineață când s-a auzit împușcătura.

Sunt multe întrebări fără răspuns, pe care presa, autoritățile locale sau centrale, inclusiv Poliția, nici măcar nu le ating vag, în trecere, în declarațiile lor. De unde a avut un adolescent de 15 ani (dacă el este principalul suspect, singurul la această oră) pușcă și gloanțe? Unde a învățat să tragă de la distanță, pe o stradă pe care circulau și alții, la o oră de vârf: 8.40 am? Și să-l nimerească pe acel băiat tocmai în cap. Poliția crede, sau dă această impresie, că tânărul nu a venit cu o mașină și că a acționat, plănuit totul ca un lup singuratic. Dacă e așa, cum de nu a fost remarcat de nimeni – băieții au fost prieteni până de curând – într-o comunitate care e descrisă ca fiind close knit, adică una în care oamenii se ajută, se cunosc și își povestesc de toate? Așa sunt zugrăvite mai toate vecinătățile din Anglia: close knit, cu oameni solidari, cu simț civic. Dar în care toată lumea ascunde ceea ce știe, tace, chiar dă Cezarului boss infractor ceea ce cere sau așteaptă tacit: tăcere, joc de glezne și apă minerală croșetată cu zâmbetul pe buze, capul sus.

Presa, câinele de pază al democrației, nu face decât să descrie, să treacă în revistă declarațiile poliției, cronologia faptelor, așa cum sunt prezentate de Poliție. Nu ridică întrebări, nu lansează critici, nu se revoltă cu scârbă: cum este posibil, cerem o investigație riguroasă, cât mai rapidă, cum s-a ajuns aici și de ce nu mai e eficientă prevenția, ce fac serviciile de Police Intelligence? De ce se alocă fonduri, se trasează priorități doar pentru contra-terorism? Acestea sunt directivele guvernului, pe acestea se axează Poliția? Nu au o înțelegere, o vedere de ansamblu asupra potențialului infracțional din comunități sau, dacă au informații, de ce nu merg pe firul subțire al apei, sa investigheze până dau de afluenți, râuri și fluvii, înainte ca apele negre să facă prăpăd? Știm, nu sunt bani. Puținul care e, se alocă pentru prioritățile guvernului. Dar ce fac ceilalți parteneri, Serviciile publice per ansamblu? Societatea, comunitatea, protecția și wellbeing-ul copiilor intră în sfera lor de acțiune, ca prioritate. Da, știm, nu sunt bani. Așa că, nu mai punem întrebări. De Contextual Safeguarding (protecția, securitatea contextuală-socială, asupra căreia familia nu are control și influență) ne ocupăm în teorie.

Declarațiile autorităților și articolele apărute în presă parcă ar fi născute din măduva spinării a unor Yes-men creduli. Ministrul Educației, a recitat și el o poezie mediocră, pe același ton: sunt întristat, e șocant, gândul meu e alături de părinții acelui tânăr care luptă pentru viața lui.

Celebrele understatementuri englezești, de inorogi cuminți: oamenii să fie liniștiți, e doar un caz izolat, autoritățile controlează situația, își fac datoria. Copiii pot merge liniștiți la scoală. Înțelegem că părinții sunt speriați și șocați așa că, pentru a-i calma pe părinți și copii, mai lăsăm patrule de poliție pentru câteva zile prin zonă. Cazul nu are de-a face cu drogurile și bandele de crimă organizată. Ce ușor au tranșat informația. De parcă de drama acelor copii care nu erau consumatori sau traficanți, sau membrii unei bande de infractori, nu s-ar fi putut folosi nimeni, chiar și numai turnând gaz pe focul mâniei prietenului rănit. A dori lichidarea, eliminarea unui fost prieten, transformat brusc în dușman e o formulă mafiotă de rezolvare a problemei. Cine e împotriva noastră trebuie lichidat, pedepsit crunt. Acest tip de gândire poartă amprenta, e similară gândirii cultivate de bandele de crimă organizată. Acest tip de gândire se pare că a pătruns până în țesătura relațiilor dintre copii, tineri, ca să nu mai vorbesc de adulți, din toate păturile sociale: săraci sau bogați.

Da, cu asta sunt de acord: e un caz izolat, adică ales, țintit cu un plan, nu s-a tras la plezneală. Se știa că adolescentul se va duce la școală în acea zi. Mersul la școală, acea școală, liceu, ceea ce se întâmplă pe ascuns acolo și, în egală măsură, în alte școli, bandele care își dispută cu ferocitate supremația, puterea, împărțindu-și sferele de influență ale orașelor și nu numai, ca marile puteri după război, dând cu pixul pe harta lumii, nu sunt elemente de neglijat într-o asemenea investigație. Pentru că de frica ce intră în oasele unei comunități se poate folosi crima organizată.

În Anglia, securitatea națională e o șandrama din care se desprind bârnele. Se joacă la cacealma cu No Deal Brexit. De fapt, toți sunt într-o poziție slabă. Și U.E. și Regatul Unit.