Loredana și maneaua

Vrei să ai parte de respect? Asumă-ți greșelile! Ai făcut-o lată, ai dezamăgit publicul, ai supărat pe cine nu trebuie? Asumă-ți!
Important este să învățăm din aceste greșeli, indiferent dacă sunt ale noastre sau ale altora.
Asumarea publică a unei greșeli cere curaj, dar poate avea și un imens efect pozitiv asupra capitalului de imagine. Asumarea este o expresie a maturității și a capacității continue de învățare.

Cu toții luam decizii greșite, însă fără riscul încercării, fără curajul de a face lucruri noi, diferite, nu putem ști dacă am făcut sau nu cele mai bune alegeri.
Urlă toate posturile, toată social media, că Loredana a lansat o manea și s-au isterizat haterii. A fost alegerea ei, bună sau rea, e asumată și, la nivelul ei profesional, își poate permite să se reinventeze. Manelele se vând, manele vindem! Dar îi vezi pe unii cum își dau ochii peste cap, de parcă nu ascultă și nu se urcă pe mese la petreceri, iar acum se dau de ceasul morții că ei sunt culți și titrați.

E dreptul fiecăruia să își exprime un punct de vedere, e mai mult decât normal să vezi argumentele pro și contra, dar să duci totul în derizoriu, în rasism, ură și ipocrizie, mi se pare lamentabil. Ce dacă a ales să cânte cu elitele maneliștilor? Și dacă nu ar fi cântat trăiam mai bine, ne trecea PNRR-ul la Comisia Europeană, găsea Năsui măsurile de ajutorare economică, dispărea covidul peste noapte?

Fiecare facem greșeli, important este să ni le asumăm și chiar dacă aceste alegeri sunt greșeli, firescul lucrurilor ar fi să nu persistăm în ele.
În România, greșeala, eșecul, sunt mai degrabă ascunse, considerate rușinoase, țin de cultura asta a noastră: „Ce zice lumea?”.

Ne este așa de greu să recunoaștem că greșim, mai ales din vanitate, dar și de rușine. De ce rușine? Pentru că marea noastră majoritate nu avem încredere în noi, așa am fost educați de familie, de școală și chiar de locul de muncă.

Sunt de admirat persoanele care poartă ca pe o coroană deciziile luate, pentru că asumarea le dă puteri nebănuite, le dă motivația că pot schimba lucrurile, că pot continua. Recunoașterea propriilor greșeli sau alegeri e asemeni unui angajament semnat cu sufletul și de care ții, chiar cu reale sacrificii.
Decizia, bună sau rea, greșeala sau nu, nu o mai ascundeți sub preș, pentru că acestea sunt surse reale de informații și lecții de viață.

Ce frumos ar fi ca și politicienii noștri să își asume ceea ce spun, ceea ce promit, ceea ce greșesc. Dacă ar înțelege că prin acestea ar da dovadă de responsabilitate și nu ar mai cădea în lașitate dezagreabilă, în penibilul mitomaniei, totul ar putea căpăta contur și sens, ar putea reprezenta victorii și puterea exemplului pentru marea masă de oameni. Să nu mai auzim peste tot „dacă ei fac rău, noi de ce să facem ce trebuie?”

Dacă și ministrul fondurilor europene ar ieși cu fruntea sus, precum Loredana, să spună: „Da! Oameni buni, am dat-o în bară cu PNRR-ul” și nu să se văicărească că e victimă și că alții sunt vinovați, nu el, ar fi extraordinar. Loredana a spus clar și direct- am ales pentru că așa am vrut. Cu siguranță strategia ei de marketing și nivelul de PR sunt mult mai bine puse la punct decât a unor miniștri cu prestații lamentabile din guvern.

Cu maneaua ei e în top 10 on trending mondial, o premieră pentru România, iar la noi în țară, în doar două zile, are peste două milioane de vizualizări și e pe primul loc. Eu, dacă aș fi om politic, aș avea un dram de invidie, că nu pot urca nici până la nivelul ferestrei, să scot capul în lume.