InJustiție. Un nou temei de drept pentru condamnarea penală: emisiunea TV

Se întâmplă să-mi fi ajuns la birou, în apel, dosarul singurei persoane condamnate de o instanță română pentru implicarea în mitingul din 10 august 2018: Ovidiu Grosu.
Desigur, jandarmii ¹⁾, indivizii aceia care – am văzut cu toții asta – au lovit oameni, i-au gazat, i-au bătut și brutalizat, nu au fost găsiți – niciunul dintre ei! – vinovat. Abia în iunie, anul acesta, după redeschiderea dosarului penal ce fusese clasat de Direcția Națională Anticorupție, Secția Militară a Parchetului General a anunțat că va face audieri pentru cei 12 jandarmi suspecți, nominalizați, de nevoie, în ceea ce presa a numit ”dosarul reprimării violente a mitingului din 10 august”.

Dar Ovidiu Grosu a fost condamnat deja, anul trecut, de prima instanță, Judecătoria sector 1 București, la o amenda penală de 10.000 lei si interzicerea dreptului de a fi ales și de a ocupa funcții publice timp de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Condamnarea a fost dată pentru o pretinsă infracțiune de instigare (art. 368 alin. 1 cod penal), care ar fi constat în aceea că ar fi îndemnat publicul verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârșească infracțiuni!

Conform Parchetului, Ovidiu Grosu se face vinovat că a chemat oamenii să iasă în Piața Victoriei, declarând că, pentru stârpirea corupției care a pus stăpânire pe țară, e nevoie de o revoluție și pentru că spus că, dacă jandarmii recurg la acte de violență care amenință viața protestatarilor, atunci și protestatarii vor avea dreptul să își apere viața, ripostând.
În motivarea soluției de condamnare, judecătorul Anemari Iorgulescu afirmă că ”ar fi avut în vedere, la dozarea pedepsei, starea de pericol creata pentru valoarea socială ocrotită”.

*

Vă mai amintiți despre ce ”valoare socială ocrotită” era vorba, în 2018?
”Valorile” pe care le-a atacat Ovidiu Grosu prin demersul de a chema românii în Piața Victoriei vizau tocmai ordinea publică condusă de condamnatul Liviu Dragnea și de alții asemenea lui și care, prin 2017, 2018, tot încercau manipularea opiniei publice, trecerea unor legi prin ordonanțe de urgență (între care, celebra Ordonanță 13), încălcarea puterii legislative și a libertății Justiției.

Mitingul din 10.08.2018 a fost, de fapt, determinat de ideea unor oameni, între care și Ovidiu Grosu, că Justiția trebuie apărată de orice formă de imixtiune din partea politicului.
Aceeași justiție, însă, l-a condamnat, în ciuda faptului că Diaspora a fost chemată să intervină în apărarea adevăratelor valori ale statului de drept! Și este vorba de exact aceeași Diasporă care, deși a fost bătută și agresată la miting, avea să determine, prin votul său covârșitor de la alegerile prezidențiale din 2019, instaurarea actualului președinte al țării.

*

Și ce credeți că s-a întâmplat la Curtea de Apel București? Prima mea obligație profesională a fost să verific probele de la dosar, pentru că acuzațiile împotriva domnului Grosu și condamnarea sa din prima instanță se bazează pe mesajele sale de revoltă postate pe Facebook, prin care invita lumea la protestul organizat în Piața Victoriei dar, mai ales, pe afirmațiile pe care acesta le-ar fi făcut în cadrul unui interviu acordat, cu câteva zile înainte de protest, unui reporter de la Antena 3.
Doar că, deși condamnat deja în baza acestei probe, interviul, proba, nu există la dosar!
Nu că nu mai există, nu există și nici nu a existat vreodată, deși rechizitoriul face trimitere la interviu!

În realitate însă, nu interviul ar fi contat, pentru că nici Parchetul, nici instanța de fond nu l-au vizionat niciodată. A contat, ca temei al condamnării, doar emisiunea realizată de Mihai Gâdea pe seama acestui interviu. Acest lucru s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, în instanța de apel când, la insistențele noastre de a viziona totuși filmarea din care parchetul declarase că a transcris o parte ce s-ar afla atașată actului de trimitere în judecată, n-am avut ce viziona: CD-ul atașat oficial dosarului de urmărire penală conținea doar o discuție dintre două personaje din parchet, fără legătură cu cauza!

Apoi, după uluiala nedisimulată a completului de judecată față de imposibilitatea de a viziona proba fără de care Ovidiu Grosu nu ar fi putut fi condamnat în primă instanță, parchetul a fost obligat să recunoască, ba chiar în scris (dovada e la fila 40 din dosar), că nu are CD-ul, care nu se află nici la Poliție, nici la Parchet, cu toate că, în hotărârea de condamnare este enumerat, ca probă în acuzare, ”procesul verbal de redare a interviului difuzat la postul de televiziune Antena 3 în data de 06.08.2018 (fila 179 – 186 dosar urmărite penală)”!

O mențiune falsă, desigur, pentru că emisiunea nu conține decât câteva fragmente, și acelea prelucrate, din interviul acordat de Ovidiu Grosu reporterului Antena 3, nu tot interviul!
Așa că am fost nevoiți să cerem înregistrarea interviului original de la Antena 3. Nu că o asemenea înregistrare ar fi putut suplini, în apel, lipsa probei de la dosarul de urmărire penală, ci pentru a dovedi instanței manevrele făcute de Parchet pentru ca un om să fie condamnat fără dovezi, parchetul mizând pe faptul că, de regulă, nimeni nu mai ia la bani mărunți nici probele, nici afirmațiile procurorului!

*

Doar că postul de televiziune a pus la dispoziția instanței nu interviul brut, original, pe care a declarat că nu îl mai are, ci emisiunea realizată de Mihai Gâdea în data de 06.08.2018.
Materialul din emisiune este însă editat într-un mod grotesc, astfel că el nu mai redă mesajul lui Ovidiu Grosu – un mesaj nu de instigare la violențe, ci de comunicare a opiniilor unei persoane ce își exercitase dreptul constituțional la liberă exprimare. Bucăți de interviu au fost utilizate într-un spectacol publicistic în care cuvintele sunt scoase din context, puse pe burtierele emisiunii și repetate în mod agresiv pe ecran, creînd panică printre telespectatorii cărora li se servea doar mesajul prelucrat.

Eu îl înțeleg și pe procurorul care, lucrând după dictare, a ales să nu aibă acces decât la emisiunea TV care subtitra constant că, invitând lumea la miting, Ovidiu Grosu ar fi instigat la producerea de acțiuni antisociale, periculoase pentru ordinea de drept, și care urmau să se termine cu foc, fum și sânge pe străzi!

Dar faptul că înțeleg nemernicia umană utilizată de o instituție care ar trebui să strângă probe atât în acuzare, cât și în apărare, nu înseamnă că o și accept.
Parte a afirmațiilor, decupate de editor dintr-un întreg, au fost amplu comentate și înfierate de pretinșii analiști politici prezenți în platou sau de invitații dezinformați ai emisiunii, asmuțiți asupra lui Ovidiu Grosu cu mânie proletară, creându-i acestuia o imagine de persoană care trebuie aruncată, cu orice preț, la periferia societății, un exemplu pentru cei care ar mai îndrăzni să gândească liber.

*

Ovidiu Grosu solicitase, pe tot parcursul urmăririi penale, ca și în prima instanță, să i se pună la dispoziție interviul acordat de el postului, însă în forma originală, brută.
Acum, postul zice, așa cum ne așteptam, că nu-l mai are în arhive, nu l-a păstrat, are numai emisiunea cârpită și plămădită la Antena 3 si care a utilizat, cum a vrut, extrase dintr-un interviu pe care un român fraier, cu bună credință, l-a acordat postului de televiziune.
Postul nu-l mai are, Parchetul și instanța nu l-au avut niciodată, dar ce contează? Procurorul tocmai ce a sugerat ca instanța de apel să dea deoparte ce zice Gâdea și să ”valorifice” restul materialului. Cel contrafăcut!? Păi da.

Desigur, interviul original dovedea că Ovidiu Grosu nu a instigat la nimic, că fapta lui de a vorbi public despre o Revoluție, de a iniția sau de a participa la o revoluție, nu este prevăzută ca faptă penală, în legea penală română. Dimpotrivă, revoluția este un remediul legal care scoate din subcultură și ilegalitate o țară. Așa s-a întâmplat în 1989, când a fost înlăturat regimul Ceaușescu.
Dovada că noțiunea de ”revoluție”, prin ea însăși, nu are conotații penale decât pentru ”penalii” vizați sau pentru cei care nu înțeleg sensul istoriei, rezultă și din aceea că, din 1989 încoace, în fiecare an, România sărbătorește victoria din decembrie.

Mi-e greu să accept că o nație întreagă, care are noțiunea de revoluție, ca act politic, inclusă în Constituție (art. 1 alin. 3), poate sărbători un fapt penal, așa cum sugera instanța de fond, atunci când l-a condamnat pe Ovidiu Grosu pentru ca ar fi îndemnat publicul să fie părtaș la o ”revoluție” împotriva impostorilor, escrocilor, persoanelor condamnate penal, dar cocoțate în vârful piramidei politice române.

*

Dar: România trăiește, zilnic, ”performanțe” de neimaginat, dictate de politic, inclusiv în justiție: ce contează că, în urma realizării si difuzării unei emisiuni TV bazate pe un colaj agresiv, contrafăcut, realizat de un mijloc mass media – în scop de scandal, pentru a-și crește audiența sau pentru a sluji unui interes politic al momentului? – un cetățean a fost cercetat și apoi condamnat ?

Am înțeles: Ovidiu Grosu a fost condamnat, de oameni fără coloană vertebrală, pentru că exemplul trebuia dat.
Acum se pune, desigur, problema dacă, în cazul ”Ovidiu Grosu”, când toate ”cusăturile” au ieșit la iveală, va fi menținută, în apel, condamnarea nelegală construită pe o emisiune TV?

Pentru ca o asemenea situație – în care procurorii se inspiră din emisiunile unor posturi TV aflate ”pe val” pentru a întocmi rechizitorii și pentru a trimite oamenii în judecată, iar judecătorii pronunță hotărâri de condamnare fără probe în dosar, dar utilizând mesajele acestor emisiuni – creează un precedent cumplit, pentru tot românul.
Aruncă ideea de justiție și justiția însăși într-un derizoriu evident, o face nu doar inutilă, ci de-a dreptul periculoasă!

¹⁾ jandarmii care, potrivit legii: a) apără, prin mijloacele și metodele prevăzute de lege, viața, integritatea corporală și libertatea persoanei, poprietatea publică și privată, interesele legitime ale cetățenilor, ale comunității și ale statului sau care b) execută misiuni de asigurare a ordinii publice cu ocazia mitingurilor, marșurilor, demonstrațiilor, procesiunilor, acțiunilor de pichetare, acțiunilor promoționale, comerciale, manifestărilor cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, precum si a altor asemenea activități care se desfășoară în spațiul public și care implică aglomerări și persoane.