După cum se vede, faceţi gazete de mult. Cum aţi ajuns şef în presă în perioada comunistă?
În timpul facultăţii – am făcut Facultatea de filosofie la Cluj –, prin anul II, era o subredacţie a gazetei „Viaţa studenţească“ la Cluj. Subredacţii erau în toate centrele universitare. „Viaţa studenţească“ devenise o revistă destul de bună sub conducerea lui Niculae Stoian, care recruta mereu studenţi. Şef de subredacţie era Grigore Zanc, un scriitor cu o carieră politică posdecembristă. El era în anul V. Aşa am început să colaborez la „Viaţa studenţească“. După ce el a plecat din fruntea subredacţiei, rămînînd asistent, am deveni eu şef. În perioada aceea, se plăteau studenţii cu jumătate de normă; era înainte de 1971. Eu am avut două posturi: unul la catedră şi altul la „Viaţa studenţească“. Iar la catedră ocupam din nou două posturi: unul la socialism ştiinţific şi altul la filosofie. Ducîndu-mă la Bucureşti să văd cum stau lucrurile la „Viaţa studenţească“, atmosfera de acolo nu mi-a plăcut. Era o atmosferă sufocantă, aşa, gazetărească. Eram, totuşi, universitar. Şi eram clujean. Ca spirit, eram format la Cluj. Da, acolo alesesem socialismul ştiinţific şi nu filosofia… Filosofia era o catedră tîmpită, pentru că era la subsol. Ideea să stau la subsol mi se părea o prostie. Aveam bizarerii din astea pe vreme aceea. Niculae Stoian s-a supărat foarte rău că nu m-am dus la Bucureşti. Atunci am început să scriu la „Echinox“. Apoi, după 1971, partidul a hotărît ca toţi cei care am terminat filosofia să trecem şi pe la Ştefan Gheorghiu. Era un fel de reciclare. Voiau să ne scoată din cap şi ceea ce mai învăţasem noi din filosofie. Am fost la Bucureşti, la Ştefan Gheorghiu, dar nu m-am dus la nici o oră. Stăteam toată ziua în bibliotecă. Ba mai mult, la un curs, ţin minte, se vorbea de bombardiere, ceva cu înarmarea, şi eu nu-mi notam nimic. Profesorul m-a luat foarte tare. Înfuriat i-am răspuns că vom discuta la examen şi nu l-am mai luat în seamă. Foştii mei colegi au protestat, s-au repezit la mine, domnule, n-o să ne treacă ăsta la examen, o să ne pierdem pîinea şi aşa mai departe… Pînă la urmă am renunţat la catedră, m-am dus la Niculae Stoian şi m-am mutat la „Viaţa studenţească“ din Bucureşti.
1 2
2 comentarii pentru articolul „Pentru că eram foarte sărac, Niculae Stoian, șeful Vieții studențești, mi-a cumpărat un costum”