Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Ruptura Dragnea – Dăncilă: evoluția unui scenariu cu două tăișuri

Că alegerile europarlamentare reprezintă doar o așezare în tranșee pentru adevărata luptă politică ce va urma, este un adevăr general acceptat. Dar în acest început de vară începem să întrezărim mișcările strategice pe care le pregătesc principalii jucători de pe scena politică.
Un prim semnal a fost transmis de către PSD prin mutarea Ancăi Alexandrescu de la Guvern la sediul PSD – locul de unde va fi coordonată cea mai importantă bătălie: cea pentru funcția de Președinte al României. Greșit interpretat de către majoritatea analiștilor politici (intenționat sau din comoditatea raționamentului), mutarea Ancăi Alexandrescu are rol de mișcare strategică: este cea mai credibilă variantă prin care poți induce ideea unui conflict între premier și Liviu Dragnea, adică partid. De fapt, gestul poate avea o dublă semnificație:

1. Introducerea unei dezbateri pe tema rupturii dintre guvern și partid poate disocia convenabil acțiunea guvernamentală de comunicarea politică. Militanții politici ai PSD din teritoriu vor putea invoca faptul că orice eșec sau neîmplinire a Guvernului Dăncilă nu este rezultatul unei strategii de partid, că PSD nu controlează și deci nu poate răspunde pentru ce se întâmplă în Guvern, cu alte cuvinte că Dăncilă este de capul ei. În felul asta se va putea promite de către militant o nouă proiecție, un nou deziderat, un nou guvern. Se ridică în acest fel presiunea performanței de pe partid, PSD rămânând să gestioneze doar comunicarea politică, nu și cea guvernamentală. Cu alte cuvinte, teritoriul poate să o înjure pe Dăncilă cot la cot cu PNL și USR.
2. PSD a avut pierderi serioase în plan strategic atunci când au fost dezvăluite rând pe rând rețelele de bani direcționate către presă sau grupurile de influență. Acțiunea Antifraudei care a declanșat controale ce au vizat unele instituții de presă și case de sondare apropiate PSD, dinamitarea unei rețele de distribuire a finanțărilor care funcționa (Bușcu – Mihalcescu) sau cazul Drăghici (omul de bani din internul PSD) – toate acestea au dus la nevoia de securizare a viitoarelor acțiuni. În această campanie banii au plecat în piață dinspre partid prin intermediul unor firme care nu au neapărat un renume în piața de consultanță sau au fost răsuciți prin două sau trei entități comerciale gestionate de oameni care nu au primit încă parafa de încredere totală de la șeful PSD. Iar în acest caz este nevoie de un un ochi atent și fidel care poate să urmărească traseul banilor și rezultatele obținute. Atunci când multitudinea banilor de gestionat a fost la Guvern, Anca Alexandrescu a fost acolo. Când banii grei se află la partid, Anca Alexandrescu se mută la PSD. La fel și în ce privește lupta politică: Dragnea a înțeles că trebuie să își mute principalii soldați în curtea proprie, pentru că dacă până acum lupta s-a dat între Președinție și Guvern și a avut nevoie de Anca Alexandrescu acolo, acum lupta cea mai importantă va fi între candidatul Klaus Iohannis și PSD.

Astfel, dintr-o singură mișcare putem descifra două linii de acțiune viitoare pentru partidul lui Dragnea: ruperea comunicării publice prin disocierea Guvernului de partid și ranforsarea echipei interne, pregătiți pentru marea bătălie.
Este posibil ca acest fapt să fie parte dintr-un proiect în doi pași. Ruptura dintre Liviu Dragnea și Viorica Dănciă ar putea fi speculată pentru următoarea mișcare. Privind în trecut, cel mai complicat moment pentru Klaus Iohannis a fost momentul numirii actualului premier. La vremea respectivă, Președintele a făcut un gest absolut normal, cu respectarea Constituției, dar care a avut un imens cost politic: a pierdut o parte dintre susținători (mare parte jurnaliști și analiști care chiar îl somau pe Președinte să încalce Constituția), care au migrat către Dacian Cioloș. Atunci PSD a profitat cel mai mult de dezbinarea dreptei. Probabil că în birourile liderului PSD există și scenariul retragerii sprijinului politic pentru Dăncilă pentru a-l aduce pe Klaus Iohannis într-o situație similară: conform Constituției, în plină perioadă de încărcare electorală, Klaus Iohannis ar trebui să numească un nou premier.

Doar că acest scenariu este unul dintre cele mai profitabile variante pentru Iohannis: dacă în trecut o suspendare, în cazul unui refuz, ar fi fost complicat de gestionat, acum o astfel de situație îl duce pe actualul președinte în poziția clară de câștigător. La momentul numirii Vioricăi Dăncilă, Iohannis avea nevoie de confortul unei stabilități politice pentru că urma o luptă grea în domeniul justiției (pararea amnistiilor și grațierilor, demiterea lui Kovesi, etc), în timp ce acum lupta este una exclusiv politică. Un astfel de scenariu ar polariza clar bătălia, l-ar scoate din joc definitiv pe anemicul Dacian Cioloș și ar coaliza voturile dreptei.

Klaus Iohannis beneficiază aici de  un precedent: respingerea lui Sevil Shhaideh, dar și propria experiență atunci când el însuși a fost respins de Traian Băsescu, pentru funcția de premier în 2009.
Mai mult decât atât, un astfel de gest de sacrificare a Reginei pe tabla de șah a lui Dragnea, dă liber la posibilitatea de formare a unei noi majorități politice, mai ales în condițiile în care Pro România ar face pragul electoral la alegerile europarlamentare și ar deveni o opțiune de transfer pentru mai mulți parlamentari PSD.
Ceea ce este însă la fel de adevărat este faptul că Dragnea are nevoie și el de o polarizare a luptei politice, care să îl ducă la o confruntare de unu la unu cu Iohannis. Acest fapt ar diminua pierderile pe care le are în urma acțiunilor susținute de pe o parte de către partenerul de guvernare – Călin  Popescu Tăriceanu, pe de altă parte de adversarul Victor Ponta.

Dar care este pierderea asumată și care este câștigul estimat ?
Joacă Dragnea la ”totul sau nimic” în perioada următoare? O întrebare a cărui răspuns urmează să îl aflăm curând.