În vremea lui Ceaușescu, avortul era interzis. Femeile se ascundeau, mergeau la moașe improvizate sau la șarlatani și, de multe ori, mureau. Procurorii le urmăreau cu mare sârg, să le bage la pușcărie - țin minte unul, era în vremea stagiaturii mele la Giurgiu: avea cele mai multe dosare cu arestări de femei; pe urmă, după 89, a ajuns mai mare în Parchetul general.
Se întâmpla însă ca femeile să încapă și pe mâna vreunui doctor mai înțelegător, care știa că, dacă nu face nimic pentru a le ajuta, acestea mureau sau rămâneau sluțite pe viață.
În fine. Erau alte vremuri, ziceam eu.
Dar uite că, în vremea Comandantului Acțiunii, a domnului dr. Raed Arafat, la un secol distanță, nu-i așa, ba chiar în alt mileniu, bolnavii normali, banali, cei oarecare, cei care nu poartă stigmatul Covid, au ajuns (iar) să aleagă să se trateze după ureche sau să stea acasă și să aștepte o minune, decât să mai meargă la spital.
Citiți tot articolul →