Într-o zi riscând, poți să rămâi fericit pe viață!

Această zicală i s-ar fi potrivit foarte bine Partidului Social Democrat. Dacă nu ar căuta să se scuze, să-i mulțumească pe toți sau să caute metode prin care să se facă frecventabili. Liderii adevărați, care au rămas în istorie, și-au asumat fapte, decizii chiar și atunci când acestea produceau pierderi la nivel de imagine. Când ești la putere există riscuri în fiecare zi și funcție de ceea ce îți asumi devii un OM politic sau politician. Cu alte cuvinte este mai greu să te menții acolo decât să ajungi.

Și în discursurile de la Congres am tot auzit referiri la resursa umană. Că trebuie făcută o selecție, că trebuie aduși oameni profesioniști. Această idee este una convenabilă liderilor actuali, deoarece în acest fel elimină concurența cu profesioniștii adevărați sau intelectualii care pot schimba imaginea partidului.

Din actuala conducere a PSD doar Vasile Dâncu este profesor universitar, un intelectual (ne referim strict la profesie) care nu poate fi contestat profesional. Restul conducerii PSD este de meserie politician! Nici din punct de vedere managerial nu s-a remarcat vreunul. Simplu și câștigător: fără meserie. Sau de profesie, politician. De aceea nici măcar nu și-au citit propria moțiune!

Evident, fiind cel mai sărăc PSD din punct de vedere intelectual, nu am găsit în discursurile lor idei vizionare, concepte ideologice sau analize pragmatice pentru a dezvolta România. Din acest punct de vedere PSD este în ton cu ”clasa politică” per general unde se caută și se preferă persoane comode, previzibile și, desigur, foarte ascultătoare.

Istoria PSD sau un PSD istoric? Prinde contur proiectul președintelui Iohannis de desființare a PSD? Mai este PSD un partid independent? Ce vrea în fapt PSD? Care este scopul real al partidului care a dominat acești 30 de ani?

Pe când în alte state trecutul unui partid politic este valorificat și folosit ca fundament pentru încrederea dintre politicieni și proprii simpatizanți, în PSD trecutul este folosit ca exemplu negativ de parcă totul începe și se termină cu ei, cu noii lideri. Opozanții PSD s-au străduit și în mare parte au reușit să inducă ideea că PSD este PCR. Că cei din PSD sunt urmașii comuniștilor. Nu mai intru acum în detalii, am tot explicat și aici că este o teză falsă care nu are temei practic. Mulți dintre politicienii din perioada socialist-totalitară s-au răspândit în toate partidele politice de-a lungul vremii iar timpul a făcut ca aceste persoane să nu mai existe.

În schimb, PDSR sau PSD mai apoi au avut rezultate palpabile. În fond, au fost cel mai mare partid al țării, au fost aleși până la alegerile europarlamentare din 2019 dacă nu pe primul loc, cel mult pe locul secund. Au avut o doctrină de stânga, una și socială, au reușit să introducă România în NATO și U.E. și s-au preocupat în comparație cu celelalte partide și de creșteri salariale sau de pensii.

Nu am văzut determinare în discursurile liderilor PSD de la congres! Nu am văzut dorința de a câștiga! Nu am văzut acea determinare care poate însufleți masele de votanți PSD! Nu am văzut o echipă! În fond, era vreun membru PSD care avea vreo îndoială în privința câștigătorului?

În schimb, am văzut niște indivizi care și-au interpretat fiecare cuminte propria partitură. Înșirau cuvinte, iar liderul lor, ales în sfârșit, vorbea despre el la persoana a treia. Pentru că nu au avut nici emoții regizate nu au schițat un minim entuziasm nici la sfârșit când s-au declarat câștigători.

Îndemnul lui Marcel Ciolacu prin care cerea ruperea de trecut îl dezvăluie așa cum este! Poate ar fi fost cazul ca cineva să-i spună că dacă nu era acel trecut, el azi nu era președinte al PSD! Că practic, el în acel trecut s-a dezvoltat și a putut deveni azi ceea ce este! Aluzia cu tătucii poate ține la naivi nu și la cei care gândesc cu propria lor minte. Pe când se gudura pe lângă Liviu Dragnea, chiar și pe lângă Viorica Dăncilă nu avea vreo problemă cu tătucii sau mămucile?

Să te cerți de unul singur cu propriul trecut, să-ți condamni colegii cu care ai lucrat împreună, să-ți condamni practic propria activitate, să-ți blamezi public propriile idei și idealuri, să te scuzi practic că ai existat politic înseamnă să fii fără caracter! Să fii doar un simplu oportunist. Înconjurat de o echipă de oportuniști care nu peste mult timp va începe să te sape. Asta în cazul în care nu a început deja!

Această echipă a fost construită pe promisiuni și interese! În schimbul susținerii sale, Olguța Vasilescu a cerut pentru sine și soțul ei primăria Craiova și un loc eligibil de europarlamentare plus câțiva oameni de-ai săi cu șanse în următoarea legislatură parlamentară. Ba mai mult, nu a cerut doar un post de vicepreședinte, ci două: unul pentru ea iar celălalt pentru soțul său.

Un alt vicepreședinte, Mihai Tudose, după ce a dat jos PSD-ul de la guvernare a fost reprimit cu o funcție importantă în partid! Oare membrul simplu de partid ce să înțeleagă din aceste jocuri?

Așa cum ne-a demonstrat de-a lungul timpului, Sorin Grindeanu este hotărât. Determinant! Doar că nu-l ține mult. Dacă tot ne-a promis că nu vor exista cumetrii în partid, de ce nu a condamnat familia Vasilescu pe acest considerent, ba chiar a și votat-o?

Titus Corlățean și istoria!

Am rămas surprins în ceea ce privește discursul său. Cel puțin două idei din ceea ce a declarat la Congres:
(PSD) …este un partid pentru care lupta la sfârșitul secolului al XIX, lupta pentru votul universal și pentru dreptul de vot al femeii au reprezentat obiective esențiale.

Elitele din acea perioadă erau mult mai preocupate cu independența României decât cu dreptul de vot al femeilor, mai ales că în acea perioadă era votul cenzitar. Abia din 1919 avem votul universal, iar în ceea ce le privește pe femei, pot vota abia din 1938 când regele Carol al II-lea le-a oferit acest drept.

Un partid care a luptat și a dus o luptă democratică în perioada antebelică atunci când reprezentanții dreptei, liberali, țărăniști în România fără Transilvania înaintea primului război mondial…

Să nu știe Titus Corlățean că țărăniștii nu existau ca partid politic pe atunci? Că aceștia s-au format sub numele de Partidul Țărănesc abia în decembrie 1919? Iar PNȚ a luat ființă în octombrie 1926 prin fuziunea dintre Partidul Țărănesc și Partidul Național din Transilvania?

În concluzie, toți participanții la Congresul PSD din 2020 nu și-au dat seama că ceea ce spune Titus Corlățean nu are fundament real. Chiar niciunul! Chiar dacă fac apel la istorie, fac de ochii lumii! Este trist ca niciunul dintre ei nu-și cunoască propria istorie, a istoriei partidului sau a partidelor politice din România.

Gabriela Firea a vorbit liber la Congres. Fără pălărie! În schimb, nu ne-a explicat până azi ce face cu pleiada de consilieri cu pălării diferite pe care și i-a adus pentru Consiliul precum septuagenarii Petre Roman, Mitică Dragomir, Anghel Iordănescu, Cornel Dinu și mai tinerii lor colegi Elisabeta Lipă ori tânăra speranță Daniel Pancu?

Despre traseismul lui Petre Roman, Mitică sau Iordănescu s-a scris și nu mai revenim. Chiar nu cred că acești oameni au fost puși pe listă fără ca în Firea ei să nu știe că o trag în jos. Să-i fi fost băgați pe gât? Să fie o strategie prin care un alt expirat precum Traian Băsescu să primească o mână de ajutor?
Știm doar că această echipă va lăsa justiția să se facă în ”sala de judecată” iar îndemnul liderului echipei: SĂ FIM PATRIOȚI va fi însușit de restul echipei.

P.S. În această nouă echipă, purtătorul de cuvânt Lucian Romașcanu, fost ministru al Culturii, senator, va rămâne în folclorul popular prin cadoul oferit jurnaliștilor.
Este singurul din echipa Ciolacu care a oferit ceva!