Masoneria reală: între sacru și profan

În mod cert, în privința masoneriei punctele de vedere diferă. Majoritatea profanilor o percep drept fiind ceva extrem de negativ, deși în perioada aberațiilor pandemice multe loji s-au opus dictaturii. Alții confundă masoneria reală cu Schwabismul muntelui Davos sau cu alte grupuri și grupări de interese oculte. Un lucru este însă cert: de la apariția sa încoace, masoneria continuă să nască și să renască noi și noi polemici. Pornind de la faptul că despre masonerie se pomenește și povestește prin diverse mari opere ale Omenirii (spre exemplu în „Război și Pace”, de către Titanul nemuritor Tolstoi, deși unii vor să-l anuleze), până la faptul că multe loji sunt ONG-uri și nu grupări secrete, masoneria a rămas neînțeleasă, prost înțeleasă sau chiar rău practicată de către unii adepți. Referitor la acest fenomen, al masoneriei, dacă cineva conduce prin tiranie, este normal ca anumite persoane să dorească să se coaguleze în jurul a ceva și să prefere calea secretului. Interesant pentru ochii noștri este să privim continua „dinamitare” a lojilor, pentru a vedea că este adevărat ceea ce am scris eu, și anume faptul că este uneori prost practicată, cu scopul de a promova corupția, de multe feluri. Dar oare ce este masoneria?

Cea mai răspândită definiție a francmasoneriei o descrie drept fiind: „un sistem de moralitate ascuns în alegorie și ilustrat prin simboluri”. Principalul obiectiv al masoneriei (dacă este bine înțeleasă) este căutarea „luminii”, care este analogă cu „adevărul” sau „realitatea” – sau, pentru a folosi limbajul lui John Locke: „cunoașterea lucrurilor, așa cum se găsesc în ele însele, și nu în imaginația noastră”. Aceasta nu este o sarcină ușoară, așa cum ne-a reamintit Lordul Bolingbroke: „Cunoașterea lucrurilor așa cum sunt și cunoașterea ideilor despre ele sunt extrem de diferite, la fel de diferite ca lumina imediată și cea reflectată, ca și cunoașterea relativă și cea absolută”. Putem afirma chiar că Adevărul și Cuvântul Pierdut, care sunt Lumină, sunt la îndemâna oricărui om, dacă și-ar deschide ochii și ar vedea (după cum scrie și în genialele fraze din Biblie: Ioan 1:1-14 La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o).

Practic, deși unii confundă anumite cercuri sataniste, pedofile, zoofile sau de alt tip nebunesc cu masoneria, pot afirma clar că masoneria adevărată promovează credința în Dumnezeu. Dacă este să folosim termeni militari, masoneria este un marș și o luptă spre Lumină. Atât pentru individ, cât și pentru națiune, Lumina este Virtutea, Bărbăția (dar feminitatea pentru femei), Inteligența, Libertatea. Tirania asupra sufletului sau trupului, este întunericul. Masoneria adevărată condamnă fără ezitare nebunia lumii moderne, mândria anumitor dezaxați sau fanatismul altor extremiști. Dar, deoarece mereu există un mare dar, mai presus de toate cele scrise până acum, masoneria este tărâmul păcii și între masoni nu trebuie să existe disensiuni, ci doar acea emulație nobilă, care poate lucra cel mai bine și se poate înțelege cel mai bine. Oriunde există conflicte și ură între frați sau surori (sau în relația dintre soț și soție, cei de sexe biologice diferite din naștere, nu „cei mândri și cu curcubeu”), nu există masonerie, căci masoneria este Pace, Dragoste frățească (și altfel între soț și soție) și Concordanță. Masoneria este marea Societate a Păcii din lume. Oriunde există, ea luptă pentru a preveni dificultățile și disputele internaționale și pentru a lega Republicile, Regatele și Imperiile într-o mare bandă de pace și de prietenie, dar nu pentru a uniformiza sau instaura așa zisa nouă ordine mondială. Nu ar lupta atât de des în zadar, dacă masonii și-ar cunoaște puterea și și-ar prețui jurămintele. Masoneria este utilă tuturor oamenilor: celor învățați, pentru că le oferă ocazia de a-și exercita talentele pe subiecte eminamente demne de atenția lor, analfabeților, pentru că le oferă o instrucție importantă, tinerilor, pentru că le prezintă precepte salutare și exemple bune și îi obișnuiește să reflecteze asupra modului adecvat de viață, fără droguri, alcoolism, omului de rând, căruia îi oferă o recreație nobilă și utilă, călătorului, căruia îi permite să găsească prieteni și frați în țări în care altfel ar fi izolat și solitar, omului vrednic în nenorocire, căruia îi acordă ajutor, celui suferind, căruia îi oferă mângâiere, omului generos, căruia îi permite să facă mai mult bine, unindu-se cu cei care sunt caritabili ca și el și tuturor celor care au suflete capabile să aprecieze importanța ei și să se bucure de farmecul unei prietenii întemeiate pe aceleași principii de religie, moralitate și filantropie. Un francmason, prin urmare, ar trebui să fie un om de onoare și de conștiință, preferând să-și onoreze datoria, fără să se gândească la altceva, nici chiar și la viața sa, independent în opiniile sale și de bune moravuri, supus legilor, devotat umanității, țării sale, familiei sale, bun și îngăduitor cu frații săi, prieten al tuturor oamenilor virtuoși și gata să-și ajute semenii prin toate mijloacele care îi stau în putere. Masoneria nu este făcută pentru suflete reci și minți înguste, care nu-i înțeleg misiunea înaltă și apostolatul sublim. A alina nenorocirea, a populariza cunoașterea, a preda tot ce este adevărat și pur în religie și filozofie, a obișnui oamenii să respecte ordinea și viața, mediul înconjurător. Putem afirma chiar că Francmasoneria este subjugarea umanului din om de către divin, cucerirea poftelor și pasiunilor de către simțul moral și rațiune, grija față de familie, un efort, o luptă și un război continuu al spiritualului împotriva materialului și senzualului. Masoneria este angajată, în cruciada ei, împotriva ignoranței și dictaturii, intoleranței și terorii, fanatismului, superstiției și vrăjitoriei de orice fel, lipsei de omenie și a urii. Astfel, capitalismul anarhic, neo-colonialismul, neo-imperialismul și orice formă a exploatării omului de către om nu are ce căuta în masoneria reală. Puține loji masonice mai sunt reale. Deoarece tot mai puțini oameni aleg să facă ceea ce trebuie și aleg profitul, exploatarea, ura, abuzul, corupția, cancel culture, uniformizarea, printre multe altele.

Închei cu ceva care îndeamnă la folosirea creierului și la crearea unor circumvoluțiuni noi. Masoneria adevărată se opune dictaturii. Totodată, masoneria adevărată promovează lupta pentru eliberarea din lanțurile terorii. Să ne amintim de Frăția, societatea secretă înființată în 1843 de către marii eroi: Nicolae Bălcescu, Ion Ghica și Christian Tell, la care au aderat ulterior și alți pașoptiști eroi, precum Alexandru G. Golescu-Negru, C. A. Rosetti și mulți alții. S-a constituit și o filială la Paris, al cărei secretar era C. A. Rosetti: Societatea studenților români. Să nu uităm deviza societății, care era: „Dreptate, Frăție”. Prin urmare, mai bine am fi mai uniți, ca neam și țară. Să nu mai dăm cu bolovani în spitale, școli, muzee, să nu mai distrugem ceva achitat din bani publici. La lovitura de stat din 89’ și după aceea ne-am omorât unii pe alții, pe loc sau în timp, și așa am făcut pofta străinilor. În fond, poate că celor mai mulți dintre români le place să stea sub talpa ciocoilor noi, să li se fure istoria, să rabde frig și foame. Eu scriu că mai bine ne-am trezi cu toții. Că am dormit destul.