Pe net circulă zvonuri că vor să depună la alegeri liste cu Vlad Tepeș

„Așa a fost să fie”, cum spunea poetul Păunescu într-un imn, ca românii cei mai fierbinți să fie oltenii. Am stat totuși și m-am gândit ce îi face să fie mai iuți ca ardeiul acela mic verde, crescut în grădinile lor și cei mai veseli . Și, din păcate, cred că nenorocirea este răspunsul. Să fii tot timpul în alertă și tăvălit de la începuturile evului mediu de toate hoardele și imperiile și tu să reziști, e mare lucru. La început cred că au plâns, au jelit și au blestemat, dar apoi au băut un zaibăr și au început să ia viața mai lejer. Păi urca turcul peste Dunăre și îți lua vita din bătătură, femeia ți-o viola și pruncul îl făceau soldat în armata otomană. Iar bărbatul, retras în munți, era neputincios. Uite așa, cred că lipsite de bărbați în fața multor pericole și oltencele s-au făcut din ce în ce mai iscusite și mai „rele”, în sensul pozitiv al cuvântului. Nu zic altfel pentru că soția este olteancă și cine știe ce se întâmplă când adorm. Femei mai ambițioase nu am întâlnit pe tot cuprinsul țârii. Muncitoare și în stare să îți ia iute gâtlejul dacă îi ataci familia. Așa să știți că au rezistat sute de ani acolo în sudul țării. Trebuie să spunem că Oltenia a fost în prima linie în fața turcului și a primejdiilor de tot felul. Și asta pentru că aici era Dunărea și după ce mergeau năvălitorii călare zeci sau poate sute de kilometri aveau nevoie de apă și pradă. Nu fac aici un elogiu oltenilor. În fața mea, toți românii sunt egali și minunați. Fiecare zonă cu portul, muzica diferită și mâncarea dumnezeiască, fac din aceste ținuturi colțuri de rai. Însă, trebuia dintre toate aceste feluri diferite de români, ca să îi denumesc așa, să existe și cineva mai ieșit din tipare. Și uite că s-a găsit olteanul să fie cel mai șmecher, cel mai descurcăreț, cel mai aprig, cel mai iute, cel mai palavragiu și cel mai mândru nevoie tare dintre toți românii. Toate aceste lucruri spuse despre el însemnând în opinia mea calități și nu defecte. După pacea de la Passarowitz, din 1718, Oltenia este cedată austriecilor de către Imperiul Otoman. Aceștia au venit cu reguli noi și stricte de organizare a societății, mai ales în domeniul strângerii taxelor. Au fost 20 de ani de chin pentru noile autorități care vedeau aici o țară bogată cu grâne și de toate. Așa a fost olteanul de căpos că austriecii au renunțat la această provincie în 1739. Nimic din ce și-au propus nu a reușit, ba mai mult, chiar boierii au fost cei care s-au împotrivit primii ca cineva să îi taxeze. De pe atunci se spune că ar fi început și fenomenul haiduciei.

Așa cum a punctat și maestrul Cristoiu într-o tabletă, ca să fie și mai celebri, oltenii s-au făcut cunoscuți pe tot mapamondul. Oltenii făcură ce făcură și votară neică un candidat la primărie care murise. Și a dracului să fie de treabă nu era un primar dintr-o comună oarecare, ci dintr-un loc cunoscut iarăși pe tot mapamondul ca fiind avanpostul NATO. Acum întrebările sunt multe, dar încercăm să aflăm resortul care a făcut ca mintea olteanului nostru să rămână fixată pentru acel candidat deja trecut în lumea de apoi. Eu cred că dacă oltenii puneau șef de sat un mort și îl aranjau pe un jilț, iar apoi făceau o masă cu bucate din purcel gata să aștepte turcul să ridice tributul, aceștia fugeau mâncând pământul sărind în Dunăre. Au fost sfătuiți de cineva că având altă opțiune la vot, partidul din care făcea parte mortul va pierde alegerile? Așa odată ales un mort, este timp să se pregătească alt candidat al acelui partid și va fi ales ca și continuator al vechiului edil. Mai mult, viceprimarul comunei cu o populație până în 2000 de locuitori l-a ales pe același candidat mort. Întrebarea fundamentală este însă alta. Exista vreo lege prin care este interzis ca cineva lipsit de suflet și viață să nu poată să conducă o entitate administrativă dacă totuși a fost votat ? Fizic există, dosarul l-a depus, a semnat, dar el nu mai are suflet. Ce lege reglementează această noua dilemă filosofică oltenească ? Deci fizic, primarul există și fiind în incapacitate de a semna sau a participa la activități, prerogativele rămân la viceprimar. Dar el fiind ales, are dreptul de a rămâne primar dacă nu există legi. Cred că totuși prin neprezentare la jurământ se va găsi totuși o portiță legislativă. Mai mult, ca să fie un show în toată regula, a avut loc la ceas de noapte și o pomană la mormântul primarului decedat cu veselie, bocete și chiuituri. Nu există pe glob așa ceva! Suntem inventatorii dreptului de a fi ales fără suflet, ca primar într-o localitate. Cred că oltenii de la Deveselu au creat un brand. Pe net circulă zvonuri că vor să depună la alegeri liste cu Vlad Țepeș. Din acest moment mi-am dat seama că o să intram în cartea recordurilor și că nimic nu trebuie să ne mai mire aici pe pământ .

Pentru că cititorii nu au poate timp să găsească un răspuns la acest fapt de la Deveselu, poetul Adrian Păunescu a scris câteva versuri parcă anticipând ce s-a întâmplat la alegerile locale în această localitate, cea mai păzită poate din estul Europei.

„Ce ţară, ce morală, ce prăpăd
Un fapt de viaţă mai grozav ca toate
Un mort este votat majoritar
Şi-n clasament pe toţi cei vii îi bate
Aşa a fost şi este şi va fi
Conflictul de-ntuneric şi de groază
Un mort învinge pe cei vii la vot
Şi ei aproape cred că îi trişează
Şi, vai, absurde autorităţi
Se strâng buluc şi judecă drăceşte
Şi îl declară pe învinsul lui
Învingător, doar pentru că trăieşte
Şi mortului ce i-a învins pe vii
Nici nu au apucat să-i facă groapă
Şi-n primăria lui de-nvingător
E ordin ca petrecerea să-nceapă
Şi proştii râd, în nebunia lor
Întărâtaţi de liniştea nocturnă
Şi unul zice: hai să-l îngropăm
La locul care-i place lui, în urnă
Ce ţară, ce morală, ce prăpăd
Politică de-a pururi surdo-mută
Învingătorul se întoarce-n sat
Dar voturile lor nu-i mai ajută
Probabil, e-o parabolă, aici
Chiar dacă nu o pomeneşte cartea
Trăim învinşi în fiecare zi
Iar, ca să biruim, plătim cu moartea.”

Am dorit să nu treacă această întâmplare și să nu scriu despre ea pentru că mi se pare absolut unică și originală. Numai oltenii noștri puteau să inventeze mortul ales ca primar. Și iată poetul, tot oltean, Păunescu parcă a simțit că este rost de un asemenea fapt politic.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii