Incursiuni prin memorie

Adolfo Bioy Casares: Să ne cunoaștem aproapele!

Seamănă cu Petru Comarnescu, aşa cum îl ştiam de la Dalles, vorbindu-ne despre gotic şi baroc. Uscăţiv, păr alb, început de calviţie, doar vârsta e alta. Lipsesc, prin urmare, gesturile acelea prin care urma să înţelegi cum catedralele Evului Mediu au fost gândite să spargă cerul.

Adolfo Bioy Casares doreşte parcă să te aducă spre el, să-i fii aproa­pe, de aici şi o anume adunare către sine şi în sine, de aici, absenţa a tot ceea ce ţi-ar putea desprinde privirea de chipul său obosit şi de vor­bele sale molatice.

Întrebările provoacă o confesiune, divizată în segmente, fiecare cu­sută cu acul de poveste al scriitorului. Sunt alături de colega de la Radio, excelentă hispanistă, care ar fi fost păcat să fie lipsită de această experienţă sud-americană.

„Cunosc, desigur, a răspuns maestrul, ediţiile româneşti ale operelor mele. Dar nu am niciun merit, căci doar traducătorii mei m-au făcut cunoscut în România, spune scriitorul argentinian. Despre ţara dum­neavoastră ştiu ceea ce mi-au oferit enciclopediile şi ceea ce m-a în­demnat să asimilez dorinţa mea de a vizita România”. Despre proza sa se poate spune că: „Ea încearcă să fie realistă pentru a-l pune pe cititor în faţa unei surprize”, iar în ceea ce priveşte prietenia cu Jorge Luis Borges: „Ea a însemnat enorm pentru mine ca om şi pentru cariera mea literară. A fost norocul meu. Eu mă consider norocos tocmai pentru prietenia mea cu Borges, încă din 1932, când l-am cunoscut, şi până a murit. Operele pe care le-am scris amândoi ocupă un loc important în creaţia noastră, am dat împreună naştere unui nou scriitor, Honorio Bustos Domecq, care nu era niciunul dintre noi. A fost, într-un anume sens, o lecţie de umilinţă, căci atât Borges, cât şi eu nu suntem realişti, iar când am scris împreună «enigme poliţiste» am dat soluţii raţionale şi totul s-a topit într-o soluţie umoristică. Nu mai pot spune care e partea unuia şi care a celuilalt în cele scrise împreună. Honorio Bustos Domecq e un scriitor nemuritor, a avut parte de noi doi”. Un subiect tuşant pentru românul din mine: „Acum lucrez la romanul EL FONDO DEL CAMPO (‘Fundalul câmpiei’) şi la povestirea OVIDIO: mare parte din acţiunea povestirii se petrece la Tomis, România, adică în ora­şul grecesc din care s-a născut actualul port Constanţa. Este povestea unui personaj, Ovidiu, care – datorită nostalgiei după patria sa – revine la Buenos Aires.”

Şi, aici, devine nostalgic după… România. Este întrebat dacă exis­tă puncte de convergenţă între Borges, scriitor argentinian, şi românul Mircea Eliade. „Da, există, dar eu sunt povestitor şi nu critic, opinia mea nu are nicio valoare. Îmi daţi prea multă importanţă”. Întrebat dacă cunoaşte românii, Casares răspunde: „Da, pe traducătoarea mea, Mariana Vartic, am cunoscut-o la Paris, pe soţul ei, criticul Ion Vartic, l-am cunoscut la Madrid, când am primit marele premiu Cervantes. Şi o mai cunosc pe Tudora Şandru-Olteanu, care este mai mult decât o lingvistă extraordinară, este o femeie încântătoare. A cinat la noi acasă şi o considerăm prietena noastră de o viaţă, deşi ne ştim de curând”.

Întrebat pe cine preferă dintre europeni: Stendhal sau Flaubert? Răspunsul vine imediat: „Stendhal. E mai direct!” Va face mărturisiri despre întâlnirea sa cu Tristan Tzara, cândva, la Paris.

Întrebat dacă ar fi dispus să vină în România, deoarece sunt atâţia care i-au citit cărţile, Don Casares răspunde: „Promisiuni ferme nu se mai fac la vârsta mea. Dar doresc din toată inima să vin în România”. Cât priveşte pe scriitorul român tânăr, are pentru el un sfat care ni-l aminteşte pe Arghezi – cu al său „Grăbiţi-vă încet!”. „Pe tinerii români îi sfătuiesc să citească mult, să gândească şi să nu se grăbească să publice”.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Interviu Dan Barna

Joi, 12 decembrie 2019, a debutat la emisiunea Gândurile lui Cristoiu, seria de interviuri dedicată candidaților la prezidențiale care nu au intrat în turul al 2-lea. Analiza prestaței lor făcută chiar de ei; ce concluzii pentru cariera politică viitoare trag din experiența primului tur?; ce vor face mai departe?
La această primă emisiune invitat a fost Dan Barna, președintele USR. Redăm mai jos înregistrarea integrală a emisiunii.

Circulă pe Net
Am venit. Am văzut. Am filmat

Vila Hadriana. Tivoli