InJustiție. Telemedicina romană cu și fără Star Trek

Ce vă povestesc acum nu e nici banc prost, nici rodul imaginației mele. Dar este, desigur, rodul imaginației unora sau doar al disperării lor de a controla totul, în detrimentul drepturilor noastre, nu m-am lămurit încă.

Pe prietena mea o durea, la modul banal și neadecvat, în totală neconcordanță cu vremile, o măsea. Rău, din ce în ce mai rău. La început, a zis că îi trece, mai ia un atinevralgic – nu algocalmin, pentru că nu avea rețetă și programarea la medicul de familie era, pentru moment, imposibilă, căci medicul de familie tocmai fusese detașat de Comandantul Acțiunii în locurile fierbinți ale țării.

Ca orice român deprins cu greul a rezistat cu stoicism o vreme. Când durerea a devenit atroce, l-a sunat pe medicul stomatolog pentru o programare. Răspunsul a fost nu, căci medicul era în izolare pentru 14 zile. Dar, simțind la capătul celălalt al telefonului durerea femeii, a hotărât să o ajute cum poate. Desigur, și el auzise de proiectul ”Telemedicina”, lege aruncată de curând în Parlament spre aprobare. Și i-a zis așa, domnul doctor, când și-a dat seama că nu poate să rezolve problema medicală doar pe nevăzute: ”Vă rog să puneți telefonul în gură și să vă filmați măseaua. În acest fel, îmi dau seama de ce vă doare.”

Prietena mea a rămas fără replică și, pentru că durerea era prea mare, a încercat să pună în aplicare sfatul medicului. A rămas, la propriu, cu gura căscată, dar imaginile nu erau, nici pe departe, cele așteptate de medic la capătul undelor (nu pot zice ”la capătul firului”, când vorbim de telefoane mobile, vedeți, se schimbă totul, inclusiv vocabularul nostru, care nu mai face față realității).

Cum s-a terminat? Nu s-a terminat. Neavând covid, prietena mea nu prezintă nici interes, nici importanță, nici nu e pe vreo listă de urgență; a rămas să sufere în legea ei, îndopându-se cu medicamente prin bunăvoința prietenilor care mai au pe-acasă vreo pastilă mai puternică, rămasă de la dureri anterioare. După o vreme, ca orice durere, și a ei va deveni cronică, deci vor conviețui amândouă, femeia și durerea, sau una dintre ele va ceda.

Dar exemplul acesta, proaspăt întâmplat la Craiova, e, de fapt, esența unei realități care îți dă fiori: telemedicina se vrea a deveni acum nu doar o metodă temporală, ci viitorul unic, concret, un viitor în care medicul nu îl cunoaște și nici nu-l mai atinge pe pacient, în care medicul va fi ori genial și, ca în filme, va pune un diagnostic de la distanță, prin device-uri de ultima generație ori, pentru pacientul (care ii va explica durerile lui, după cum s-o pricepe), nu va mai conta.

Ideea telemedicinii nu e nouă, se practică de mult în teatrele de război ale lumii, probabil că așa s-a și născut ea. Nu spun că medicina la distanță nu e uneori vitală; de exemplu, așa cum s-a și întâmpat deja în lume, când echipe de medici de pe continente diferite colaborează pentru a realiza operații dificile, dacă nu chiar imposibile. Ba chiar, Național Geografic tocmai a difuzat, in week-end-ul trecut, un film despre telemedicina ”exersată” de SMURD, în care medicii din teren transmit medicilor de la bază, din spital, prin instrumente sofisticte de ultimă generație, situația pacienților pe care trebuie să îi salveze.

Desigur, fără să neg importanța tehnologiei asupra mediciniei, nu pot ignora că și drumul spre iad e pavat cu bune intenții.

Gândesc liber și sunt un om modern, de aceea cred că ideea, în abstract, nu e rea, cu condiția ca telemedicina să fie doar o alternativă pe vreme de criză și dacă, la rândul ei, criza ar fi doar de scurtă durată. Altfel spus, telemedicina ar trebui făcută doar prin excepție și doar dacă, tot prin excepție, medicul nu ar putea, temporar, să vină în contact cu pacientul.

România nu e pregătită pentru a implementa telemedicina, ca metodă uzuală, generală, alternativă și apoi unică de lucru, așa cum visează guvernanții, nu doar pentru că nu toată România are acces la terminale (telefoane mobile cu camera de luat vederi, calculatoare cu internet de mare viteză) și nici nu cred că e soluția salvatoare pentru țară, în condițiile în care, pentru moment, adică pentru încă vreo câteva zeci de ani, există români care au ca singură facilitate wc-ul din curte.

Desigur, și telemedicina, ca și cultura și educația on-line, intră în proiectul mai mare de digitalizare accentuată și rapidă a României, de aliniere a acesteia sistemului și trend-ului mondial.

Dar ea tinde să devină regula propulsată, o dată în plus, de situația medicală din lumea anului 2020, folosită ca un paravan de fum pentru tot ce se construiește, în viteză și cu încălcarea drepturilor noastre. Pentru că, astfel cum este motivat, Proiectul stabilește procedurile medicale ce vor putea fi practicate prin intermediul telemedicinei, printre care amintim stabilirea unui diagnostic, interpretarea rezultatelor investigației medicale sau supravegherea stării de sănătate a pacienților. (https://filipandcompany.com/telemedicina-pregatiri-pentru-inca-un-pas-inainte)

Puțini dintre noi știu, însă, că ideea implementării acestei legi la noi datează, explicit, din 2018, de pe vremea guvernului PSD și că, în plină stare de urgență, sub un guven liberal dar sub același secretar de stat, a fost făcut Un prim pas în sensul reglementării concrete a telemedicinei… prin Hotărârea de Guvern nr. 252/2020 privind stabilirea unor măsuri în domeniul sănătății pe perioada instituirii stării de urgență pe teritoriul României, care cuprindea mențiuni privitoare la consultațiile la distanță. Era vorba de art. 12 din această lege.

Ulterior, s-a menținut acest cadru legislativ temporal privind telemedicina, prin OUG 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2. Astfel, această ordonanță menționează expres că serviciile medicale constând în asistență medicală primară şi ambulatoriul de specialitate clinic se vor putea acorda, până la data de 30 septembrie 2020, și prin consultații la distanță, utilizând orice mijloace de comunicare. S-a spus, însă, și că Nevoia de flexibilitate nu va dispărea după această dată astfel încât sunt necesari și alți pași.

Acești alți pași (adică trecerea de la temporal la definitiv) și care expiră la 30.09.2020, sunt chiar acum pe masa Parlamentului, iar cei care au inițiat legea vin cu justificarea că, așa cum scrie în expunerea de motive, Unul dintre principalele beneficii ale implementării telemedicinei constă în accesibilitatea oferită atât pacientului, cât şi medicului în înfăptuirea actului medical, evitându-se astfel aglomerarea cabinetelor medicale, a sălilor de aşteptare din cadrul unităţilor medicale şi reducerea presiunii pe Unităţile de Primiri Urgenţe.

Deci, dacă citești proiectul, concluzionezi așa: Telemedicina are drept principal scop descongestionarea cabinetelor medicale, deci a medicilor, deși acest lucru incalcă art. 14 din Convenția Europeană a drepturilor omului privind nediscriminarea, adică faptul că toți ar trebui să aibă acces egal la sistemul medical al României.

Or, săracii României, bătrânii ei și o parte consistentă a populației din mediul rural nu vor avea un astfel de acces, în ciuda faptului că, potrivit Constituției (art. 34), Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat și că art. 61 din codul civil român, prevede că Viața, sănătatea și integritatea fizică și psihică a oricărei persoane sunt garantate și ocrotite în mod egal de lege: peste o treime dintre copiii din România trăiesc sub pragul sărăciei și 150.000 adorm flămânzi, după un raport al Organizației ”Salvați Copiii”, realizat împreună cu Avocatul Poporului, în 2017, când România avea multe probleme, dar nu covid. Aproximativ 21,5% dintre copiii români trăiesc în condiții materiale extrem de precare, acest procent reprezentând cea mai ridicată rată din UE, unde media este de 5,9%. De asemenea, peste 32% dintre români trăiesc încă sub pragul de sărăcie, România având în continuare cea mai mare rată a sărăciei relative persistente din Uniunea Europeană. În anul 2017, 19,1% din populație avea venituri sub pragul de sărăcie și se aflase în aceeași situație în cel puțin doi din cei trei ani anteriori. Potrivit ultimului Raport de țară al Comisiei Europene pentru România (februarie 2020), în 2018, riscul de excluziune socială era de 33% iar 25,6 % din populația țării avea încă baie în curte, în timp ce media UE a wc-urilor din grădină se situa la 1,7%.

Pe de altă parte, credeți dvs. că, în realitatea concretă de la noi sau poate de oriunde, un medic poate pune un diagnostic corect întotdeauna, sau măcar de cele mai multe ori, fără contactul pe care ar trebui să îl aibă cu pacientul? Cum să pui un diagnostic real, corect, fără analize? Pentru că, s-a spus, telemedicina va implica, în primul rând, consultarea pacientului prin intermediul tehnologiei (de obicei, urmare a unei conexiuni video, pe internet), stabilirea unui diagnostic; asigurarea, în cazul unui pacient cu risc, a monitorizării (nu știu cum, poate pacientul e urmărit pe o camera video de medic?), cu scopul prevenției sau monitorizării post-terapeutice; interpretarea unor rezultate ale investigațiilor medicale; solicitarea unei alte opinii specializate; pregătirea unei decizii terapeutice; eliberarea prescripțiilor medicale; supravegherea stării de sănătate a pacienților.

Tatăl meu a fost medic o viață. Mergea, în tinerețea lui, din casă în casă. Și avea grijă să nu-i moară nici un om, nu de frica șefilor, ci pentru că-și știa pacienții pe nume și știa ce îi trebuie fiecăruia. Nu erau puțini, dar pentru el medicina a fost și a rămas și o formă de a-și manifesta empatia. Peste ani, doar vorbind cu un amic la telefon, i-a spus acestuia că are bronhopneumonie, și nu sinuzită, cum fusese diagnosticat omul. Dar aceast diagnostic, pus printr-una din metodele atât de slăvite acum de noua legislație – ce va fi implementată și la noi, pentru că e la modă, deși nu are teren pentru a nu deveni profund discriminatorie – este rezultatul zecilor de ani de experiență medicală acumulată din relația nemijlocită cu pacientul. Din folosirea nemijlocită a simțurilor medicului, cel puțin în corelația cu aparatele, dacă nu în sinergie cu ele.

Sau poate doar ne-am lenevit, tindem tot mai mult să facem loc principiului divide et impera, să facem loc confortului, în detrimental calității, să ni se împământenească idee că oamenii pot fi tratați ca și bunurile? Veți spune că trebuie să începem de undeva, că asta înseamnă progres, să acceptăm noul?

Da, dar nu tot ce e nou e neapărat și mai bun! Nu cu orice preț, nu înlocuind calitatea cu cantitatea, nu tratându-l pe om ca pe un număr, într-unul din registrele naționale medicale pe care le propunea doamna ministru al sănătății Pintea, în 2018, și le-au preluat actualii guvernanți azi, deși spun că ideile lor sunt diferite de cele ale predecesorilor politici. Nu dacă prin asta o să adâncim și mai mult ”distanțarea socială” care va însemna, în scurtă vreme, și totala lipsă de legătură și empatie a medicului față de pacient.

Ceea ce cred că omit medicii cuprinși de încântarea că, precum în Star Trek, vor fi atotputernici, e că, lăsând tot mai mult spațiu de manevră mașinilor și tehnicii de care azi ne minunăm, vor suferi nu doar oamenii ce le sunt pacienți ci vor sfârși, și ei, prin a fi înlocuiți tocmai de această tehnică, de calculatoarele tot mai performante cărora azi le furnizează informațiile. Căci spre asta ne îndreptăm. Dar, dacă mă gândesc bine, până și în Star Trek* exista, în carne și oase, un doctor, care consulta nemijlocit membrii echipajului, chiar dacă avea parte de toată tehnologia la care te poate duce mintea!

Cum se vor da consultații online, la telefon, pe tabletă, în video, pe site-uri care răspund la întrebări medicale, încep să înțeleg. Cu vremea, la întrebări standard vor fi răspunsuri standard, pe care un calculator bine programat le poate da, și cu mult mai puține cheltuieli, în locul medicului.

Cum vrea să o facă legea, din punct de vedere juridic, știu, nu doar din proiectul românesc, ci din legislația aplicată afară, căci și aici copiem cu sârg, iar când nu copiem, justificăm aplicarea legilor aiurea prin bau-baul numit Comisia Europeană care ne cere una și alta. Dacă am fi o țară în care coloana vertebrală ar avea importanță am ști, legal, să ne apărăm drepturile, chiar în fața Europei, care ne ademenește cu bani și pe acest palier.

În final, va fi așa: pacientul întreabă, din fața telefonului său mobil, din căldura căminului său, iar medicul – după ce pacientul bagă cardul și plătește consultația – îi răspunde, din fața propriului terminal, având griijă să se încadreze în suma de bani alocată.

Pacienții care nu pot întreba, vor muri – pentru că între a-și muta wc-ul în casă sau a-și cumpăra, pur și simplu, o pâine și a-și achiziționa un device și internet de mare viteză cu care să comunice cu medicul aflat în celălalt capăt al țării ori în străinătate (sau doar la doi pași de pacient, dar protejat de dreptul de a da consultația doar prin telefon), vor alege primele două variante, când și le vor putea permite.

E limpede, decontul unui sistem de sănătate declarat doar în mod formal a fi gratuit, va atârna tot în buzunarele noastre, chiar dacă buzunarele noastre sunt goale. Iar guvernanților nu le pasă că, de câte ori apasă pe accelerație pentru cei puțini, o frână îi aruncă prin geam pe cei mulți.

Ce nu îmi este prea clar încă, e cum va rezolva legea propusă problema spăgii, în vreme de telemedicină?

* Telemedicina cuprinde: Teleconsultaţia (consultaţia la distanţă oferită de un medic), tele-expertiza (care permite medicului specialist să solicite, la distanţă, opinia/avizul unuia sau mai multor specialişti în vederea stabilirii unui diagnostic, monitorizarea medicală de la distanţă (permite unui medic specialist să interpreteze de la distanţă datele necesare pentru urmărirea medical a unui pacient și, dacă este necesar, să ia decizii referitoare la îngrijirea lui, asistenta medicală medicală de la distanţă (urmăreşte să permită unui medic să asiste alt medic sau alt personal medical de la distanţă în timpul îndeplinirii unui act medical).

** Cadrul legislativ temporal al Telemedicinei, in România:

– Hotărârea de Guvern nr. 252/2020 privind stabilirea unor măsuri în domeniul sănătății pe perioada instituirii stării de urgență pe teritoriul României

Art. 12 alin. (2) Pe perioada stării de urgență, consultațiile medicale prevăzute în pachetul de servicii de bază, respectiv în pachetul minimal de servicii medicale, pot fi acordate și la distanţă, acestea putând fi acordate atât de medicii de familie cât și de medicii de specialitate din ambulatoriul clinic, și pot fi realizate prin orice mijloace de comunicare, cu încadrarea în numărul maxim de 8 consultaţii/oră.

(4) Medicul de familie, precum și medicul de specialitate din ambulatoriul clinic, va consemna consultațiile medicale la distanță în registrul de consultații și fișa pacientului, după caz, cu indicarea mijlocului de comunicare utilizat și a intervalului orar în care acestea au fost efectuate, și va emite toate documentele necesare pacientului ca urmare a actului medical. Documentele vor fi transmise pacientului prin mijloace de comunicare electronică.

(5) Consultațiile la distanță prevăzute la alin. (2) se acordă și se decontează conform reglementărilor legale în vigoare aplicabile consultațiilor la cabinet prevăzute în pachetele de servicii.

(6) Consultațiile prevăzute la alin. (3), inclusiv cele la distanță, se asimilează consultațiilor din pachetul de servicii de bază acordate la cabinet pentru afecţiuni acute, subacute şi acutizări ale unor afecţiuni cronice.

(7) Consultațiile la distanță ce se acordă în structurile ambulatorii ale spitalelor publice și private, pe perioada stării de urgență, pentru emiterea prescripției medicale în situațiile prevăzute la art. 5 alin. (3) pct. 3, nu sunt asimilate unor consultații programate/programabile.

– OUG 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, prin care s-a menținut un cadru legislativ temporar al telemedicinei. Ordonanța menționează expres că ”serviciile medicale constând în asistență medicală primară şi ambulatoriul de specialitate clinic se vor putea acorda până la data de 30 septembrie 2020 și prin consultații la distanță, utilizând orice mijloace de comunicare. Nevoia de flexibilitate nu va dispărea după această dată, astfel încât, sunt necesari și alți pași”, s-a spus.

art. 10 (8) Consultațiile medicale acordate în asistența medicală primară și ambulatoriul de specialitate clinic, inclusiv pentru unele servicii conexe necesare actului medical, prevăzute în pachetul de servicii de bază, respectiv în pachetul minimal de servicii medicale, pot fi acordate și la distanță, utilizând orice mijloace de comunicare. Consultațiile medicale la distanță acordate în asistența medicală primară și ambulatoriul de specialitate clinic se acordă cu încadrarea în numărul maxim de consultații prevăzut la alin. (7).

***Cadrul legislativ final: proiectul inițiat de deputaţii PSD Florin Buicu şi Florin Iordache și depus în luna iulie 2020 la Senat.

****In fotografie: Leonard H. „Bones” McCoy – is a character in the American science fiction franchise Star Trek. (Wikipedia) 

DeForest_Kelley,_Dr._McCoy,_Star_Trek