Primar tras la răspundere pentru dispariția miraculoasă sau desperecherea încălțămintei lăsate de locatari pe hol

Nu demult am citit un articol în presa austriacă despre ingrata meserie de primar și despre faptul că, în ultima vreme, tot mai puține persoane se declară dispuse să-și asume funcția de Dorfkaiser („împărat local”), cum erau numiți odinioară cu jovialitate de către consăteni. Spre surprinderea mea, la scurt timp după lectura articolului, am aflat că nici în Germania lucrurile nu stau altfel și că bieții oameni, care se angajează uneori voluntar (cu doar o mică indemnizație) în slujba comunității, întâmpină, în ultima vreme, tot mai multă bruschețe din partea „oițelor” pe care le au în grijă, motiv pentru care se gândesc de zece ori dacă merită să-și mai asume sau nu sarcina și riscul. Fiecare edil se află cu un picior în închisoare pe tot timpul mandatului. Nu există o funcție mai frumoasă, dar nici mai periculoasă decât aceea de primar, se spunea în articol. Pe cât de multă putere au pe plan local, pe atât de imensă le este și răspunderea. Iar legile sunt extrem de aspre cu autoritățile locale. Munca lor devine din ce în ce mai birocratică și nu li se mai tolerează nici măcar o eroare de virgulă într-o notificare. Oamenii devin tot mai irascibili, mulți și-au încheiat o asigurare de protecție juridică și nu ezită s-o folosească. Cetățenii pleacă de la premisa că primarul e responsabil pentru orice se întâmplă sau nu se întâmplă pe teritoriul localității lor, de la punerea în practică a prevederilor legale, îndepărtarea zăpezii de pe drumuri și a țurțurilor de pe acoperișuri, astuparea gropilor de pe fiecare metru pătrat care aparține comunității, îndepărtarea la timp a gunoiului menajer, calitatea apei potabile și până la împărțirea buchetelor de flori și a atențiilor cu ocazia încheierii anului școlar sau împlinirii vârstelor rotunde sau înaintate. Și așa și este. Pentru orice merge strâmb, primarul răspunde cu averea personală, ceea ce îl obligă să-și aibă ochii peste tot. Nu rareori un primar ajunge să petreacă 80 de ore pe săptămână la locul de muncă.

Pentru mine – care citesc diverse articole și ascult adeseori știrile TVR și aflu despre desfătările și deliciile de care au parte „faraonii de România” – a fost un motiv să intervin cu câteva rânduri. Mă gândeam că unora sau altora dintre cei aflați în cursa acerbă pentru un astfel de fotoliu în România nu le-ar strica un schimb de… experiență cu cei dinafară. Dacă lucrurile vor evolua astfel în continuare, nu se va mai găsi nimeni dispus să dorească să fie primar, scrie în articol. Primarii noștri poartă o grea povară. Dacă ceva nu merge cum trebuie, „împărații locali” răspund cu capul și sunt obligați să se apere în instanță. Se întâmplă din ce în ce mai des și nu numai pentru chestiuni clare, de natură penală, ci și în cazuri de simplă asumare a răspunderii. De pildă, primarul X este amenințat cu înscrierea în cazierul judiciar din cauza unor plângeri cu punct de plecare la un cămin de bătrâni.

Ei bine, până aici nimic ieșit din comun. E firesc, veți spune, ca fiecare să răspundă pentru faptele sale. Ar fi culmea ca într-o țară civilizată să se întâmple altfel. Dar să trecem la faptele de care sunt incriminați primarii, precum și la pedepsele care-i amenință și totodată izgonesc din fotoliul de edil al localităților. Primarul menționat anterior este citat de tribunal pentru un proces intentat de un departament de supraveghere în urma unui control efectual la sus-numitul cămin de bătrâni, la care s-a constatat un deficit de personal calificat. Departamentul de supraveghere a căminului a depus plângere, dar nu împotriva conducerii acestuia, care se afla în mâna unei organizații caritabile, ci împotriva primarului, care răspunde ca persoană fizică. Îl paște o amendă de 10.000 de euro din cauza încălcării legii dreptului la îngrijire. A nu cunoaște legile și prevederile acestora nu scutește pe nimeni de pedeapsă – lucru valabil mai ales în cazul primarilor. Problema era, însă, că primăria predase toată afacerea acelei organizații cu șase ani în urmă, iar bietul primar se afla în scaun de-abia de un an. În cel mai fericit caz, organizația caritabilă va prelua amenda, însă edilul nostru se va alege cu cazier.

Un alt primar, încercând să evite o povară financiară asupra comunității, a încercat să transfere vreo șase operațiuni valutare de creditare (swaps) cu dobânzi evaluate negativ în valoare de 3 milioane de euro din sarcina orașului în care era primar în cea a landului din care orașul făcea parte. Toată mișcarea a fost făcută nu în interesul personal, ci al comunității. „Răsplata” i-a fost o condamnare de trei ani, dintre care unul a fost obligatoriu. Dacă va avea și mai mult ghinion, în caz de regres va trebui să achite și suma de 3 milioane plus cheltuielile de judecată de 1,3 milioane. Un exemplu menit să bage frica în toți cei care au în grijă administrarea banilor publici.

Viceprimarul unui alt oraș mare a fost eliberat din funcție din cauza nerespectării costurilor prevăzute pentru un proiect de amploare, un funicular, care în loc de proiectatele 41 de milioane a ajuns să coste 58. Procesul se află în desfășurare. Într-un alt oraș, un alt proiect – un pod peste Dunăre – care se cerea terminat în 2020 urma să se încheie cu un an mai târziu și vreo 5 milioane de euro în plus. Motivul: arhitectul francez care l-a proiectat a calculat greșit cantitatea de oțel necesară. Și aici, primarul și echipa sa (responsabilii cu infrastructura) au ajuns obiectul furiei și amenințărilor colective a cetățenilor din ce în ce mai iritabili. Motivul? Primarul nu a fost suficient de vigilent și nu a reacționat la timp! Așadar, neglijență în serviciu. Care persoană poate întruchipa însă expertul în toate: finanțe, infrastructură, construcții, sănătate, educație, salubritate, cimitire etc.? Sigur, o posibilitate ar fi aceea de a-ți face o echipă de experți. Problema este, însă, că există localități mici, de doar câteva sute de persoane, iar echipa nu poate fi decât una reprezentativă. De multe ori aceasta lipsește cu desăvârșire.

Fără îndoială că este bine să fie așa. Bănuiesc – sau sper – că legile și statutul primarului sunt asemănătoare și în România. Dacă și în România acești „chemați” ar cunoaște frica și ar conștientiza în slujba cui se află de fapt, adică a cetățenilor, multe ar decurge incomparabil mai bine. Am venit mai întâi cu aceste exemple tocmai pentru a arăta că nimic nu poate fi trecut cu vederea, „deasupra” veghind nu doar legea și autoritățile de control care-și fac datoria, ci și cetățenii prin social media (în sfârșit, o funcție utilă a acestor rețele!) care le supraveghează orice mișcare. O sabie cu două tăișuri, însă.

Nu numai o dată vigilența cetățenilor depășește însă măsura. În ultimul timp o face tot mai des, conducând la tot felul de aberații: Un băiat de 8 ani a fost mușcat de o știucă pe când făcea baie într-un iaz de pe raza comunității. Copilul a trebuit operat de câteva ori. Nefericitul primar a fost etichetat la proces ca fiind „deținător de animale” – întrucât iazul cu pricina aparținea tuturor, el fiind persoana responsabilă – iar primăria amendată cu 14.000 de euro. Drept urmare, edilul a interzis accesul publicului la heleșteul respectiv, de teamă că, dacă istoria cu știuca se repetă, el o să fie considerat recidivist iar pedeapsa va fi una pe măsură.

Altundeva, primăria a fost trimisă în judecată după ce un biciclist a căzut trecând peste o groapă în carosabil și și-a rupt mâna. O inspecție locală a trebuit să clarifice: cât de mare a fost groapa, când a fost verificată ultima oară și cum a fost documentat totul. Sentința urmează. Altui primar – de data aceasta în Germania – i s-a cerut să răspundă pentru dispariția miraculoasă sau desperecherea încălțămintei lăsate de locatari – unii mai procedează așa – pe holul din fața ușii de la intrarea în apartament. Despre „pedeapsa” aplicată primarului nu cunosc detalii. Referitor la Germania, am citit un raport despre nici mai mult nici mai puțin decât 1.200 de atacuri verbale sau fizice extrem de violente la adresa funcționarilor publici, doar în 2018. Aici este vorba însă de atacuri motivate politic – se știe că Germania se luptă cu o tot mai mare deviere spre dreapta, printre altele și din cauza emigranților. Dar asta este o cu totul altă poveste.

Chiar dacă termenul primarius semnifică în latină „primul, principalul”, a te lăsa orbit de semnificație poate duce la pierzanie. Cu toții se simt atrași de lumina reflectoarelor precum moliile. Dar cine se apropie prea tare riscă să se prăjească. A conduce o comunitate înseamnă a face parte integrantă din aceasta. Rezistă doar cei care înțeleg acest lucru simplu. Se spune că un bun păstor este acela care se așază în spatele turmei, pentru a fi sigur că nu i se rătăcește nicio vietate aflată în grijă. Un mentor bun este acela care se postează în umbra discipolilor atunci când aceștia repurtează victorii și li se pune în față ca un scut atunci când ei greșesc. Cine plutește într-o bulă și se baricadează ferindu-se de norod riscă să i se amintească periodic de faptul că norodul… există. Reflectoarele din România sunt amplasate aiurea, iar turma s-a cam împrăștiat și pare să nu mai regăsească drumul. Și aici ar putea interveni aceia care încă nu și-au pierdut orientarea. Să-i ajute să se ajute singuri.