(Omul: un specimen din care atingerea lui Dumnezeu să dispară) Comunismul pe care l-am trăit noi până în 1989 se clădea pe omul cel nou, multilateral dezvoltat, se înșurubase în… Citiți tot articolul →

Și-a luat primul ministru un consilier IT și netul e plin de hohote și glumițe la adresa prostiei primului guvernant al țării. Că doar, numai un fraier ar avea nevoie… Citiți tot articolul →

Nu am ales-o; de fapt, m-a ales ea: mă oripilează nedreptatea, sub oricare dintre formele ei de manifestare, răutatea, aruncarea pretextului, mai ales a pretextului politic, în ochiul cetățeanului, până… Citiți tot articolul →

Un polițist, băiatul cuiva aflat în serviciul direct al ministrului de interne de la acel moment, a tras 6 gloanțe în tânărul Alexandru. Se întâmpla în 2020, în plină perioadă… Citiți tot articolul →

De la 1 august, e oficial: pentru fisc, tot românul care lucrează part-time e un impostor, un hoț al statului. O zice ordonanța 16, proaspăt adoptată de guvernanții despre care… Citiți tot articolul →

Știți că, pe vremea isteriei pandemice de acum 2 ani, domnul CÎȚU, prim ministru, a declarat că unii dintre noi, nemernici recalcitranți care nu ne-am vrut înțepați înainte de a… Citiți tot articolul →

Se întâmplă să-mi fi ajuns la birou, în apel, dosarul singurei persoane condamnate de o instanță română pentru implicarea în mitingul din 10 august 2018: Ovidiu Grosu. Desigur, jandarmii 1),… Citiți tot articolul →

Prima dată, am ajuns pe la prânz: oameni de tot felul, mai bine sau mai prost îmbrăcați. Mulți. Foarte mulți. Tăcuți. Nu am răzbit. A doua oară, în sfârșit de… Citiți tot articolul →

Iată, suntem la un pas de cenzura absolută, ce va fi introdusă după bunul plac al celor care, de 2 ani încoace, ne servesc numai ce cred ei că trebuie… Citiți tot articolul →

Cumva, „să moară capra vecinului” a devenit un exercițiu național. Doar că, de data aceasta, dacă moare capra vecinului, moare capra noastră. A tuturor. Pentru că nu e vorba doar… Citiți tot articolul →

Pentru mine, Crăciunul înseamnă copilăria în care mirosea a cozonac proaspăt scos din cuptor și în care venea Moșul. Se chema, pe-atunci, Moș Gerilă, dar esența venirii lui era aceeași:… Citiți tot articolul →

Ce vă povestesc acum nu e nici banc prost, nici rodul imaginației mele. Dar este, desigur, rodul imaginației unora sau doar al disperării lor de a controla totul, în detrimentul drepturilor noastre, nu m-am lămurit încă. Pe prietena mea o durea, la modul banal și neadecvat, în totală neconcordanță cu vremile, o măsea. Rău, din ce în ce mai rău. La început, a zis că îi trece, mai ia un atinevralgic - nu algocalmin, pentru că nu avea rețetă și programarea la medicul de familie era, pentru moment, imposibilă, căci medicul de familie tocmai fusese detașat de Comandantul Acțiunii în locurile fierbinți ale țării. Citiți tot articolul →

În vremea lui Ceaușescu, avortul era interzis. Femeile se ascundeau, mergeau la moașe improvizate sau la șarlatani și, de multe ori, mureau. Procurorii le urmăreau cu mare sârg, să le bage la pușcărie - țin minte unul, era în vremea stagiaturii mele la Giurgiu: avea cele mai multe dosare cu arestări de femei; pe urmă, după 89, a ajuns mai mare în Parchetul general. Se întâmpla însă ca femeile să încapă și pe mâna vreunui doctor mai înțelegător, care știa că, dacă nu face nimic pentru a le ajuta, acestea mureau sau rămâneau sluțite pe viață. În fine. Erau alte vremuri, ziceam eu. Dar uite că, în vremea Comandantului Acțiunii, a domnului dr. Raed Arafat, la un secol distanță, nu-i așa, ba chiar în alt mileniu, bolnavii normali, banali, cei oarecare, cei care nu poartă stigmatul Covid, au ajuns (iar) să aleagă să se trateze după ureche sau să stea acasă și să aștepte o minune, decât să mai meargă la spital. Citiți tot articolul →

Ludovic Orban tocmai a anunțat că trebuie să creștem salariile celor de la DSP (Direcția de Sănătate Publică), pentru cei care se ocupă de inspecții. Uite așa! Să întărească și să facă tot mai recunoscătoare noua formă de democrație polițienească, alături de cea a jandarmilor, medicilor, asistentelor, etc. Cu multe alte prilejuri, toată lumea bună politică ne-a explicat că ei sunt cei mai expuși, sunt eroii noștri, sunt aidoma sfinților cu care ar trebui să îi înlocuim! Dar când și-au asumat meseriile pentru care primesc salariu și sporuri, au făcut-o nu doar la bine, ci și la rău, ca noi toți, nu? Citiți tot articolul →

Sunt un om obișnuit, deci fac parte din majoritate, adică am devenit minoritar. În țara mea. În societatea mea. În fața numărului de principii ce mi-au fost insuflate pe parcursul devenirii mele. Dar după cum observați, ocupându-se asiduu de problemele minorităților, majoritatea din care fac și eu parte a devenit, ea însăși, între timp, o minoritate la capitolul drepturi. De ce s-a întâmplat asta? Pentru că o majoritate nu-și cere niciodată drepturile, crede că le are, prin simplul fapt că... le are. La început, chiar le are și nici nu-și dă seama când, în tumultul creat de revendicările zgomotoase și susținute ale minoritarilor, oricare ar fi ei, nevoile majorității se diluează. Citiți tot articolul →

Notă: Nu sunt nostalgică, doar că istoria se repetă. Și nu pot să ignor asta! – Graziela Barla În vremea lui Ceaușescu, știam cu toții o treabă: el era Unicul,… Citiți tot articolul →