Jurnalul unui medic militar român. Pribegia unui patriot

Raul Dona, un medic în Armata Română, căsătorit cu Niculina Delavrancea, cea de-a treia fiică a scriitorului Barbu Delavrancea, a fost unul dintre românii care au fost nevoiți să se retragă în Moldova, în timpul Primului Război Mondial, când trupele germane se apropiau de București. Pe când acest domn doctor era pribeag, îi vine excelenta idee de a ține un jurnal. Raul Dona dă dovadă de inteligență și profesionalism. Nu este un intrigant, spre deosebire de multe personaje precizate în jurnal, este un om ca toți oamenii de omenie, un biet român care suferă de foame, frig și dor de casă. Acest medic militar, fie că a vrut sau nu, ne lasă o mărturie extrem de utilă, atât din punct de vedere militar, cât și din punct de vedere politic. Rămâne să aflați acest lucru, dacă doriți, atunci când veți lectura o parte din povestea de viață a acestui refugiat, până atunci, eu o să vă ofer niște citate, alese aleatoriu.

„Afară un frig groaznic, în piață nimic de cumpărat, pâinea infamă de război, veche de 3 zile totdeauna și cu greu mare o căpătăm, lemne nu se găsesc decât cu cea mai mare greutate, și atunci de abia pentru câteva zile – cioate putrede de plop sau tei… Ieninule scump, o să vie o vreme când nu o să-ți vie să crezi prin ce greutăți au trecut părinții tăi în anul acesta de război și de mizerie și nenorocire generală. Țărișoara noastră e luată: din trei părți, două. În ce a mai rămas neluat s-a-ngrămădit tot ce a fugit, de pe oriunde au invadat odată 5 dușmani (bulgari, turci, germani, unguri și austrieci). Cei de pe aci, localnicii, ne-au primit cum ar primi lupii flămânzi oile, sau corbii o mortăciune neputincioasă. Comparația nu e deloc exagerată. Este parcă un necaz indicibil pe tot ce este refugiat. Refugiații de munteni, după alții puturoșii de munteni – au venit aci în Moldova, pe capul nostru. Ne scumpesc prețurile, ne mănâncă și ne consumă tot. Din cauza lor nu ne poate merge bine – ne vindem, cari avem, tot ce avem mai prost, tot ce nu s-ar cumpăra în alte timpuri, vindem acum pe prețuri fantastice, toate mardalele sunt la preț – căci refugiații au nevoie… pă ei decisă-i jupuim, fără milă… Drepturile omului? N-ai niciun drept! Te iau în război, dacă ești viteaz și te-a rănit, te lasă să mori de frig în spital, căci d. ministru are nevoie la vară de gheață și alții de înghețată – trebuie și asta… Când întrebi: pentru ce gheață acuma? Ți se răspunde… (gheață) pentru spitale – la vară! Oare nu cumva numai un spital e fără lemne și eu, de indignare, mă revolt pe nedrept? Nu! Toate spitalele de aci n-au lemne, în toate degeră bolnavii și personalul… Nu pot să ferb o apă, să spăl rănile, să mă spăl pe mâini, căci n-am lemne. Dar ce e și mai revoltător este că nu ne dă nici săpun! După ce te umpli pe mâini de puroi, de sânge, de infecție, apoi nici nu te poți săpuni. Nu e săpun în tot Vasluiul. De ce? Fiindcă favoriții își fac provizii, cum se făcea cu zahărul la București, iarna trecută. Și ce e, se ascunde, și unde trebuie să fie, nu se dă… Văd la poartă un soldat rebegit cu un aer de grav bolnav, care implora să-l primim… – Am fost, mi-a spus că s-a contaminat regimentul din curtea căruia se făcea triajul și că nu mai primește pe nimeni, și acu eu mor aci, la ușa d-voastră, nu mai plec de aci! Am fost la luptă, m-am bătut, am fost rănit și acu, bolnav greu, să nu găsesc un ajutor cât de mic să mă vindec de boală? Primiți-mă oriunde ar fi, că mor în stradă. Astea erau vorbele eroului! Am fost rușinat… Așteptăm ca pe Mesia să înceapă ofensiva generală Adevărată și să se sfârșească odată cu porcăria asta de război. Aflu că a fost ieri-alaltăieri la Iași un incendiu formidabil care a distrus echipamente militare și muniții în valoare de câteva milioane. Focul a fost desigur pus de hoții cari vreau să-și mascheze hoția sau nu s-au săturat de gheșeft. Am rămas foarte trist la vestea acestei noi nenorociri pentru țară… Suntem peste toate și trădați de ai noștri, și de rușii mizerabili și tâmpiți, cari acum vor pace separată cu nemții, fără anexiuni, fără contribuțiuni. Visează paradisul terestru, nici mai mult, nici mai puțin, și ăsta o să-l aducă nemții! Ofensiva germană s-a oprit pe frontul nostru, românii s-au luptat foarte, după spusa tuturor, rușii merg și ei, dar agale, agale…”

Ei bine, v-am ademenit? Vă fac o invitație la lectură. O să rămâneți extrem de surprinși, în mod pozitiv, când o să vedeți ce a scris acest medic militar patriot. Deoarece patriot nu este cel care laudă minciuna și lenea, patriot este cel care îmbunătățește și muncește, cu drag și spor, pentru țară și popor! V-am atașat și niște fotografii, găsiți alte detalii interesante acolo. Să nu uităm curajul lui Raul Dona: „Muică, Popovici, Iliescu, Cocorăscu, Socec, Costescu, Basarabescu și alții sunt generali aproape sigur trădători, căci prea e mare tâmpenia, ca să-i crezi așa proști”, oare nu putem schimba numele și să afirmăm același lucru?

pag1

pag2

pag3

pag4