Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

O vară de cîteva mii de ani

Scrisă cu decenii în urmă și, prin aceasta, văduvită de cercetări mai recente, Scurtă istorie a lumii a celebrului scriitor H.G. Wells oferă o lectură seducătoare. „Această Scurtă istorie a lumii este destinată să fie citită de la un capăt la altul, aproape ca un roman” – ne avertizează autorul în prefața cărții. Și într-adevăr, scurta sa istorie se parcurge mai ceva ca un roman. Eliminarea severă, sălbatică aproape, a amănuntelor de prisos reduce istoria omenirii la cîteva linii simple și, prin aceasta, extrem de pregnante. Adăugînd neobișnuitul talent al lui Wells (cel care a scris Omul invizibil) pentru literatura științifico-fantastică, vom avea o viziune senzațională aspra omenirii: cea de suprafață bîntuită de succesiunea anotimpurilor și cea a imperiilor. Repet, o istorie obișnuită să risipește în amănunte. Și cum uneori din cauza copacilor nu poate fi văzută pădurea, o istorie obișnuită face să pierzi viziunea asupra ansamblului. Condensînd la maximum fapte și momente, Scurta istorie a lui H.G. Wells îți dă posibilitatea să vezi lumea uriașă, de necuprins pentru unii, redusă la dimensiuni centimetrice. Văzută de sus, dintr-un punct situat dincolo de hotarele sistemului solar, istoria omenirii îți apare ca istoria unui mușuroi de furnici grămădite într-o lădiță pentru răsad de legume.

Că aceasta e viziunea autorului ne-o dovedește comparația la care apelează el la un moment dat pentru a ne face să înțelegem mai bine sistemul solar:

„Dacă ne-am înfățișa pămîntul ca o minge mică, cu un diametru de 0,025 m, Soarele s-ar prezenta ca un glob mare de 2,70 m diametru, așezat la o depărtare de 293 m de pămînt, adică o plimbare pe jos de 4 sau 5 minute, iar Luna ar părea ca o mazăre situată la 0,0075 m departe de pămînt”.

Această viziune stă la temelia unor pagini extraordinare dedicate Preistoriei. Pămîntul are o vechime de 2 miliarde de ani. Ei bine, aceste 2 miliarde de ani sînt condensate de autor în cîteva pagini. Dai fila, și au trecut deja cîteva sute de milioane de ani. Fascinant e faptul că imaginația lui Wells ne înfățișează înspăimîntătoarea curgere a milioanelor de ani sub forma unei succesiuni de anotimpuri și mai ales de fenomene ale naturii. Pămîntul e redus astfel la o grădină din fața casei, peste care trec, într-o tulburătoare poezie, verile și iernile, soarele, norii și ploile. Numai că verile nu țin cîteva luni, ci cîteva mii de ani:

„Cîteva mii de ani au urmat scurte perioade mai calde și reveniri la altele cu un frig mai intens.
Geologii numesc aceste faze de frig: prima, a doua, a treia sau a patra perioadă glaciară, separate fiecare de perioade interglaciare. Astăzi trăim într-o lume ce-i încă sărăcită de acea iarnă teribilă. Prima perioadă glaciară începu acum 600.000 de ani; iar a patra atinse maximum de intensitate cam acum 50.000 de ani. Printre zăpezile acestei lungi ierni universale au trăit pe planeta noastră primele ființe asemănătoare cu omul.”

Recitită, această ultimă proproziție, mai ales sintagma „printre zăpezile acestei lungi ierni universale”, vom descoperi o inegalabilă poezie. Ca și în cazul acestui excepțional pasaj:

„Marea vară a perioadei mijlocii din cainazoic ajunse, în sfîrșit, la capăt. Ea urmase celorlalte două mari veri din istoria vieții, verii din perioada carboniferă și întinsei veri a epocii reptilelor. Pămîntul se îndrepta din nou spre o perioadă glaciară. Clima se răci, redeveni pentru un timp mai dulce, apoi se răci din nou”.

H.G. Wells e un excelent autor de tablouri ale naturii. Numai că ploile și vînturile surprinse de el se petrec nu într-o grădină, ci pe pămîntul de acum cîteva sute de milioane de ani. Singurătatea aceasta universală dă naștere la tablouri de o valoare literară ieșită din comun:

„Dacă am fi trăit pe pămînt, în acel timp, am fi călcat pe mari mase de stînci asemănătoare cu lavă, fără nici o urmă de pămînt sau vegetație pe ele, sub un cer sfîșiat de furtuni fierbinți și violente, și ne-ar fi întîmpinat vînturi, depășind cele mai teribile cicloane ce s-au dezlănțuit vreodată și ploi torențiale pe care liniștitul pămînt din zilele noastre nu le-a cunoscut. Apa ploilor torențiale s-ar fi precipitat în torente asupra noastră, noroioasă și amestecată cu așchii de stînci, tăind prăpăstii adînci și defileuri și grăbindu-se să depoziteze sedimentele în cele dintîi mări. Printre nori, am fi întrezărit un Soare mare, ale cărui mișcări pe cer ar fi fost vizibile, și răsăritul lui, ca și acela al lunii, ar fi adus zilnic un val de cutremure de pămînt și de răsturnări. Iar Luna, care în zilele noastre păstrează aceeași față către Pămînt, printr-o mișcare de rotație vizibilă ne-ar fi arătat partea pe care acum o ascunde așa de neînduplecat. Pămîntul îmbătrîni – milioane după milioane de ani – ziua se mări, Soarele deveni mai îndepărtat și mai blînd, mersul Lunii pe cer se potoli, intensitatea ploii și a furtunii se micșoră, și apa din primele mări crescu și se uni în învelișul oceanic care va acoperi planeta noastră, de aci încolo.
Dar viața nu există încă pe pămînt; în mări și pe stînci nu se simțea nici o vibrație.”

La capătul unor astfel de lecturi rămîi cu un sentiment înfricoșător: cel al furnicii în fața Everestului.

Necesitatea creștinismului

Autorul ne oferă și o emoționantă explicație a nașterii și triumfului creștinismului:

„Sub imperiul latin și grec din primele secole ale erei creștine sufletul omenesc se simțea tulburat și decepționat. Aceste două secole închideau o epocă de constrîngeri și de cruzimi, de mîndrie și de splendoare, în care onoarea, seninătatea și fericirea se întîlneau destul de rar. Săracii erau disperați și trăiau mizerabil, cei avuți trăiau în incertitudine și erau lacomi de bani. Într-un mare număr de cetăți, viața pulsa intens numai în arenele oamenii și animalele sălbatice se luptau, erau torturați și uciși. Ruinele amfiteatrelor romane prezintă aspectele cele mai caracteristice. Viața își continua cursul în acest ritm. Zbuciumul sufletului omenesc se manifesta într-o profundă neliniște…”.

Pe acest fond, arată Wells, a apărut întreaga omenire. Doctrina lui Christos a fost un moment de eliberare a sufletului încărcat al întregii planete.

Reprimarea succesivă

Scurta istorie a lumii vede istoria planetei ca o infinită succesiune de reprimare a celor slabi de către cei puternici. Micșorarea lumii la proporțiile unui izlaz îi dă autorului posibilitatea de a ne înfățișa destinul speciilor și națiunilor ca dominate de măriri și decăderi. O specie înflorește pînă la nivelul vitalității sale. Din acest punct începe decăderea. Altă specie, aflată în fază incipientă, îi ia locul. La rîndu-i aceasta e reprimată de o alta, mult mai vitală. Reptilele sînt alungate de mamifere. Mamiferele sînt supuse de om. Romanii îi îngenunchează pe egipteni. Popoarele barbare, venite din alte locuri ale Planetei, îi alungă pe romani și-și asumă, pentru un timp, puterea asupra lumii. Veniră apoi alții și-i alungară. Această succesiune de stăpînitori e fascinantă. Ea ne dă o imagine posibilă asupra sfîrșitului de mileniu. Nemții își extind dominația asupra întregii Europe. Vin rușii și-i alungă, luîndu-le locul. La rîndul lor, americanii, grație prăbușirii comunismului, le iau locul. Acum ei stăpînesc lumea. Cine vor fi următorii atotputernici ai Planetei? Chinezii? Japonezii?


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

15 comentarii pentru articolul „O vară de cîteva mii de ani”

  • Tudor Bucur: sunt de acord cu dumneavoasra, rar dar de data asta cred si eu, ca toate dovezile conduc spre o dominatie chineza. Ceva ma nedumireste. China nu a fost in principiu un stat expaxionist, chiar un stat ce s-a inchis in interior(vezi marele zid)A fost chiar o perioda cind detinea suprematia totala pe mare( prin 1400). A urmat o inchistare. Acum oare s-a occidentat? Ma indoiesc, filozofia lor nu implica expansiune , doar apararea a ce cred ei ca le apartine. Au fost zeci de ani bajocoriti( vezi rascoalele contra drogurilor vindute de occidentali , vezi acapararea de inclave in teritoriu Chinez pentru trafic de orice, Macao, hong kong, Port Artur, un sfert din Siberia…Sincer cred o crestere a influentei chineze , dar cred doar din punct de vedere economic, poate politic, dar nu din punct de vedere teritorial. Mai cred ca chinezii sunt deosebit de stabili din punct de vedereal atasamentului, spre deosebire de alte state care schimba politica dupa schimbarea presedintelui. Vom vedea!!!

    • Ororile produse de crestini le au depasit in cruzime pe cele ale Imperiilor antice,sa nu uitam ororile produse de catre inchizitia catolica si razboaiele religioase ale Europei Secolului 16,cand ororile produse de catre papii si regii Europei au facut ca si Ghinghis Khan,si chiar Timur Lenk sa para niste binefacatori milosi .Nu au existat oameni mai cruzi si mai nemilosi decat crestinii in toata istoria lumii.Ne oripilam la cruzimile Nazismului,Comunismului sau ale Islamului Radical,insa aceste orori au fost inspirate de catre Inchizitie(toti acestia s au inspirat de la metodele Inchizitiei),cea mai cruda institutie creata de Om,cei mai abominabili criminali din istorie,dar care isi savarseau ororile in numele Crestinismului.Cine va urma,greu de spus,China nu a avut apetenta pentru expansiuni teritoriale prea mari(Taizong marele imparat chinez a avut sansa sa distruga Islamul odata pentru totdeauna si sa extinda China pana la Mediterana,pana la Constantinopol mai exact prin anul 700,dar nu a avut chef de asemenea cuceriri desi putea sa o faca linistit).Rusii in schimb s ar extinde la nesfarsit.De Rusia ma tem cel mai tare ca ar putea profita de actualul stadiu de decadenta al Occidentului pentru a forta cucerirea Europei.Si astia chiar vor lucrul acesta.Si este posibil sa chiar poata.

      • Imbecilii de Americani percep China ca fiind cea mai mare amenintare la adresa lor,adevaratul pericol insa pentru ei,si pentru Occident este Rusia,in timp ce astia sunt preocupati de China,s ar putea ca Rusia sa le sape groapa(la Amerloci si la Occidentali in general).Dar cretinii nu vad,ca de aia sunt cretini.

        • Iar conflictul SUA China este mana cereasca pentru Rusia care ar putea astfel sa si vada nestingherit de cucerirea Europei,SUA si China fiind astfel prea ocupate una de cealalta.

          • Visul lui Putin, hegemonia Rusa de la Lisabona pana in Kamceatka.In timp ce Amerlocii stau sa se bata cu Chinezii prin Pacific.

  • & Dacă sunteți de părere că israelienii au ales ” vițelul de aur al vaccinării” și al libertăților și nu ” tăblițele legii” cu restricțiile, care de fapt au fost impuse de Moise , ?

  • „Cine vor fi următorii atotputernici ai Planetei?”
    Martienii, Maestre…martienii. Ne-o spune tot H.G. Wells in „The War of the Worlds” (Razboiul Lumilor), care la randu-le se imbolnavesc cu germeni patogeni terestri si crapa toti…si oamenii care au supravietuit invaziei au o sansa sa o ia de la capat. „It was inevitable”, spune Wells. Nuvela se termina fabulos…in esenta, specia umana, cu pretul a miliarde de vieti pierdute in fata bolilor / pandemiile de-a lungul istoriei, si-a castigat dreptul de a trai pe aceasta planeta.

    Hristos a Inviat celor ce au ALES sa creada si „Fericire pentru toti, pe gratis” (din Roadside Picnic, Arkady si Boris Strugatsky) pentru toti ceilalti (extraterrestrials included).

  • Mi se pare că această carte a lui Wells a fost sursa de inspirație a lui Atali când a scris Scurtă istorie a viitorui ! Tot din ea se inspiră și Yuval Harari când ne inunda cu „scurtele” sale istorii ! Deci ,Wells a fost progresist si neomarxist !

  • Si totusi omul are in el scanteie divina.Sacrul si profanul.Lumea totusi nu s-a schimbat doar mijloacele,metodele,poleielile.Crestinismul in esenta lui pana acum e religia cu exprimarea realista a umanitatii in simplitate absoluta.Ma scuzati dar scrieti exceptional,nu va uitati in urma.

  • Off topic: am lasat un comment asemanator invitatului dvs Filip Pruncu’. Imi place omu’, are nerv si scrie bine. Cand ma vor ademeni la vaccin, le spun ca eu nu-l vreau moka, vreau sa-l cumpar dar vreau bon fiscal, certificat de garantie si drept de service si retur. Conform legislatiei in vigoare. Abia astept sa le vad fetele. Ei, ce ziceti, e tare, nu?

  • Stapanitorii lumii se vor tot schimba pana la sucombarea naturala a planetei. Experimentul „om” a esuat lamentabil. Dumnezeu a folosit un SO beta si avea bug-uri. Sper ca la urmatorul sa nu mai imparta inteligenta. Sunt suficiente instinctele. Ca unde-i minte multa e si multa prostie! Militianu’ a avut dreptate: fa-ma Doamne prost, ca frumusetea e trecatoare!

  • Hristos a inviat!

  • ‘cea mai potenta dorinta’ a omului e Nemuirea.
    adica Perpetuum Mobile.

    adica Turnul Babel
    adica ‘scara pina la Cer. de la Pamant pina la Cer.
    Cerul si Pamantul…ale Curcubeului, evident.

    era cit paci ca dorinta omului de nemurire sa se implineasca,
    asta era pe vremea Babilonului.

    apoi s-a manifestat Referinta Absoluta, Reazemul Absolut, Reazemul Balantelor Creatiei.
    adica Adevarul, Calea, Viata.
    adica Hristos.

    acest Reazem, care e insasi Pacea,
    echilibreaza talerul numit Vremea Turnului Babel,
    cu talerul care e masura implinirii…dorintei ramasa neimplinite pe vremea Babilonului, adica Nemurirea.
    pe un taler…Turnul Babel, pe cellalt taler, spre echilibrare, Nemurirea.

    deci inainte de Hristos, pina pe vremea Babilonului, o aripa a Curcubeului, iar cealalta aripa a Curcubeului e proiectata ‘in oglinda’…dupa Hristos.

    si uite asa ajungem pe vremurile astea:)))

    cine vor fi urmatorii atotputernici ai planetei?
    pai…ala care va termina primul de…reconstruit…Turnul Babel!:)))

    si cum ‘scara pana la Cer’ doar Computerul Cuantic o disponibilizeaza, el fiind singurul care poate ajunge la un pas de Tot Timpul, lo
    Tot Timpul fiind chestia careia i se mai spune si Nemurire, …careia i se mai spune si Perpetuum Mobile,

    rezulta ca cel care va stapani lumea se va ‘naste’ in locul unde se va manifesta Computerul Cuantic capabil sa nasca a doua oara…Inteligenta Artificiala, Antihrist fiind, din cite mi dau seama, chiar ea!:)))

    • Coreea e prezenta substantial in cercetarea pe acest taram, al computatiei cuantice.
      ‘radacina’ cercetarii pe taramul cuantic ar putea fi regasita, in cazul Coreei, cu multa vreme n urma, mai exact pe vremea in care excelau in medicina traditionala. calea urmata de o natie e rezultatul dorintelor exprimate de-a lungul timpului in natia aia, dintre care unele s-au implinit deja, determinindu-i natiei Prezentul, oricind s-a manifestat acesta,, iar altele s-au cuibarit in Viitor, determinindu-i natiei viitorul Prezent. cercetarea in medicina, in fapt in prelungirea vietii, parte a dorintei numita ‘Nemurire’, s-a manifestat stralucitor cu multa vreme n urma, in aceasta natie.

  • Bravo Maestre!
    Desi nu prea des in ultimul timp, produceti chestii de exceptie.
    Asta e una din ele.

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog