Nicolae Ciucă: Coaliţia de guvernare cu PSD se opreşte aici. Rămânem în Executiv ca să împiedicăm escaladarea abuzurilor

P. P. Teodorescu a desenat o traiectorie profesională plină de conţinut

N-aveam îndoieli cu privire la înfăţişarea de interior a cabinetului de lucru. O cameră tixită cu cărţi – intelectualii pe care îi vizitez nu se dezic de acest algoritm de existenţă. Tratate de matematică. Tratate de specialitate în construcţii civile. În colţul din stânga al încăperii, la intersecţia a două rafturi ale bibliotecii urcate până în tavan, un portret de mari dimensiuni. Puteam crede că ar fi unul din dascălii faimoşi de care a avut parte. Şi a fost realmente un norocos, urmărindu-i la catedră pe Gheorghe Vrânceanu, Simion Stoilow, Octav Onicescu, Victor Vâlcovici, Caius Iacob, Grigore Moisil, Horia Hulubei, Ştefan Bălan, Elie Carafoli, Mitu Dumitrescu, Aurel Beleş. Va deveni asistentul acestuia la terminarea facultăţii. De fapt, a facultăţilor urmate în paralel: Matematici şi Construcţii Civile.

— Este tatăl meu!
Voi afla că Petre M. Teodorescu, inginer constructor, era fiu de oier din Gorj, stabilit la Drăgăşani, unde devine cizmar. Are cinci copii. Fetele, amândouă, devin învăţătoare. Băieţii, toţi trei, se fac ingineri civili. Mijlociul e domnul din fotografie. Acesta se mută la Bucureşti, la o mătuşă. Întrerupe studiile şi pleacă pe front. Termină, la întoarcere, Facultatea de construcţii civile din Polizu. Este studentul favorit al profesorului Ion Ionescu – Bizeţ. Va fi angajat la calea ferată. Îi datorăm construcţia unuia din tunelurile situate spre Timiş la ieşirea din Predeal.

După război, tatăl conduce operaţiile de reparaţii ale căilor ferate din judeţul Timiş. Lucrează la canal, de unde va fi adus în Bucureşti pentru a intra în echipa desemnată să demareze construcţia metroului bucureştean (eram în faza romantismului fără acoperire). Va fi ales decan la Institutul de căi ferate şi rămâne activ până la 70 de ani. Chipul său i-a supravegheat tutelar întreaga existenţă. Este cel care îi aduce acasă Gazeta matematică. Iată cheia de la poarta verde care-i organizează aspiraţiile şi existenţa.

Povesteşte cu har, când e cazul cu haz, întâmplări de peste timp. S-a înscris la a doua facultate printr-o aprobare dată de Miron Nicolescu, pe atunci secretar general al Ministerului Educaţiei. Se vor reîntâlni la felurite examene. Îi ştia pretenţiile. Cine rezolvă una din cele patru probleme de la lucrarea scrisă, nu mai e obligat să vină şi la oral. PePe rezolvă trei şi se scuză că din cauza expirării timpului n-a terminat-o şi pe a patra. Altă cerinţă a sa: studenţii înscrişi la două facultăţi sunt obligaţi să ia note de trecere la examenele cu el la prima prezentare. N-au fost probleme de fel. La un moment dat pleacă de la Construcţii (unde era asistentul lui Aurel Beliş) pentru a trece la Matematici, unde şefi la Catedra de mecanică îi vor fi Victor Vâlcovici, apoi Caius Iacob.

P. P. Teodorescu a desenat o traiectorie profesională plină de conţinut, de implicare în câmpul cercetării de specialitate. A ocupat posturi însemnate în două centre academice de altitudine: Institutul de mecanică aplicată al Academiei şi Institutul de matematică. Cele aproape 30 de cărţi păstrează la vedere semnele unei pasiuni de o viaţă. Cineva îl caracterizează drept „un mare matematician şi inginer”. O altă opinie: „o mare personalitate europeană în domeniul matematicii şi mecanicii”.

Locuieşte în casa în care s-a născut (iunie 1929). O clădire obişnuită, în strada Popa Soare, protejată de agresiunea anotimpurilor. Nu rezist în a lăuda felul cum arată casa, gospodăria. Cu ochii la portretul dintre cărţi:
— Tata a ştiut să cumpere ce-i trebuie, ca să vă rămână şi dumneavoastră.
— Ceva, ceva din ce vedeţi vine şi de la mine.

Am înţeles că îşi revendica toate câte au trebuit făcute după intrarea în drepturi legale de proprietar. Nu, nu la asta se referea. Mă lămureşte istorisirea ce urmează:
— Într-o dimineaţă de duminică, părinţii m-au scos la plimbare, ca de obicei. Mi-au cumpărat cuvenita îngheţată. Treceam prin dreptul unui oficiu al loteriei. M-au simţit că vreau să-mi încerc norocul. Am fost invitat s-o fac. Loz câştigător! Lozul cel mare! Cu banii câştigaţi de mine la acea vârstă fragedă a fost construit etajul acestei case!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *