La granița României. Să stăm, zic…

Ca în fiecare an, în această perioadă mulți români se suie în mașinile lor (sau ale Băncilor) și iau „drumul autostrăzilor“ – alea pînă in România, că după vama se cam termină asfaltul.

Și, tot ca în fiecare an, apar la TV tot felul de călători care se plâng că de ce se stă la coadă, că de ce sunt tratați prost și tot tabloul repetitiv. Măi, oameni buni, voi ați uitat de unde ați plecat? Sincer, de ce ați crede că de data asta e altfel ca data trecută?

În fiecare an, de două ori, în perioade diferite – vacanța de vară și cea de iarnă – se stă la vamă (la intrarea în România) mai ceva ca la legendarele tigăi de la deschiderile supermacheturilor.

Și stau și mă întreb: oameni buni, voi cand vă porniți la drum nu vă gîndiți că situația e aceeași din totdeauna? Adică, ce anume v-a făcut să plecați, nu este același lucru care vi se întâmplă și acum – nu de aceea ați plecat?

Lucrurile nu par a se schimba în viitorul apropiat și nici (eu, cel puțin) nu văd o dorință de schimbare, nici la politicieni și nici la noi.

Cu ceva timp în urmă a existat o discuție legată de faptul că românii care lucrează în străinătate ar trebui să plătească taxe și în România. Și atunci, ca și acum, lumea s-a scandalizat o vreme și apoi totul s-a stins.

Nu știm și nu ne dorim cu adevărat schimbarea. Ne place acest stil, „o votcă și un discurs”, și mergem cu el așa doar comentând pe ici pe colo, pe scara blocului sau la vreo ”crâșmă” – asta când reușim, după lupte, stres, frig\transpirație să ajungem la ”ai noștri”, acasă.

Schimbările reale nu sunt și nu vor fi atâta timp cât noi nu ne vom implica cu adevărat în viața noastră și nu vom face acele schimbări care trebuie făcute, chiar dacă, pe termen scurt, va fi dureros și costisitor.

Tututor, să ajungeți acasă sănătoși și în bună stare!

Sărbători fericite și fie ca anul care vine să aducă schimbarea de care avem cu toții nevoie. (Florin Pîcă-Germania)