Majoritatea românilor consideră că situaţia generală a ţării este mai rea comparativ cu cea din urmă cu 30 de ani, potrivit rezultatelor unui sondaj INSCOP

Plagiatorii naturii: O minune născută din neglijență

Ce-i drept, încă nu știm dacă noi, oamenii, suntem cele mai evoluate forme de viață din univers, un lucru însă îl știm precis: Pe Terra suntem ființele superioare, care-și merită locul în vârful ierarhiei. La urma urmei, ce animal a mai reușit performanța de a ateriza pe lună, de a trimite sateliți în cosmos sau de a investiga planete aflate la mari distanțe? Să nu mai vorbim de felul cum am știut să ne prelungim tot mai mult speranța de viață și, cine știe, poate cândva să devenim chiar nemuritori?

Aroganță? Cinism? Sau simplă ignoranță? Să nu se teamă de noi întreaga planetă? Toate celelalte viețuitoare, până la apariția noastră, reușiseră să trăiască alături și în conformitate cu legile naturii. Asamblându-și lanțuri trofice și ecosisteme și nu ierarhii? Niciuna dintre ele nu și-a revendicat spațiul și nici timpul, ci doar și-a îndeplinit menirea în circuitul în care fusese inclusă. Oamenii, însă, vor mai mult. Legea lor e „totul sau nimic”. Și s-au decis, firește, pentru tot. Iar pentru asta își revendică vârful piramidei. Dar nu despre asta este vorba în această serie de articole. Nu vreau să mă întind mai mult decât îmi este plapuma, așa că mă limitez doar la aspecte legate de sănătate. Și de medicină. Fără pretenția de exhaustivitate, se înțelege.

Ne lăudăm cu multe invenții și ne fălim cu și mai multe descoperiri. De multe ori, însă, nu am făcut decât să copiem natura. Inteligența noastră, cel puțin aceea care servește supraviețuirii, se bazează pe multe plagiate. Să luăm, de pildă, medicamentele care stimulează contracțiile unei inimi slăbite (tonicardiacele). Le-am „copiat” de la plante precum degetarul (degețel roșu sau lânos), lăcrămioarele, ceapa de mare, oleandrul, adonisul și multe altele. Există sute de exemple de medicamente care calmează durerile, aduc somnul sau combat depresia, opresc hemoragiile sau fac sângele din nou fluid, care provoacă diureză etc, și care își au originea în natură: morfina din mac, atropina din mătrăgună, sedativele din valeriană sau lavandă, aspirina din vișine sau scoarța de salcie, (anti)coagulantele din veninul de șarpe ș.a.m.d. De la natură ne-am împrumutat și „rețetele” de conservare a alimentelor (murături, lapte acru, iaurt), de fabricare a băuturilor, precum vinul sau berea, ori de reciclare prin compostare (cu excepția plasticului, la a cărui fabricare ființele „inteligente” nu au gândit mai departe de lungul nasului).

Și – cum se putea altfel – otrăvurile cele mai puternice, capabile să ne înlăture dușmanii cât ai clipi, tot de la natură le-am copiat. Fie că le-am extras din sol, plante, ciuperci sau de la diverse animale, ele ne-au servit scopului – terapeutic sau ucigaș. „Totul e otravă și doar doza face diferența”, a spus Paracelsus, iar oamenii s-au orientat. Multe specii în natură sunt producătoare sau purtătoare de biotoxine, de care se folosesc în scopul supraviețuirii. De aceea și avertizează asupra pericolului. Aposematism se cheamă strategia lor defensiv-avertizoare care se folosește de culori țipătoare sau zgomote enigmatice: „Evitați-mă! Sunt otrăvitor!” Deși omul nu este producător de biotoxine, nu ezită să-și otrăvească intenționat semenii, cu scopul de a ajunge unde și-a propus. Scopul îi scuză mijloacele. Își otrăvește chiar și propria persoană. Dacă asta nu-i dovadă de inteligență…

Apropo de otrăvuri: printre cele mai puternice toxine se află cele produse de bacterii. De exemplu, bacilii botulinici sunt capabili să producă cea mai puternică otravă din lume – se numește toxină botulinică în toxicologie și botox (toxina mult diluată) în medicina estetică și nu numai. Alte bacterii, numite bacili piocianici, care trăiesc în simbioză cu o delicatesă culinară – peștele-balon (Fugo) – sunt la fel de capabile să producă tetrodotoxina, o neurotoxină de 10.000 de ori mai letală decât cianura de potasiu, pericol care, totuși, nu-i împiedică pe unii să ajungă chiar dependenți de jocul cu moartea.

După cum vedeți, sursele de „inspirație” sunt nenumărate, am putea umple cărți întregi cu astfel de rețete prescrise de medicul natură pentru toți chiriașii planetei. Motiv pentru care mă opresc doar la acele arme pe care le-am „inventat” pentru combaterea și tratamentul bolilor infecțioase. Pe scurt, este vorba despre antibiotice. Și mai pe scurt: mă voi referi în special la antibioticele care-și găsesc (sau ar trebui să-și găsească) aplicare în medicină.

Cele mai multe antibiotice de care se folosește medicina au ca punct de plecare natura. Dar ce caută antibioticele acolo? Cine le produce și în ce scop? Antibioticele nu sunt altceva decât otrăvuri naturale, produsele de metabolism ale unor microorganisme (mucegaiuri sau bacterii), prin care acestea se apără de invazia altor microorganisme din natură. Fără acele arme, echilibrul natural al microorganismelor s-ar deregla, unele ar prelua supremația iar altele ar dispărea. Dispariția nu ar rămâne însă fără consecințe. Lipsa unor verigi în lanțul trofic ar avea urmări catastrofale pentru altele. Materia organică moartă n-ar mai putrezi în vecii vecilor și ne-ar îngropa pe toți sub ea în cel mai scurt timp. La fel se întâmplă cu epurarea apelor uzate, pe care tot microorganismele o fac. Sunt doar două exemple din cele câteva mii pe care le-am putea da. Fiindcă în natură nimic nu se petrece fără rost și totul are ca scop stabilitatea.

Lumea întreagă datorează primul antibiotic apărut pe piață unui bacteriolog scoțian pe nume Fleming, iar Fleming își datorează invenția unei simple neglijențe. Peste doar câțiva ani, în septembrie 2028, sărbătorim centenarul erei antibioticelor, deschise întâmplător de Fleming. Dar minunea născută dintr-o mică neglijență este, tot din neglijență – dar una mult mai mare și de neiertat –, pe cale să dispară, dacă nu ne stăpânim năravurile și nu învățăm s-o prețuim la adevărata valoare. Povestea penicilinei e arhicunoscută, dar atât de captivantă încât se cere relatată încă o dată pe scurt: Fleming își întrerupe experimentele cu stafilococul auriu și pleacă în vacanță. În graba plecării, uită plăcile cu mediul de cultură, cu stafilococi cu tot, pe masa din laborator. Nu mică i-a fost mirarea la întoarcere, când și-a găsit bacteriile năpădite de un mucegai albastru-verzui. Și n-a fost doar atât. De jur-împrejurul coloniilor de mucegai se formase o zonă clară din care bacteriile dispăruseră.

Fleming și-a răscumpărat lacuna disciplinară prin istețime. Nu a azvârlit cultura de bacterii la gunoi, ci și-a pus mintea la contribuție. Concluziile la care a ajuns – și anume că mucegaiul trebuie să fi produs o substanță capabilă să omoare bacteriile – i-au adus un premiu Nobel pentru medicină câțiva ani mai târziu (1945) și au dăruit omenirii prima armă miraculoasă împotriva bacteriilor: penicilina. Din păcate, nu imediat, fiindcă s-au interpus alți cercetători cu alte substanțe antibacteriene, dar într-un final, în 1942, penicilina lui Fleming a reușit să apară pe piață și să salveze o mulțime de vieți amenințate de infectarea rănilor de război. Penicilina lui Fleming a avut vremuri de glorie la începuturile erei antibioticelor. Era marfă rară și greu de procurat, ajunsese să coste cât aurul

Acum a ajuns să nu coste mai nimic, dar nici nu mai sunt multe bacterii care să se lase impresionate de penicilină. Dacă am fi fost suficient de cumpătați, așa cum ne-a recomandat chiar Fleming, poate că am putea-o folosi și astăzi cu succes. Fleming ne-a avertizat încă de atunci. „Va veni timpul, a spus el, când penicilina va putea fi cumpărată de oricine, oriunde… Apoi, există riscul ca ignoranții să administreze medicamentul într-o doză prea mică și să nu distrugă microbii, ci să îi facă rezistenți. Dacă folosim acest remediu în mod iresponsabil, îl pierdem din nou.” Și, din păcate, profețiile lui Fleming s-au împlinit. Astăzi, 80% din stafilococi nici nu mai vor să știe de penicilină. Și e ceva și mai trist: nu am pierdut numai remediul descoperit de Fleming, ci și multe altele care i-au urmat.

Nu numai penicilina, ci și zecile de alte antibiotice descoperite ulterior sunt copiate tot din natură și tot de la „florile de mucegai”. Streptomicina, cloramfenicolul, tetraciclinele, cefalosporinele, polimixina, eritromicina etc. O singură ciupercă (pentru că asta sunt mucegaiurile) a fost suficientă pentru ca întreaga lume medicală să se năpustească asupra celorlalte zeci de mii de specii de mucegaiuri și să încerce să le smulgă secretele. Cercetătorii au încercat chiar să le izoleze în stare pură și să le cultive în laborator, să le descifreze genele responsabile de producerea antibioticelor și să le „convingă” să producă la ordin.

Dar au fost nevoiți să constate că planul lor nu funcționa conform așteptărilor. De ce? Fiindcă mucegaiurile au „refuzat” să producă arme la comandă. Genele respective au continuat să „doarmă” și nu s-au lăsat trezite în lipsa adversarilor, adică a bacteriilor pe care urmau să le inhibe cu antibioticele. Mesajul lor către „plagiatori”? Atunci când s-au repezit să copieze, au omis esențialul, faptul că fiecare fărâmă copiată e doar partea unui întreg. Microorganismele nu trăiesc izolate în natură, ci în colectivități, în care comunicarea se practică la mai multe niveluri, comunicare care le asigură supraviețuirea ca specie și nu ca individ. Indivizii nu-și procură arme preventiv și nu dorm cu ele sub pernă, ci le produc și pun în funcțiune doar atunci când le este amenințată colectivitatea și doar după ce s-au convins că au de-a face cu dușmani concreți.

Mai avem atât de multe lucruri de învățat de la natură! A acumulat atâta experiență pe parcursul milioanelor de ani! Spre deosebire de noi, care ne-am ultraspecializat pe piese componente și de schimb, astfel încât nu ne mai înțelegem de mult unii pe alții și nici propriul organism nu-l mai tratăm ca pe un întreg armonios, natura a rămas holistică. În loc să-i urmăm exemplul, noi încercăm s-o trișăm pe unde se poate și s-o supunem egoismului și meschinăriei noastre. Rămâne de văzut cine va ieși învingător din competiția lipsită de sens. Rămâne de văzut dacă va trebui să ne dăm „demisia de onoare” și să acceptăm penitența plagiatorilor care suntem, sau dacă vom protesta, atribuindu-ne și revendicându-ne dreptul la unul sau mai multe patente. Natura nu produce arme de distrugere în masă, ci doar își dotează părțile componente cu ceea ce le este necesar pentru apariție, (supra)viețuire și reciclare. Nimeni nu trăiește veșnic. Ci doar fiecare își duce la îndeplinire misiunea care i-a fost încredințată.

Va urma


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

14 comentarii pentru articolul „Plagiatorii naturii: O minune născută din neglijență”

  • Acolo unde inteligenta abunda, trolii dispar ca prin minune😇

  • Articol valoros, asa cum ne-ati obisnuit.
    Pe când un articol despre „plagiatorul” ARN mesager, despre vaccinurile de acest tip, despre Dr. Katalin Kariko… ? 🙂

  • „Mai avem atât de multe lucruri de învățat de la natură!”

    insa invatati vor fi abia atunci cind de la ea invatam despre propria natura…
    creca 🙂

  • „Natura nu produce arme de distrugere în masă”

    Natura nu produce arme de distrugere. pentru ‘otrava’, toti ceilalti sint otrava.
    ‘individul’ exista, ca definitie, pentru ca Pluralul e…ba ‘in Sinele lui Unu’, ba…clona lui 1.:)
    daca definitia Timpului ar disparea, oamenii s-ar suprapune, brusc, unul peste altul, din ei mai ramanad doar…Adam.:)
    pe Esente, 1 e mai mare deacit 2, pentru ca Doi, Pluralul, s-a nascut IN Sinele lui Unu.
    pe…aici :), 2 inseamna un 1 si…inca un 1, deci pe aici, adica nu ‘pe Esente’, e cu…clone:))

    Natura nu produce arme, Esenta Naturii e Iubirea.

    • Antibioticele sint din povestea Anti, din povestea AntiNatura, adica din cea a Artificialului.
      din Antibiotic in Antibiotic ajungem la Antiom.
      Povestea Antibioticelor e cararea catre calea catre Artificial si ‘viata’ aferenta acestei paradigme, care ‘viata’ e tot una cu Nemurirea.

      • Natura e Iubire.
        Iubirea poate fi plagiata?
        …nu prea cred!

        Insa eu chiar cred ca ‘manifestarea Iubirii’…pe Pamant, care e o ecuatie de miscare, poate fi clonata,
        insa exclusiv Matematic,
        caz in care clona tinde sa fie una o originalul tot asa cum Infinit tinde catre Zero.

        isa mai cred si ca mai nainte ca Iubirea sa se manifeste pe pamant, ea se manifesta in Cer, de unde ar rezulta ca tot ce poate clona omul e Amprenta Iubirii pe Pamant,
        caz in care clona Iubirii e doar o clona a unei Amprente.

        caz in care clona Amprentei…poate genera urme identice, pe Pamant, insa fara ca ‘cea care Amprenteaza’ sa se manifeste…
        or ‘cea care Amprenteaza’ e chiar Inima.
        mai intai ‘miscarea Inimii’ si abia dupaia toate celelalte care se adauga…singure, prin manifestarea Armoniei.

        plagiatorii Naturii apartin Pamantului, exclusiv,
        iar toti cei care se misca natural sint una cu Natura, nu plagiatori ai Naturii.
        cel care poate sta pe pozitia plagiatorului Naturii e chiar Artificialul, adica Antinaturalul.

        cararea numita ‘plagierea Naturii’ duce catre calea numita Antinatura. adica nu te poti apuca sa plagiezi Natura, cu speranta ca vei deveni Natura,
        pentru ca desavarsirea procesului de plagiere duce catre manifestarea Artificialului, adica a Antinaturii.

  • ‘Nimeni nu trăiește veșnic. ‘

    asta suna ciudat 🙂
    insa…asa e. pentru ca ‘a trai’ presupune a consuma ‘traitul’, astfel, carpe diem pare a duce inspre Nemurire. insa in cazul in care ‘clipa’ devine chiar ‘lipsa Timpului’, carpe diem pare a duce inspre Vesnicie.

    o…clipa, cu care te hranesti plenar, sau careia i te daruiesti plenar, e calea catre desavarsire, pentru ca e calea catre ‘totul’.
    „Nimeni nu traieste vesnic”, pentru ca nu ‘sa traiesti Viata’, ci sa fii chiar Viata, e Calea.
    deci nu ‘pe Cale sa fii’, ci ‘una cu Calea sa te regasesti’
    intr adevar, nimeni nu traieste vesnic! 🙂
    …ce haios! 🙂

    • ‘Ci doar fiecare își duce la îndeplinire misiunea care i-a fost încredințată.’
      …oare? 🙂 cum adica ‘isi duce’ ?!
      oare nu cumva abia cind ‘nu mai…faci nimic’, te misti dupa cum iti e Definitia, implinind-o?
      oare nu cumva abia cind…facerea ta nu mai e…despre tine, e chiar ‘facerea’ care a fost sadita in tine? 🙂

      misiunea care ne-a fost incredintata o ducem la bun sfarsit abia atunci cind din ‘eu’ nu mai ramane nimic…, ca altfel ‘eu’-l implineste misiunea pe care i-ai incredintat-o, nu pe cea care ti-a fost incredintata…

  • intr un Intreg a carui ecuatie de miscare e Iubirea, exista ‘otrava’?
    eu cred ca esenta ‘otravii’, in Natura, e Bunul-Simt. ce vedem e pamantul ‘otravii’, insa Cerul ei e Bunul-Simt.
    ‘otrava’ proprie Creatiei e, in Esenta, Iubire

  • nu exista ‘intamplare’, ci doar minuni.
    nu exista ‘minuni’, ci doar Daruri.
    …in fiecare ‘nimic’ se regaseste ‘totul’

  • Oamenii, însă, vor mai mult. Legea lor e „totul sau nimic”.

    si acum vine surpriza: ‘totul’ e…si Natura, insa si ‘clona Naturii’

    astfel, „totul SAU nimic” devine ” Natura SI ‘clona Naturii’ ” prin urmare ‘nimic’-ul nu exista. ci doar ‘totul’.

    in drum spre ‘totul’ omul devine una cu Natura.
    in drum spre ‘totul’ omul devine una cu ‘clona Naturii’

    astfel se implineste Echilibrul: ‘AntiNatura SI Natura’
    ‘Minte SI Inima’, gen.

    plagiatorii Naturii implinesc exclusiv imaginea din Oglinda a Naturii. or aceasta imagine e chiar AntiNatura.
    implinind AntiNatura, omul implineste Antiomul.

    cel mai mai capabil plagiator al Naturii e cel care are la dispozitie ‘tot Timpul’ pentru a plagia, abia asta plagiatul tinzand sa fie una cu originalul.
    de unde rezulta ca cele mai capabile antibiotice vor fi disponibilizate exclusiv de-un ‘computer cuantic’ .

    aceasta civilizatie isi va perpetua miscarea daca si numai daca Pasii ii vor fi definiti de Computerul Cuantic, iar asta e ceva implacabil,…pentru ca omul, prin Definitiile Creatiei, isi doreste „totul sau nimic”.

    p.s. n-am crezut ca mai poate exista pe acest sait un articol capabil sa ma impresioneze suficient de mult incat sa mai postez un comentariu.
    insa….Mintea ta, cu Inima ei cu tot,…e pur si simplu minunata! 🙂

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog