Proprietare trupeşe de gulii schimbă păreri despre lumea de azi

Vizibil de mulţi bărbaţi în pantaloni scurţi. Să vrea ei prin asta să arate că sînt păroşi şi, deci, masculi?
Pe trotuare păşesc fetişcane ce nu-şi fac griji privind viitorul, împărtăşind întrutotul moda buricului gol. Unele ciripesc vesele la telemobil, categoric emoţionate că posedă şi ele acest instrument al modernităţii. Altele, mănîncă cipsuri din pungile mari şi foşnitoare.

O lume năucă trece dintr-o parte într-alta a Străzii Mari cu sacoşe de pînză în mîini.
Negre, cenuşii, înflorate sau, pur şi simplu, fără culori, aceste purtătoare de produse sunt unice în Europa. Nu pot fi văzute nicăieri într-altă parte a continentului. Dar nici flanele tocite la coate, rochii ieftine, de stambă, şoşonii, în plină vară n-ai cum să vezi în alt loc din Europa.

La bancomatul de la Bazar s-a ivit şi a crescut o coadă de vreo jumătate de kilometru. E singurul care funcţionează din cele trei ale oraşului. Unul s-a stricat. Celălalt a fost sigilat de Poliţie în cadrul cercetărilor preliminare la o tentativă de jaf calificat. Un cîine al cărui stăpîn a intrat la Ferometal zace pe ciment în poziţia Mort peste noapte.

Supermarketul din Piaţă a instalat recent, între Magazinul de telemobile şi cel de Patiserie, doi cai şi o broască ţestoasă de călărit pentru copii. Puştii din zonă îşi fac curaj îndemînîndu-se reciproc, trec de uşa care s-a deschis şi s-a închis de cîteva ori pînă acum, crezînd că vor să intre, îşi suflă mucii şi, cu decizia evident luată, se îndreaptă spre tejghea, ţinînd în mînă, ca pe un pistol, banii potriviţi pentru datul o tură cu broasca ţestoasă, de departe, preferată dintre cele trei dispozitive.

Papetăria din colţ, alungată aici de un lanţ de magazine de confecţii, e pustie. Vînzătoarea a vorbit pînă acum la telemobil ieşită în prag, pentru că înăuntru n-are semnal. Între timp, la tejghea şi-a făcut apariţia o fetiţă bine crescută, ţinută de mînă de mămica, o persoană cu indiscutabile predispoziţii la îngrăşare.

Probabil stupefiată că, totuşi, cineva a venit să cumpere, vînzătoarea se coboară cu limbajul la nivelul fetiţei, care fetiţă priveşte niţel nedumerită la prostirea omului mare.

Piaţa agroalimentară – cum te previne o tăbliţă scrisă de mînă – stă sub semnul optimismului tipic unor astfel de spaţii. Proprietare trupeşe de gulii schimbă păreri despre lumea de azi de la o tejghea la alta. Cei ce vînd brînzeturi au fost obligaţi să-şi declare numele şi adresa pe cartonaşele lipite de vitrinele de sticlă. Cum toţi cei din Piaţă sînt dintr-un sat din munţi, ai impresia că mergi nu printre tarabe de brînză şi caş, ci printre casele unui sătuc.

Chiar dacă nu ţii neapărat, poţi gusta dintr-o bucăţică de telemea întinsă pe vîrful unui cuţit.