Maturitatea și pragmatismul conducătorilor de azi, unde or fi?

În timp ce economia României se prăbușește la propriu, majoritatea parlamentară, de peste 70%, din spatele lui Ciucă, garantată de Iohannis, nu mai poate de grija României. Ucraina nu lipsește din discursurile și agenda politicianului român. Deja a devenit rutină ca orice șef de stat care vine în România să fie dus de Klaus Iohannis la Kogălniceanu pentru a arăta cât de productiv este flancul de est al NATO și cât de bine funcționează hub-ul umanitar de la Suceava, sub coordonarea ghiocelului Flutur. Opinia publică, alimentată de către mass-media aliniată intereselor guvernului, ne explică doct cine e de vină, cât de răi sunt rușii și de ce trebuie noi să-i susținem pe vecinii noștri. Nefiind în stare să ne susținem pe noi, politicienii se comporta precum în campaniile electorale în care se visează puternici. Concret, timpul trece, inflația crește iar rezultatele economice nu se zăresc. Te mai și întrebi ce face Guvernul României și cum reprezintă el, interesele românilor?

Fără a avea o strategie și un plan de țară, conduși de un președinte atât de trist încât doar ura împotriva românilor îl caracterizează, a făcut din România un stat de oameni imuni la orice decizie politică. Toți știu că există corupție, toți știu că a reînviat vremea pilelor, toți știu că Ciucă are probleme grave de comunicare încât îndrăznește din când în când, palid, să îngâne câte ceva fără prompter, toți știu că Educația este praf, diplomația a devenit goală de conținut ca mai toate domeniile statului, vitregite de oameni competenți. Toți văd că premierul transpiră când vorbește iar unii mai naivi se întreabă dacă a plagiat sau nu.

Aceste jocuri politice, parcă în ciuda românilor jucate, și-au arătat adevăratele mize susținând la CCR oameni care răspund la comenzi și se bucură pentru câteva mii de euro lunar. Problema nu o mai reprezintă un judecător plagiator sau unul dat afară din Magistratură, ci cei care-i susțin, cei care garantează pentru ei. Acești Judecători, de care depinde soarta țării în anumite momente, sunt puși acolo de Iohannis, Ciolacu și, mai nou, Ciucă!
Plagiator cu plagiator comunică mai eficient. Posibil să lucreze după dictare.

Acești trei oameni, demnitari ai statului român, care împreună nu fac cât o persoană cu un intelect mediu, își îndeplinesc menirea de a distruge tot ce pot: educație, diplomație, economie, cultură etc.

Care este strategia României în privința Ucrainei?

Ucraina este statul vecin nouă. Până acum două luni nu am fost în stare să ne normalizăm relațiile cu ei. Nu am avut nici cu ei vreo strategie, diplomația românească nu a depus niciun efort pentru a căuta sa normalizeze relațiile dintre minoritatea românească din Ucraina și statul român. Practic, statul român s-a comportat cu Ucraina ca și cum nu ar fi. Ucraina, în schimb, a ignorat cu totul România și minoritatea românească.

De când a început războiul în Ucraina, statul român s-a poziționat, firesc, împotriva agresiunii. Însă, statul român nu are o politică proprie, nu are o strategie proprie, ci doar se alătură corului NATO și U.E., în care nu România dă tonul. Președintele Ucrainei face turul Parlamentelor și nu numai, este invitat peste tot în lumea occidentală iar politicienii europeni și americani merg în pelerinaj la Kiev. În acest tablou, România nu are un interes, firesc, particular. Roadele lipsă ale unei diplomații inteligente se văd azi. Ceea ce se întâmplă cu Transnistria, cu Republica Moldova ne demonstrează că în peste 30 de ani nu am fost în stare să creăm o stare de fapt a lucrurilor încât România să hotărască ceea ce se întâmplă în proximitatea sa, în granițele sale istorice. Cu alte cuvinte, să avem o politică în concordanță cu interesul național. Are România o diplomație rodnică în proximitatea sa?

Ca atare, în această etapă a conflictului, Pacea lipsește. Nu am auzit vreun lider occidental vorbind despre Pace, despre cum se va ajunge la încetarea conflictului. Istoricii știu că niciun conflict nu se încheie, până la urmă, cu învinși și învingători. Toți suferă, iar pierderile sunt incomensurabile. În schimb, clișee la tot pasul: solidari cu Ucraina, împreună pentru Ucraina, steagul Ucrainei la tot pasul, chiar și pe site-ul guvernului român. Cu ce ajută acestea?

Iar când soluțiile pentru pace nu sunt căutate, Rusia se concentrează pe crearea unei infrastructuri care să o ajute să-și consolideze cuceririle. Pierderea din zona Kievului i-a convins să-și schimbe strategia.

Ce mai înseamnă azi Suveranitatea unui stat?

Dictatorii, indiferent de forma politică pe care o îmbracă, folosesc jumătăți de măsură pentru a-și justifica deciziile. În cazul Ucrainei, Vladimir Putin a făcut apel la istorie. La istoria rușilor, scrisă de ruși pentru ruși. Când părți din România, Ungaria și Polonia au fost luate de Stalin și înglobate în Ucraina lui, nu au fost probleme. Când Republica Moldova este considerată ”a rușilor”, nu este nicio problemă la Moscova.

Cu ajutorul guvernului de la Kiev, care a îngrădit drepturile minorității ruse din Ucraina, și cu argumentele istoriei care nu au ce căuta în atare situație, Rusia nu a mai așteptat soluționarea pe căile diplomației cu Ucraina ci a invadat pur și simplu statul vecin. De unde nu va ieși mult timp de acum încolo.

Precum Stalin, care a invadat numeroase state, Putin se hrănește cu nostalgia trecutului. Măreția Imperiului Țarist sau cea a Uniunii Sovietice l-au convins pe liderul rus să se joace de-a marea putere care vrea să-și adune ce a pierdut după ce a adunat cu forța multe state. Comportamentul SUA, din păcate, îl ajută. Tăcerea, ruperea dialogului îi convin liderului rus. În acest conflict dintre Rusia și SUA, Europa este zona expusă.

A invada un stat suveran și a o denumi ”operațiune specială” arată prăpastia uriașă între viziunea rusă și cea occidentală. Cu toate acestea, Rusia știe că Ucraina nu poate fi apărată, iar sancțiunile europenilor duc în primul rând la tensiuni sociale în zona lor. Creșterea prețurilor, a inflației nu va tempera foarte mult masele de nemulțumiți.

Istoria îi ajută pe ruși pentru a-și argumenta deciziile propriilor cetățeni. Bombardarea Iugoslaviei, înființarea Kosovo, Siria, Libia etc îi determină pe ruși să se întrebe de ce americanii se pot comporta ca stat determinant în politica externă mondială și ei nu? Pe baza acestui argument se implică în statele care au fost în componența Uniunii Sovietice și încearcă să reînvie o iluzie, precum a fost și comunismul.

În concluzie, pentru păstrarea ordinii mondiale, Ucraina trebuie să reziste. În caz contrar, Rusia își va dori mai mult, mai mult și tot mai mult. Să nu uităm că ei au ajuns la Berlin și s-au întors după 45 de ani. În numitul lor război pentru apărarea patriei, elevii ruși învață că ei au salvat lumea de naziști, iar comunismul s-a întins de la granița cu Japonia până la Berlin.

Dacă ar pica Ucraina, tot sistemul construit după cel de-al Doilea Război Mondial va trebui refăcut. Iar din istorie știm că granițele nu se reconfigurează în regim de pace ci după război.

Când liderii occidentali se îndepărtează de istorie, de cultură și promovează tot felul de drepturi inventate, lucrurile scapă de sub control. Dintr-un orgoliu al unui împărat a început Primul Război Mondial, dintr-un vis al unui frustrat a început cel de-al doilea.

Maturitatea și pragmatismul conducătorilor de azi, unde or fi?
Liderii de azi unde sunt? Și ce vor?

P.S. Ciucă, Ciolacu și Aurescu, flancați de Iulian Chifu, s-au dus să facă poze la Kiev pentru a-i face în ciudă lui Cîțu.