Îmi notasem adresa la care urma să ajung: Institutul de Matematică din Calea Griviţei, aproape de intersecţia cu Calea Victoriei. Clădirea avea pe dinafară diverse semne deconspirative: un compas, parcă un raportor, un echer. Singur în încăperea de la etaj, dominată de tabla mare cât peretele din faţa mesei de lucru. Cultivă psihologia scosului la tablă. În faţa mea un tinerel, îl puteam crede cel mult student dacă nu chiar elevul de la liceul din Vâlcea unde învăţase tabla înmulţirii.
Citiți tot articolul →