„Prostia” scuzabilă a lui Klaus Iohannis

Dorința implementării cu orice preț a unei alte luni de stare de alertă îl face pe abilul intelectual Klaus Iohannis să spună ceea ce gândește. Acesta se comportă în această perioadă așa cum este! Trezit dintr-un mandat ce a trecut ca un somn odihnitor, președintele  ne înconjoară cu o dragoste paternă greu de crezut. Determinarea și încăpățânarea sa împotriva acestui virus ne dezvăluie limite pe care tinde să le depășească cu aproape orice preț. Am putea crede că face sacrificii mai mult decât pământene.

Pentru pedagogul Klaus Iohannis nici că mai contează detaliile ce țin de economie, de problemele sociale, istorice, culturale. Sănătatea dragilor români, cum îi place să o numească, este pri-mor-di-a-lă! Iar în numele ei, chiar cu prețul pierderii alegerilor (alegerilor altora), se luptă cu opoziția aflată în terapie pentru sănătatea românilor.

Pentru a ne demonstra patriotismul său, președintele nu a ținut cont de informările Organizației Mondiale a Sănătății cu mult înaintea apariției COVID pe aceste meleaguri, nici de informațiile primite de la Servicii. Dacă ar fi ținut cont, nu ar fi avut cu ce să se lupte apoi. Prins în lupta cu acest virus, acest spirit pragmatic face aproape zilnic ședințe cu premierul său, preocupat de soarta sănătății românilor. Am putea concluziona că în fața sorții COVID nimic nu mai contează: nici educația, nici economia, nici măcar deschiderea unor amărâte de restaurante.

Colaboratorii săi, niște profesioniști desăvârșiți, prinși în lupta cu PSD, abia mai au timp să dezvolte contracte pentru dezvoltarea țării. De acest lucru se ocupă în special Ion Ștefan, un inspirat lider, aproape regional, care de când a preluat frâiele dezvoltării, românii simt cum țara lor se dezvoltă în asemenea hal încât nicio comparație nu mai este valabilă.

În schimb, românii, din dorința lor de a rămâne sănătoși, se simt împăcați cu președintele lor. Nu mai contează agramatismul președintelui, jignirile sau catalogările acestuia. În fond, imaginea lui de neamț este mai mult decât suficientă în menirea sa de a ne coordona propriile noastre destine care în majoritatea cazului nu coincid cu propriul său destin

Într-o societate prea scârbită de deciziile politicienilor, nici că mai contează cine este la guvernare și cine este în opoziție. Cum PSD-ului nu-i este clar în aceste momente unde ajunge de la terapie intensivă (la morgă sau înapoi în politică) Klaus Iohannis își permite să se joace de-a Dumnezeu cu românii.

Cum toate televiziunile s-au miluit cu voia sa, nu se mai poartă dezbateri venite din realitate. Nu mai sunt ”specialiști” care să se întrebe de ce în spațiul Schengen se circulă și la noi nu? De ce, la partenerii noștri europeni se poate și la noi nu? De ce Italia a reintrat în circuitul natural și România încă impune decizii greu de înțeles? La aceste întrebări, cât și la multe altele în România, oficialitățile noastre nu vor răspunde. Pentru că își permit! Pentru că pot să nu o facă!

Între timp, din lipsă de sincronizare cu propria sa zi de naștere, președintele s-a gândit că nu contează dacă sfidează încă o dată istoria. Ce contează dacă este 11 sau 13 sau 15?

Și pentru că a venit ordin să se facă ceva cu Piața Universității, că tot cei de ”dreapta” s-au luptat cu comuniștii aleși de peste 80% dintre români, inspiratul președinte s-a dus la Universitatea București (de dreapta) să țină un discurs cum numai domnia sa e în stare să citească.

După ce laudă în primele fraze Universitatea București (de parcă ar fi singura Universitate) pentru rolul său determinant în consolidarea statului național modern!, președintele face și o apreciere istorică a Univ. București. Nu reiese dacă și în perioada socialist-totalitară Universitatea a contribuit la ”consolidarea statului românesc și la formarea elitelor sale”. Sau doar când a fost nevoie?

Evident, profesorul Iohannis, spirit liber, apreciază fenomenul Piața Universității. Acei tineri și liberi nu erau de acord cu rezultatul alegerilor și se exprimau în consecință! După cum zice fizicianul Iohannis, cei din Piață erau cu gândul la apărarea democrației (care democrație) și se gândeau la „respectarea drepturilor și valorilor europene”!?

Un tânar de azi, citind fraza președintelui: „studenți și profesori, muncitori, oameni de toate vârstele și de diferite profesii au rămas să continue în Piața Universității ceea ce s-a început în Decembrie 1989. Au rămas neclintiți să apere, cu trup și suflet, idealurile Revoluției.” ar crede că din decembrie până în iunie cei care au participat la revoluție au rămas în stradă în așteptarea mineriadei!

După cum spune întâiul bântuit al statului: „această imagine rușinoasă ne-a bântuit timp de trei decenii”. Eu recunosc că nu mă simt bântuit, recunosc că mă pot detașa de evenimentele istorice tocmai pentru a le înțelege în complexitatea lor.

După ce și-a consumat aprecierile cu privire la trecut, ne aduce azi, la realitate. Cum este România sub El? Este: „un stat de drept, cu o democrație consolidată, profund atașată de valorile europene și democratice, iar societatea civilă este categoric mai puternică și mai consolidată.” Doar Justiția nu se ridică la nivelul timpului prezent, refuzând să condamne pe cineva!

La încheiere ne dă un citat din Ferdinant I să creadă lumea că El chiar l-a citit și un avertisment către noua conducere de dreapta a Universității: „îmi exprim speranța că Universitatea București va continua să încurajeze vocea critic-constructivă a propriei comunități academice”.

Sigur, UB nu face politică! Mai mult a făcut un site https://piatauniversitatii.unibuc.ro/ în care cei care gândesc la fel, se regăsesc acolo. Cercetare adevărată!

P.S. Este condamnabilă modalitatea împrăștierii manifestanților. Moartea și rănirea celor care au protestat rămâne o pată în istoria noastră. Însă folosirea evenimentelor de atunci în scopurile politice de azi este și mai mârșavă.