România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie

Pentru că eram foarte sărac, Niculae Stoian, șeful Vieții studențești, mi-a cumpărat un costum

După cum se vede, faceţi gazete de mult. Cum aţi ajuns şef în presă în perioada comunistă?
În timpul facultăţii – am făcut Facultatea de filosofie la Cluj –, prin anul II, era o subredacţie a gazetei „Viaţa studenţească“ la Cluj. Subredacţii erau în toate centrele universitare. „Viaţa studenţească“ devenise o revistă destul de bună sub conducerea lui Niculae Stoian, care recruta mereu studenţi. Şef de subredacţie era Grigore Zanc, un scriitor cu o carieră politică posdecembristă. El era în anul V. Aşa am început să colaborez la „Viaţa studenţească“. După ce el a plecat din fruntea subredacţiei, rămînînd asistent, am deveni eu şef. În perioada aceea, se plăteau studenţii cu jumătate de normă; era înainte de 1971. Eu am avut două posturi: unul la catedră şi altul la „Viaţa studenţească“. Iar la catedră ocupam din nou două posturi: unul la socialism ştiinţific şi altul la filosofie. Ducîndu-mă la Bucureşti să văd cum stau lucrurile la „Viaţa studenţească“, atmosfera de acolo nu mi-a plăcut. Era o atmosferă sufocantă, aşa, gazetărească. Eram, totuşi, universitar. Şi eram clujean. Ca spirit, eram format la Cluj. Da, acolo alesesem socialismul ştiinţific şi nu filosofia… Filosofia era o catedră tîmpită, pentru că era la subsol. Ideea să stau la subsol mi se părea o prostie. Aveam bizarerii din astea pe vreme aceea. Niculae Stoian s-a supărat foarte rău că nu m-am dus la Bucureşti. Atunci am început să scriu la „Echinox“. Apoi, după 1971, partidul a hotărît ca toţi cei care am terminat filosofia să trecem şi pe la Ştefan Gheorghiu. Era un fel de reciclare. Voiau să ne scoată din cap şi ceea ce mai învăţasem noi din filosofie. Am fost la Bucureşti, la Ştefan Gheorghiu, dar nu m-am dus la nici o oră. Stăteam toată ziua în bibliotecă. Ba mai mult, la un curs, ţin minte, se vorbea de bombardiere, ceva cu înarmarea, şi eu nu-mi notam nimic. Profesorul m-a luat foarte tare. Înfuriat i-am răspuns că vom discuta la examen şi nu l-am mai luat în seamă. Foştii mei colegi au protestat, s-au repezit la mine, domnule, n-o să ne treacă ăsta la examen, o să ne pierdem pîinea şi aşa mai departe… Pînă la urmă am renunţat la catedră, m-am dus la Niculae Stoian şi m-am mutat la „Viaţa studenţească“ din Bucureşti.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2

2 comentarii pentru articolul „Pentru că eram foarte sărac, Niculae Stoian, șeful Vieții studențești, mi-a cumpărat un costum”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *