Incursiuni prin Memorie

Alvin Toffler: Magicianul

Unii grăbiți l-ar fi putut compara cu cititori în stele spre care priveşti cu speranţa că te ia de mână şi te îndreaptă spre poarta lumii care ne aşteaptă. Devenea treptat mai citat decât felurite nume ale con­temporaneităţii. Ştiutor în toate şi capabil să desfacă firul în patru când e vorba de ce stă după colţ în aşteptarea noastră a novicilor de toată ziua. Eclatant ca preocupări, magician în rostirea gândurilor în formula­rea prognozelor.

Pe măsură ce i s-au decriptat preocupările, i s-au putut citi mai bine şi gândurile. Nu mi-a lăsat impresia că vrea să acrediteze părerea că ştie mai mult decât alţii. Dar că a sesizat înaintea altora cam cum pu­tem descifra şi ambala în favoarea noastră toate câte oferă explozia informaţională şi tehnica nouă pusă la treabă, asta da. Studiile, artico­lele, opiniile şi peste toate cărţile l-au afişat ca pe un ins care merită ascultat. Nu în locul altuia sau altora dar neapărat şi pe el înainte de a trece mai departe.

Se apropie de 80 de ani şi poate revendica statut de tribun urcat la microfon fără altă pretenţie decât aceea de a face cunoscut ce concluzii trage, ceas de ceas, prin radiografia atentă a mersului omenirii prin epoci. În fond, nu-i dă deoparte pe alţii pentru a le ocupa locul la ca­tedră. El are o atitudine plină de respect faţă de trubadurii societăţii primului val, adică a noastră a celor de atunci, abia ieşiţi din zilele de farmec pline ale agriculturii plenipotente. Lăsasem în urmă vânătoarea, pescuitul şi fructele de pădure căzute din cer şi savuram binefacerile agriculturii ca principal mijloc de existenţă. Aş zice că îi venerează pe combatanţii societăţii industriale, când tehnica a pus la treabă maşi­nării de tot felul, capabile a muta existenţa umană pe terase superioare, nebănuite. Dar abia acum se simte cu adevărat în largul lui, acum când vesteşte noutatea: al treilea val. Se simte ca peştele în apă explicând cum e cu societatea post-industrială. E în lumea lui. Cărţile sculptate în anii de după „60 au fost furate direct din tipografie, cele care au scăpat fiind vândute pe sub mână, piratate, traduse în mulţime de limbi şi intrate în circuit planetar. „Şocul viitorului” a deschis calea lecturilor lui Alvin Toffler în româneşte. Greutăţile momentului puteau bloca acest demers editorial. S-au găsit avocaţi în ambele sensuri-spre decidenţii noştri, care au permis apariția la Bucureşti a cărţii dar şi pe ver­santul celălalt, autorul tradus mulţumindu-se cu tarifele noastre calcu­late la tirajul comunicat de editură. Şi acceptând chiar obiceiul casei: să fie remunerat în valută locală. Mai mult: să cheltuie banii ca turist chiar pe la noi în ogradă. A existat un moment când riscul de explozie a trecut pe alături. În lipsă de alte subiecte, Toffler a fost curios să afle cifra tirajului. Directorul editurii a sesizat pericolul şi l-a rugat pe autor să considere că această întrebare nu i-a fost pusă… Şi aşa a rămas. Primul taxase detaliul unul pur tehnic, fără relevanţă specială. Gazda transpira din cu totul alte motive: dacă află oaspetele adevăratele tiraje şi super tiraje la care, pentru a-i mulţumi pe cititori, recursese voluntar?

A venit peste noi şi „Al treilea val”, au intrat pe piaţa românească şi alte scrieri semnate de Alvin Toffler. A venit el însuşi să ne revadă, invitat de persoane convinse că trebuie menţinut şi la noi acasă intere­sul pentru cunoaşterea în masă a unor concepte ce ar putea rectifica fundamental ambiantul locuitorului planetei. Deja, multe din cele afla­te la prima mână din expunerile sale au devenit tangibile. Camera elec­tronică nu mai e doar un desen de examinat în recreația mare. Viața ca un buton-sau claviatură-agresează pe mulţi. De făcut pasul următor, ceva mai greu…

Personal, am fost sedus din capul locului de atitudinea incitantă a lui Toffler, care a trimis spre vocabularul nostru noţiuni de folosit la scara viitorului: societate informaţională bazată pe cunoştinţe, satul global, vârsta spaţială, producţia just in time. Şi câte şi mai câte. În discuţia dintre noi am fost curios să aflu şi cum s-a născut această poftă de a muta graniţa preocupărilor sale dinspre cursul universitar la zi în teri­toriul adânc şi neclar al viitorologiei. Începutul l-a făcut actul de răz­vrătire la adresa ordinii lucrurilor la ordinea zilei. Născut la New York, urmează universitatea ce poartă numele oraşului. Se însoară şi în loc de orice altceva, îşi ia consoartă, pe Heidi, ce-i va deveni asociată în frământările ştiinţifice întinse peste ani, şi se angajează într-o fabrică metalurgică în Vestul Mijlociu. Gazetăria îi surâde. Devine corespon­dentul unui cotidian din Pennsylvania la Casa Albă şi în Congres. Va fi invitat să se răsfeţe în coloanele revistei aristocratice „Furtune”. Cli­pele de glorie vin odată cu implicarea în portofoliile de interese ale celor doi coloşi din universul comunicaţional. Jurnalistul, scriitorul îşi asociază statutul de sociolog titrat. De futurolog. Ce a urmat, ştiam.