Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Războiul cu ceasurile de pontaj

Soluţia o dădu contabilul-şef, care lucrase înainte de a veni aici la Controlul Financiar Intern de la TAPL Bucureşti. Avea o experienţă ieşită din comun în depistarea suspecţilor. După cum precizau specialiştii, toţi cei care lucrau în acest domeniu sfîrşeau prin a se îmbolnăvi de ceea ce se numea Sindromul bănuielii absolute. Mulţi dintre cei controlaţi nu lăsau o clipă impresia că ar fi făcut vreo şmecherie în acte. Cum să-l bănui, de exemplu, pe directorul de Complex alimentar că s-ar preta la îndoirea laptelui cu apă cînd el arăta mai sensibil decît George Enescu?! Sau cum să crezi că ospătăriţa din faţa ta îşi ascunde în sutien banii sustraşi, cînd ea arată mai suavă decît Ileana Cosînzeana?!

După cîteva experienţe dramatice, în care fusese cît pe-aci să intre la puşcărie pentru complicitate la delapidare, orice inspector de la Controlul Financiar Intern, mai ales din domeniul Alimentaţiei publice, nu l-ar fi crezut nici pe Isus bătut în piroane pe cruce. L-ar fi suspectat imediat că s-a înţeles cu soldatul roman să delapideze oţetul din buretele înfipt în vîrful lanciei.

Locul ceasurilor îl luară controlorii. Cîte doi de fiecare culoar, organizaţi însă într-un chip drăcesc. Unul controla, iar celălalt se uita. Cel care se uita intervenea şi el uneori, lucru care-l enerva pe celălalt, şi-l făcea să fie și mai exigent. Acum programul începea cu un sfert de ceas întîrziere. Nu asta conta, însă. Conta că absenţele scăzuseră mult.

Atunci salariaţii găsiră alte metode. Cea mai răspîndită:
Săritul gardului, în care îi iniţiaseră doi veterani ai meseriei, Vasile Scocîlcă şi Dumitru Cîrstei.

Aceştia veneau dimineaţa la serviciu, se pontau, apoi săreau gardul, ca să meargă la o altă întreprindere. Aici se pontau, tăndăleau niţel prin secţie, mai fumau cîte o ţigară, după care săreau gardul şi se duceau la o altă întreprindere. Ultima era, fireşte, Combinatul de prelucrare a lemnului, de la care ei plecau ultimii, ba chiar uneori şedeau şi peste program.

Astfel că, pe lîngă banii frumoşi strînşi ca salariaţi prezenţi la program în toate întreprinderile Oraşului într-o singură zi, cu puţin înainte de a fi descoperiţi, fură daţi ca exemplu de abnegaţie muncitorească.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *