Noul București nu crede în lacrimi

Adio și n-am cuvinte!
La masa lungă din primărie, Nicușor își cercetează cu un ochi abil consilierii. Și ONG-urile.Tensiunea plutește în aer. Sunt zile grele, sunt clipe de plumb și încordare maximă. Discuțiile pentru buget vor decide soarta primăriei în acest an. Și a ONG-urilor. A orașului. Nicușor tace. Toată lumea tace. Timpul însuși a înțepenit cu pixul în mână. Cifrele au o zi proastă, nu arată bine.

„Se impun măsuri drastice. Nu pentru bugetul ăsta amărât am luptat! Nu pentru asta am promis apă caldă votanților și noul București partenerilor, camarazilor mei. Oamenilor, în fine. Uite-i cum așteaptă.”

O ciocănitură ușoară în ușă zdruncină asistența. Toată lumea tresare violent. O consilieră varsă cafeaua pe ea de tensiune.
Dom’ primar!
Secretara intră agitată, frecându-și mâinile.
Se va merge la școală! S-a anunțat adineauri la tv!

Ședința a luat-o razna, lumea e călare pe telefoane. Așa o veste poate însemna orice. Și bune și rele.
Nicușor e singurul calm. Are deja soluția salvatoare.
„Începe școala! Doamneeee, câtă nostalgie! Cât fior, câte integrale, câte plusuri și minusuri. Ca-n viață, fratele meu din Făgăraș, aaaa, pardon, din București. Ce să fac, cum începe școala, cum mă transport înapoi în copilărie.
În rândul patru, banca de la geam
E un crâmpei din viața mea
În rândul patru, locul meu era,
Și-oriunde-aș fi, cât voi trăi, nu-l voi uita”.
Da, da! Nu uiți așa ceva!

Nicușor! Destul! Gata cu sentimentalismele ! Când promiți ceva oamenilor trebuie să te ții de cuvânt! Ce am promis? Noul București. Lumea e deschisă mereu la nou, sună bine, e fresh, e promițător, e el însuși o promisiune. Dacă e nou, nu e vechi. E cu totul altceva. E schimbare, domne! Nu repetăm greșelile trecutului. Până acum, m-am descurcat admirabil, am acționat ferm și am tăiat răul din rădăcină: pasajul Dna Ghica, închis! Prelungirea Ghencea? Să aștepte. Ah, aici mă lupt cu unii enervanți care erau de partea mea altădată, tot îmi cer să continui ce a început Firea, dar ei nu înțeleg viziunea mare, viitorul, măreția: noul București nu crede în lacrimi. Ce a fost, a fost. E trecut, la revedere! Bine că am reușit să scap și de macheta Spitalului Metropolitan al lui Firea. Ducă-se cu toate populismele de 2 lei. Spital ne trebuie în noul București? Adio! Abia am pus lanțul pe ăla modular de la Pipera. Numai populisme. Uite câte belele cu spitalele. Cu căldura. Deja se obișnuise lumea că în noul București faci sacrificii.

„Așa, deci începe școala fizic. Foarte bine. A venit și acest moment.”
Nicușor se ridică brusc în picioare. La masa lungă s-a făcut tăcere.

„Ce a zis, măi, Voiculescu când a fost întrebat de redeschiderea școlilor?”
„Șefu, a zis că nu se pronunță! Să îl întrebe altceva.”

Ahahahaha, Vlăduț nu se pronunță! Eu mă pronunț: Oprim autobuzele școlare, incompetenților! Elevii pot merge foarte bine cu autobuzele obișnuite. Firea era cu populismele, noi suntem cu evoluția. Noul București nu e vechiul București. Cum altfel să arătăm oamenilor că ne ținem de cuvânt?

(Text de Ligia Enache)