Misterul din Oak Island și comoara din Columbia

De la academicieni la aventurieri, mulți s-au luptat ca să deslușească misterul, dar niciunul nu a reușit să ajungă la fundul gropii cu bani de pe insulă. Astăzi, situl canadian este marcat de două secole de încercări de a fora în căutarea comorii. Conținutul necunoscut al gropii continuă să atragă speculații și să seducă imaginația căutătorilor de noroc și de îmbogățire rapidă. Nu se știe încă dacă în ea se află comoara căpitanului Kidd, piesele lui Sir Francis Bacon sau chiar Sfântul Graal. Singurul detaliu care este cunoscut și asupra căruia există un consens larg este că Oak Island Money Pit rămâne unul dintre cele mai mari mistere de pe planetă.

După cele mai multe relatări, povestea Money Pit din Oak Island începe în vara anului 1795, când un adolescent pe nume Daniel McGinnis a văzut lumini ciudate pe o insulă. McGinnis a decis să ceară ajutorul a doi prieteni, John Smith și Anthony Vaughan. A doua zi, cei trei adolescenți au început cu entuziasm să excaveze curiosul sit. Unul dintre motivele pentru care McGinnis, Smith și Vaughan au fost atât de entuziasmați să investigheze o bucățică de pământ pe o insulă de altfel banală din estul Canadei poate fi găsit într-un capitol seducător din istoria Noii Scoții. După cum este descrisă la Muzeul Maritim al Atlanticului, „Epoca de aur a pirateriei” a avut loc între 1690 și 1730. În această perioadă, Nova Scoția avea doar câteva așezări europene. Având în vedere că doar puțin peste 200 de mile marine separau golfurile îndepărtate ale actualei Nova Scoția de centrul comercial înfloritor al Bostonului colonial, se știa că pirații frecventau zonele din apropierea Insulei Oak. Sălbăticia și bogăția regiunii ofereau o abundență de resurse naturale pentru realimentarea și repararea navelor, în timp ce izolarea sa s-a dovedit a fi un loc ideal pentru a se adăposti vaste comori rătăcite. De fapt, un pirat notoriu, căpitanul William Kidd (c. 1645 – 23 mai 1701, a fost un căpitan de vas scoțian care a fost angajat ca și corsar și a avut experiență ca pirat. A fost judecat și executat la Londra în 1701 pentru crimă și piraterie. Kidd a capturat o navă franceză, comandată de către un căpitan englez, drept premiu. El fusese însărcinat de către Coroană drept corsar pentru această expediție, dar climatul politic din Anglia s-a întors împotriva sa. Unii istorici moderni, de exemplu Sir Cornelius Neale Dalton, au considerat că reputația sa de pirat este nedreaptă și au spus că a acționat exclusiv drept un corsar. Documente găsite la începutul secolului XX în arhivele tribunalului londonez au susținut versiunea lui Kidd despre acțiunile sale), a recunoscut că a îngropat o mulțime de comori în zonă, asta înainte de a fi capturat în anul 1699. Insula stejarului/stejarilor are o istorie de sute de ani de căutări a comorilor. Cei interesați de acest subiect vor găsi cu siguranță multe materiale folositoare.

Acum câteva luni, marina columbiană a descoperit alte două epave în apropierea locului unde a dispărut galionul (a fost o navă cu pânze, de mari dimensiuni și cu mai multe punți folosită de națiunile Europei în secolele XVI-XVIII. Galioanele erau bine înarmate și erau folosite pentru bătălii și transport) San Jose, o navă de război spaniolă care s-a scufundat în largul orașului Cartagena în anul 1708. O expediție la fața locului a confirmat faptul că, faimoasa comoară de aur de miliarde de dolari a rămas nealterată. La data de 28 mai 1708, galioanele San Jose, San Joaquin și Santa Cruz ale marinei spaniole au pornit din Portobelo spre Cartagena, însoțite de 14 nave comerciale. San Jose transporta o sumă estimată la șapte milioane de pesos de aur. Pe 8 iunie, au fost atacate de patru nave de război ale Marinei Regale. Cea mai mare, HMS Expedition, a atacat San Jose de aproape. San Jose a explodat după aproximativ o oră și jumătate de luptă, ducând pe fundul apei aurul și aproape tot echipajul de aproximativ 600 de oameni. Santa Cruz a fost capturată, iar San Joaquin a scăpat în siguranță în portul Cartagena. Un scafandru privat, care avea o mică companie, a afirmat că a găsit epava San Jose în anul 1981, dar administrația din Columbia a negat. A urmat o bătălie în tribunale, care a durat 30 de ani, iar o instanță americană a soluționat în cele din urmă problema proprietății în favoarea guvernului columbian. Oare pentru un comision? În anul 2015, la scurt timp după încheierea procesului, Marina columbiană „a găsit” și a confirmat locația navei. Comoara uriașă nu a fost încă recuperată (la nivel oficial), iar valoarea sa este estimată la peste 17 miliarde de dolari. Guvernul intenționează să monitorizeze în permanență situl până când aurul și alte artefacte vor putea fi recuperate și adăpostite într-un muzeu. https://maritime-executive.com/article/colombian-navy-confirms-massive-treasure-aboard-wreck-of-san-jose. Fostul președinte al Columbiei avea unele planuri în legătură cu această comoară. Despre chestiunea din Columbia avem un material interesant: https://www.cristoiublog.ro/ivan-impotriva-poporului-cine-o-sa-pacaleasca-ruleta-ruseasca-din-columbia/. Actualul președinte al Republicii Columbia, adică Gustavo Petro, cel care a preluat mandatul la data de 7 august 2022, poate că are alte planuri. Așa că rămâne de văzut ce se v-a întâmpla cu comoara. Videoclipuri: