Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Într-o după amiază de iarnă, Reporter la Ambasada Rusiei!

Zilele acestea, cu gura căscată la ce prostii mai spune „Guvernul meu”, la firmanul de mazilire pus pe umărul lui Arafat, anchetarea monstrului din Caracal și scumpirea cărnii de porc, opiniei publice și mass mediei românești i-au scăpat, ori au ignorant pur și simplu, un eveniment major.
O importantă delegaţie parlamentară a Dumei de Stat a Federației Ruse a fost în România, pentru prima dată în ultimii cinci ani!

Programul vizitei delegației ruse (condusă de D.V. Islamov de la Partidul Rusia Unită, alături de deputații O.N.Alimova -Partidul Comunist al Federației Ruse, S.I.Kriucek -Rusia Justă și A.I.Morozov -Partidul Liberal Democrat al Rusiei ), potrivit comunicatului oficial al Ambasadei, a fost destul de intens. „În cadrul întrevederilor s-au discutat chestiunile legate de însănătoșirea relațiilor ruso-române pe baza pragmatismului și a avantajului reciproc, având în vedere tradițiile multiseculare de prietenie și ajutor reciproc (…) inclusiv restabilirea canalelor de dialog interparlamentar și, în general, a punților de comunicare și încredere reciprocă între Rusia și România, între popoarele noastre. Interlocutorii s-au pronunțat pentru extinderea și activizarea cooperării comerciale și economice ruso-române. S-a remarcat că chiar în condițiile păstrării regimului de sancțiuni schimburile comerciale bilaterale au ajuns, în ultimii ani, la nivelul de dinaintea crizei – aproximativ 5 miliarde de dolari. Ambele părți s-au pronunțat pentru păstrarea legăturilor culturale și umanitare între Rusia și România.” Un bilanț al vizitei prezentat și în cadrul unei conferințe de presă la care am participat.

La Ambasada Federației Ruse, ca la tine acasă…

Sunt trei mari ambasade în România, ca importanță și suprafață de metri pătrați ocupată. Cea a Republicii Populare Chineze, pe malul Herăstrăului, a Statelor Unite ale Americii, mutată în Băneasa și care arată precum Fort Knox-ul din Kentucky, și a Rusiei, așezată în buza bulevardului Kiseleff, la numărul 6, peste drum de sediul P.S.D.-ului.

Am fost, așadar, pentru prima dată, la Ambasada Federației Ruse. A fost o șansa unică prilejuită de acest eveniment. Vă dați seama cum e să te plimbi ca la tine acasă prin clădirea temutei ambasade. Și, de ce nu, să-ți iasă și-un reportaj la cald pe o vreme rece. Printre românii de la orașe și sate întâlnești o pudibonderie de fată mare rămasă orfană, dar în grija mătușii Europa și a vărului prin Alianță de peste ocean. O atitudine, dacă nu programată, cel puțin tâmpită și ridicolă față de Rusia, ca nu cumva rudele dobândite după 1989 să se strâmbe un pic spre noi.

Când în Capitală plouă, indiferent de anotimp,dacă mai e și frig cu atât mai mult, bucureșteanul este în mașină, așa că oriunde te-ai afla în drum spre casă faci, din punctul A și până în puctul B, drumul obișnuit București-Sinaia, gâtuit, evident, la Florești-Comarnic.

În poarta ambasadei, cei invitați la conferință, murați până la oase și zgribuliți, respectă protocolul de primire precizat în invitație. Intrarea se va face de la 15:40 până la 15:55, pe baza legitimațiilor de presă și a actelor de identitate. La postul de control este un interfon, apeși, se deschide o ușă de seif și intri în antecamera de la poartă. Acolo, vânzoleală mare, pe trei metri pătrați. În spatele unui ghișeu securizat, ca la o casă de amanet, stă o domnișoară care verifică legitimațiile de presă și cărțile de identitate. Te aștepți să găsești rușii ăia încotoșmăniți în mantale, cu akm-ul de gât, privirea de gheață și căcilula de blană pe urechi. Nici vorbă de așa ceva. Oameni amabili, cordiali. Tu nu știi rusește, dar, dacă dau din cap și îți zâmbesc înseamnă că e de bine. Se vorbește într-o ruso-moldo-română. În cămăruța respectivă mai intră vreo doi, trei invitați – de la presă- sunt obișnuiții ambasadei, acreditați, evident. Domnul Gelu Voican Voiculescu, ușor iritat, se întoarce după buletinul lăsat la verificat, așteptând-o și pe domnișoara reporter de la Sputnik. Fără legitimație, doar cu buletinul fluturând în aer, rostesc cuvântul magic:
Sunt cutare de la cristoiublog.ro, din partea domnului Ion Cristoiu.

Nicio televiziune centrală, niciun jurnalist de la presa mare. Am rămas uimit de bucuria și empatia reprezentanților ambasadei! Au văzut un chip nou, pe lângă cele câteva obișnuite. Cu atât mai bine bine pentru cristoiublog.ro, cu atât mai rău presa noastră. Ca să vă faceți o idee, la această conferință, a fost un jurnalist de la România Mare, un reprezentant de la Universul.ro, un altul de la un portal rusesc, doi veterani ai gazetăriei- externistul Corneliu Vlad și corepondentul minune al TASS-ului, Nikolai Morozov, Gelu Voican Voiculescu, o fătucă înaltă pe post de trepied – care făcea poze cu telefonul- , cameramanul de la Sputnik și domnișoara de mai sus, gravă și pătrunsă de context care, după ce citea vreo câteva minute de pe telefon introducerea, punea într-un final și întrebarea. Chestiuni importante, la ordinea zilei, de ieri și de azi. Dar, de la ea și până la translatorul ambasadei, iar apoi în rusă, la urechile deputaților Dumei de Stat, răspunsurile erau cele date și în comunicatul oficial, iar apoi prezentate în conferință.

O conferință care s-a lăsat așteptată!

Conferința era programată la ora 16.00, dar a început pe la 18.00. Deputații Dumei de Stat a Federației Ruse, după întrevederile cu ai noștri și după vizete prin țară au fost la hotel, s-au primenit, dar șoferii n-au luat în calcul traficul infernal din București, cu luminițele de sărbători de pe sus și cu jalea de pe jos. Comunicatul oficial spunea că această conferință se va ține în limba engleză; ei bine, s-a ținut în rusă.

Urci scările și esplanada și ajungi în dreptul ușilor mari de la intrare, acolo pe unde calcă doar oficialii. Cu cinci secunde înainte să pui mâna pe clanță se aude un țăcănit și, s-a deschis ușa. Un hol străjuit în lateral de geamuri mate, ca în filmele americane. Orice ușă, de la intrare și până la ieșire, fără a avea un străjer cu pușca la picior, te vede și, cu 10 secunde și tot atâția centimetri în fața ta face țac și se deschide, apoi se închide în urma ta. În dreapta este o cămăruță, o garderobă, unde poți să-ți lași hainele de iarnă. Salonul de primire este impresionant, tablouri și vitrine ticsite de plachete și decorații primite de la diverse instituții, prefecturi, primării și organizații. Până și Primăria din Voluntari are o plachetă dăruită și expusă acolo.

În așteptatea deleagației Dumei de Stat a Federației Ruse ce puteai să faci, vreo două ore? Îți așezi geanta pe un scaun în sala de conferință, admiri decorul, tabloul cât toate zilele expus pe peretele din spate, reprezentânt fie un colhoznic, ori un strajnic muncitor cu bască prins într-un kazacioc cu rusoicele care pleznesc de sănătate. Dar, cea mai impresionantă a fost, așezată pe un divan, desfășuarea acelor păpuși matrioska, de la cea mai mare, de peste 20 de cm și până la cea mai mică, cât o unghie. În salonul de primire a invitaților, pe o masă simplă, cu cafea și alte gustări, stătea mărețul samovar de ceai, iar alături un platou cu biscuiți delicioși. Pe o vreme ca asta… Au rușii ăștia, orice ai spune, ceva special, mai mult decât orice altă nație de pe pâmânt.

Și, tot pe o vreme ca asta ce să faci în ambasada Rusiei? Stai pe un fotoliu, confortabil, și asculți la șezătorile ad-hoc istorisirile celor mai trecuți prin istorie. Cum a fugit Horia Sima, cum și-a făcut el un guvern al său, cum fratele vărului era cumnat cu generalul X, iar alt frate al mamei era căsătorit cu Y, iar atunci când l-au arestat pe Z… Și, tot așa, până când sună un telefon, iar povestea se oprește. Dar, începe alta, a altui invitat, cu o ușoară legătură, dar din altă perspectivă…Apoi, un pișcot, o cafea…

De la Stalingrad, pe Kiseleff…

Un defect profesional este acela de a avea aproape întodeauna unde mă duc camera foto-video și reportofonul, chiar și în concendiu. Mai ales acolo, unde poți surprinde chestii extraordinare. Iată și de ce. Ambasada Federației Ruse găzduiește o expoziție inedită, una dedicată celor 75 de ani de la eliberarea Europei de est de sub nazism. Cu aparatul foto am surprins multe imagini ale acestei expoziții, care a produs iritare și revoltă prin imaginea soldatului sovietic eliberator. Înființarea diviziei Tudor Vladimirescu, cea mai cumplită bătălie din istorie, cea de la Stalingrad, rația de 120 g de pâine pe zi, moarte, frig și gloațe, propaganda prin afișe în care soldatul sovietic îi salvează pe români și zdrobește jugul nazist, dar și realțiile ante și postbelice dintre România și Rusia, toate acestea vor fi subiectul unui grupaj, cu imaginile de rigoare, pe cristoiublog.ro.

Din vorbă în vorbă, discutând cu domnul Nikolay Morozov, corespondentul TASS în România celor mai tulburi ani, am ajuns la concluzia că această vizită este o premieră, ceva ce de mult nu s-a mai întâmplat, având în vedere, spune domnia sa, proastele relații din ultimii ani dintre Rusia și România. Cu amabilitate, gazda noastră, Vasily Potenga, mă invită la o țigară pe terasa ambasadei, deși domnia sa nu fumează, doar, doar mai trece timpul și mai ușureză un pic așteptarea, întrebându-mă dacă mi-am pregătit întrebările, dar mă roagă să nu fie despre tezaur.

În toate instituțiile publice, mai ales cele diplomatice, ai de a face cu oameni scorțoși, din cale afără. Niște funcționărași mărunți dau din cap o secundă –în semn de apreciere că ești și tu pe acolo- și vreo 30 de minute vorbesc la telefon cu mâna căuș la gură, ca să nu le scape ceva confidențial. Domnișoare superbe de o senină prostie, tineri trași în țiplă sunt garnitura de protocol. Aici, n-am întâlnit așa ceva, dimpotrivă.

Din când în când, mai nerăbdător decât noi, un domn extrem de agreabil, jovial, își face apariția. Întră pe o portiță mică, la umbra ușilor de zece metri înălțime care se deschid spre sălile ambasadei, cu mânere și opritori frumos dantelate în metal. Are la subraț o mapă, ochelarii căzuți ușor pe vârful nasului, salută respectuos și dă mâna cu noi, ne întreabă cum ne simțim și dacă avem nevoie de ceva. Glumește, socializează, un personaj de o ospitalitate deosebită. Din vedere parcă l-ai cunoaște, parcă l-ai mai văzut undeva. Cam da, este chiar Excelența Sa Ambasadorul Federației Ruse, domnul Valery Kuzmin.

– Dobryy vecher, tovarishchi, ne întâpină doamna Ologa Nilokaevna Alimova, din partea Partidului Comunist. Gata, a venit delegația Dumei de Stat și suntem poftiți în sală. Restul îl știți din comunicatul oficial.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

38 comentarii pentru articolul „Într-o după amiază de iarnă, Reporter la Ambasada Rusiei!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *