O propunere pentru politicieni privind Columna lui Traian

Sîmbătă, 13 iunie 2020, Răzvan Dumitrescu a realizat pe Antena 3 o curajoasă emisiune despre ceea ce eu aș numi, împrumutînd formula de la Vasile Dâncu, dintr-un interviu la cristoiuTv, mineriadele din America. Invitat să mă pronunț prin Skype din depărtarea care e Găgești Deal, am vorbit despre dărîmarea statuilor de către protestatari pe motiv că ele ar glorifica sclavia, fapte rușinoase azi. La un moment dat, am susținut că, potrivit acestei logici, românii din Italia ar trebui să purceadă la dărîmarea Columnei lui Traian. Și-ar găsi ajutoare de nădejde în TeFeLiștii de la Roma, care mai mult ca sigur abia așteaptă o chemare pentru a mai dărîma ceva. De ce să dărîme Columna? m-a întrebat Răzvan Dumitrescu mai mult pentru a mă provoca, pentru că dibuise și el ironia din propunere. Cum de ce? am răspuns eu. Păi Columna a fost ridicată din bogățiile jefuite de romani din Dacia, patria noastră. Ca să nu mai spun că pe Columnă sînt imagini care surprind pe daci în postura revoltătoare de sclavi.

Din cîte-mi dau eu seama, Pandemia dărîmării statuilor a cam trecut. Columna cred c-a scăpat. Astfel că pot lansa aici o inițiativă pe care sper s-o preia vreun partid în bătălia electorală care se apropie.

Iată despre ce-i vorba.
Din Memoriile lui Stelian Popescu aflu că la audiența pe care o are la Mussolini, ziaristul, mogulul și politicianul nostru abordează o chestiune de mare interes în România:
Cea a copiei românești a Columnei lui Traian. Citez:

„«Duce, cu ocazia inaugurării Școlii Române s-a vorbit de o copie după Columna lui Traian și ai promis și sprijinul Excelenței Tale. Eu socotesc că dacă Roma ne-ar dărui această columnă n-ar fi nimic mai de preț care să facă o mai mare impresie în România ca acest dar».

«Da, dar ar costa prea mult și nici noi nu sîntem bogați».

«În orice caz, mai mult decît noi și apoi ideea arhitectului Antonescu că s-ar putea face copia în bronz ar costa mult mai ieftin; cred că este destul de bună.»

«Mă voi gîndi și voi face tot ce voi putea în timpurile acestea»

«Vei lega, Duce, numele lui Traian și al Excelenței Voastre, și după aproape 20 de secole noi românii ne vom simți mai mult decît oricînd legați de Roma, iar Ducele Mussolini va fi pomenit la noi atît de mult dacă nu mai mult ca în Italia».”

Audiența a avut loc la 13 ianuarie 1933.
Chestiunea unei Copii a Columnei nu e nouă. Prima propunere de realizare a unei copii expuse la București a fost cea a lui Mihail Kogălniceanu. La discuția pe Buget din 1867, cînd se ajunge la Instrucțiunea publică se ridică problema copiei.

Abia în 1939, prin strădania academicianului Virgil Vătășianu, statul român comandă realizarea unei copii de către meșteri de la Vatican. La început s-a comandat doar fusul Coloanei, apoi soclul. Se dorea reconstituirea Columnei așa cum arată ea la Roma. Ulterior s-a renunțat la ideea asta îndrăzneață, dar costisitoare, și s-a acceptat doar realizarea de mulaje după reliefurile Columnei. Fusul Columnei a fost terminat în 1940, soclul în 1943. A costat totul 4 milioane lei, sumă achitată integral de statul român. Mulajele au fost adăpostite în subsolurile unor muzee din Roma. Ele au ajuns în România abia în iunie 1967, după un întreg tărăboi diplomatic. La vremea respectivă Palatul Poștei nu devenise sediul Muzeului Național de Istorie. Copia Columnei a fost expusă la Muzeul de Istorie a Partidului Comunist.

Prin HCM din 3 iulie 1968 a luat ființă Muzeul Național de Istorie. Muzeul a avut inaugurarea la 8 mai 1972. Copia a fost expusă în corpul de clădire intitulat Lapidarium, construit în curtea vechiului palat al Poștei.

Cu cele 155 de tablouri și cu cele peste 2500 de figuri din războaiele dacice, Columna lui Traian e pentru noi, românii, o carte album de Istorie.
O carte care ar trebui citită de toți românii.

Pentru asta ar trebui ca mulajele să fie expuse într-o clădire din sticlă special amenajată într-unul din marele Parcuri ale capitalei după formula Aras Pacis de la Roma, dintre Tibru și Mausoleul lui Octavian.

Desigur, ele se află expuse la Muzeul Național de Istorie din București.
Într-o amenajare specială, într-un parc, ele ar deveni accesibile însă publicului larg.
Românii ar putea citi astfel destul de ușor o carte imposibil de citit pe Columna originală.