Jurnal de pandemie la Breaza | Genocidul florilor

Motto: „Vor putea tăia toate florile, însă nu vor putea opri primăvara.” (Pablo Neruda)

Un efect dramatic al actualei crize este uciderea a miliarde de flori. În loc să fie oferite ca gest de iubire, înmiresmate și multicolore, sunt sacrificate grotesc din cauza pandemiei.
Merg pe stradă și ofer narcise albe. Destinatarii sunt oameni pe care îi cunosc. Am primit florile gratis de la unicul producător autorizat din Breaza. Cum se explică asta?

Am intrat în luna mai sau „Florar”. Această parte a anului se mai numește și „Frunzar”.
Este o imagine a Raiului care coboară peste pământ, aici pe Valea Prahovei.
Pajiștile înverzite sunt pline de flori cu o diversitate cromatică ce te amețește, liliacul a cotropit orașul, iar livezile de meri sunt o poveste ce așteaptă să fie împărtășită unor oameni triști ca noi, victime ale ordonanțelor militare.
Dar, chiar și această avalanșă parfumată nu poate acoperi strigătul disperat al florilor care se ofilesc într-o mare de neputință.

Prietenul meu, pictorul Ion Lazăr, profesor, iconar, eseist, critic de artă și multe altele, avea o vorbă celebră: „Menirea unui tablou este să fie văzut”. Parafrazând, putem scrie: „Menirea unei flori este să ne înfrumusețeze viața”.
Evident, mai sunt multe alte utilizări ale acestor minuni ale lui Dumnezeu. Sunt folosite pe scară largă în medicină și cosmetică, să dreagă și trupul, nu numai sufletul, apoi în spațiul religios, dar și ca sursă de hrană.

Drama singurului florar autorizat din Breaza, Sandu Marin

L-am cunoscut anul trecut pe Sandu Marin, singurul din Breaza, care vinde, cu acte în regulă, flori cultivate de el.
Sâmbăta și duminica, dar și la marile sărbători, la ora 8 fix, sosea în centrul orașului și își desfăcea comoara pentru care muncise îndelung. Îl tachinam atunci când întârzia câteva minute. Avem multe amintiri luminoase comune. Rememorez aici doar una. Scoteam la plimbare prietenii pe care îi invitam la noi. Iar când ajungeam în dreptul florilor lui Sandu Marin, el avea pregătit un buchet frumos și îl oferea doamnelor:
— Asta e din partea orașului!

Eu treceam pe la el înainte, îl montam pentru scenetă și nu uitam să plătesc. Pentru a fi corect, trebuie să subliniez că ne-a oferit, de multe ori, flori pentru familia noastră, fără bani și fără plată.
Dar acum, în 2020, Sandu Marin este necăjit. Lasă florile sale unice, crescute cu trudă, să se ofilească pe sol.
De Florii se cumpără multe flori și se oferă celor dragi. A doua zi de Paște, oamenii merg la cimitir să ducă flori. Dar sărbătorile au căzut anul acesta în perioada pandemiei.
„În alți ani, toată Breaza cumpăra flori, acum nu am mai putut ieși la vânzare”, spune Sandu Marin.

O prăpădenie neașteptată a venit peste ele, niciodată nu s-a mai petrecut așa ceva. Tot terenul împânzit de narcise delicate cu parfum fin va fi defrișat și pregătit pentru următoarea cultura, care poate va avea mai mult noroc.

Pentru cineva mai puțin sensibil, asta trece la categoria evenimente fără importanță. Dar, pentru cei atenți la orice formă de viață, e un lucru dureros. Cum ar arăta lumea lipsită de flori? Ar dispărea atâtea culori, nuanțe, forme, miresme! O lume inodoră, ștearsă, cenușie. Fără ele nu ar fi nici mulțimea gâzelor multicolore, fluturi, albine. Fără miere, fără dulceață, lumea ar fi groaznic de săracă în gust și culoare. Lanțul poate sa fie prelungit la nesfârșit.

Orice veriga lipsă în marea, vasta încrengătură a vieții oprește ciclul in desfășurarea lui și până la urmă, oamenii nu ar putea trăi fără vegetație.
Omorârea florilor trebuie sa ne dea da gândit. Ce concluzie tragem după această lecție ?
După ghiocei, au venit lalelele, au fost compromise. Apoi narcisele galbene, narcisele albe.

Sandu Marin m-a chemat să adun narcise albe, câte vreau eu… Alături, narcisele galbene moarte sau în agonie, arătau ca după un război al plantelor. Urmează daliile, gladiolele, ochiul boului, cârciumăresele, iar la final crizantemele târzii de toamnă. Ce soartă vor avea?
„Noi ne aprovizionăm din Olanda. De aici s-a pornit. 90 la sută din flori s-au degradat, iar apoi am aruncat florile. Nu ne-am aprovizionat. De la debutul pandemiei, aproape toată vânzarea s-a prăbușit. Noi am închis magazinul. Am venit doar să aerisesc”, declară o vânzătoare din cea mai mare florărie din Breaza, în zona Parcului central.

În piață, la zona de comercializării a răsadurilor, iată ce declară un vânzător: O să arunc toate florile! Ce să fac acum, să mă omor? Mă gândesc la dezastrul întregii țări, la întreaga planetă…
Olanda, cel mai mare producător mondial de flori, este în criză profundă.
„În plin sezon al lalelelor, horticultorii olandezi sunt obligaţi să distrugă milioane de flori în fiecare zi, o situaţie inedită provocată de pandemia de coronavirus care a dus la prăbuşirea cererii”, scrie AFP, preluată de Agerpres.
Grămezi întregi de lalele, trandafiri, crizanteme şi alte flori se strâng de aproximativ o săptămână pe cea mai mare piaţă de flori din lume, care se vede forţată să se debaraseze de o mare parte din producţia sa din cauza muntelui de flori nevândute.

„Singura soluţie este să le distrugem”, regretă Michel van Schie, purtător de cuvânt la gigantul olandez din domeniul horticulturii Royal FloraHolland. „Piaţa de flori din Olanda există de peste 100 de ani şi este pentru prima dată când ne confruntăm cu o astfel de criză”, adăugă Michel van Schie.
Royal Flora Holland estimează că între 70% şi 80% din producţia totală de flori a Olandei este pe cale să fie distrusă, în condiţiile în care producătorii olandezi recurg la această soluţie încă din propriile lor pepiniere.
Închiderea pieţelor şi magazinelor şi izolarea la domiciliu introdusă în mai multe ţări din Europa au declanşat consecinţe dramatice pentru sectorul horticol olandez, apreciază Prisca Kleijn, directorul Asociaţiei regale a producătorilor de bulbi de flori (KAVB).
Potrivit acesteia, criza sanitară a picat în cel mai prost moment al anului pentru producătorii de lalele din Olanda.

O fermă de flori din Olanda a scris un mesaj special în lanul de lalele pentru turiștii care, în acest an, nu pot vizita celebrele plantații din Țările de Jos, din cauza pandemiei de coronavirus. „Ne vedem anul viitor” se arată în mesaj.

O șansă a fost vânzarea online care a mai salvat câte ceva, dar ce se putea face în fața a miliarde de flori care cereau ajutor ? Un producător de flori din Italia, declară în fața unor sere uriașe: „Păstrăm angajații și aruncăm florile. Nu este corect față de angajați să stea acasă. Au de întreținut familii. Papa a cerut să fim solidari în aceste vremuri grele”.
Sigur, că trebuie, dar să fim solidari și cu florile, să le apărăm cu toate puterile noastre!

„Am putea oare să concepem ce ar fi devenit omenirea dacă nu ar fi cunoscut florile?” (Maurice Maeterlinck) Dar dacă florile nu ar mai fi? Doamne ferește!
Să ne vedem cu bine în afara pandemiei!