Panică la Bruxelles. Fraudă cu 400 de milioane de doze de vaccin, în valoare de peste 3 miliarde de euro

Rechizitoriu cu privire la încălcarea de către statul român, în perioada instituirii pandemiei de SARS-nCov-2, prin reprezentanții săi a mai multor articole din Constituția României

Rechizitoriu cu privire la încălcarea de către statul român, în perioada instituirii pandemiei de SARS-nCov-2, prin reprezentanții săi – Președinte, Guvern și Parlament, a mai multor articole din Constituția României și din tratatele internaționale ce privesc drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor

Dat fiind faptul că România este un stat de drept, democrat și social, în care drepturile și libertățile cetățenilor sunt protejate, garantate, și respectate, în conformitate cu Constituția țării, și în spiritul idealurilor Revoluției din 1989, prezentul rechizitoriu vine să atragă atenția opiniei publice și a specialiștilor în drept constituțional și internațional, că în Republica România, tocmai aceste deziderate fundamentale ale umanității, care se regăsesc și în tratatele internaționale pe care România le-a ratificat, inclusiv în Declarația Universală a Drepturilor Omului, sunt încălcate în mod sistematic încă de la instituirea și pe teritoriul țării noastre a pandemiei de SARS-nCov-2. Acest memoriu își dorește să tragă un puternic semnal de alarmă asupra situației actuale din Republica România, și solicită tuturor organelor competente, fie că sunt interne sau internaționale, să se sesizeze din oficiu și să pornească o amplă anchetă pentru a aduce în fața legii pe cei răspunzători de aceste încălcări ale drepturilor și libertăților individuale, pentru că, în conformitate cu articolul 16, alineatul 2 din Constituția României, nimeni nu este mai presus de lege!

Conform Declarației Universale a Drepturilor Omului, ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii, si este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi. Această declarație universală a fost adoptată de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, la 10 decembrie 1948, și a fost semnată și de către România, la data de 14 decembrie 1955, după ce țara noastră a fost admisă în rândurile statelor membre ONU. După cum Constituția României spune la articoul 20, alineatul 1 – dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, și  la alineatul 2 – dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile, statul român are obligativitatea de a respecta acordurile internaționale la care este parte semnatară și pe care le-a ratificat în consecință.

Capetele de acuzare prezente în acest rechizitoriu sunt următoarele: încălcarea de către statul român a articolului 1 alin. 3, art. 4 alin. 1, art. 22 alin 1, art. 23 alin. 1,  art. 25 alin. 2, art. 26 alin. 2, art. 29 alin. 1, art. 30 alin. 1 si 2, art. 31 alin.1 și 4, art. 32 alin.1, art. 33 alin. 1, art. 34 alin.1 și 2, art. 39, art. 41 alin.1, art. 47 alin. 1, și art. 53 alin. 1 și 2, din Constituția României, revizuită pe 2003. Încălcarea de către președintele României, Klaus Werner Iohannis, a articolului 80 alin. 2, art. 82 alin. 2, art. 84 alin. 1, art. 90, și art. 93 alin.1 din Constituția României, revizuită pe 2003. Încălcarea de către Guvernul României a articolului 115, alineatele 4 și 6 din Constituția României, revizuită pe 2003. De asemenea nepunerea în aplicare de către Ministerul Public a articolului 131 alineatul 1 din Constituția României. Deasemenea acuzăm statul român de încălcarea tratatelor internaționale, în speță a Declarației Internaționale a Drepturilor Omului, la articolele 3, art.12, art.13 alin.1 și 2, art. 18, art.19., art.23 alin.1, art. 25 alin. 1, art. 26 alin.1, art. 27 alin. 1. Fiecare cap de acuzare este argumentat sub formă de rezumat în actualul rechizitoriu, urmând ca expunerea detaliată să fie făcuta de către un procuror sau de către Avocatul Poporului în fața unei instanțe supreme.

Expunerea acuzațiilor

Statul român a încălcat articolul 1, paragraful 3 din Constituția României, privind drepturile, libertățile cetățenilor și demnitatea acestora, prin măsurile abuzive și lipsite de logica evoluției pandemiei la nivel național și internațional.

Statul român a încălcat paragraful 5 din Constituție, în punctele ce urmează a fi menționate, iar președintele ales al Republicii România, a încălcat suveranitatea poporului. Prin acțiunile și deciziile sale de inspirație totalitară, se subînțelege că Președintele României și-a asumat suveranitatea în nume propriu, subminând astfel puterea poporului, și nedând socoteală nici unei autorități superioare pentru actele sale normative pe care avea dreptul să le pună în aplicare, cum ar fi declararea stării de urgență.

I Statul român a încălcat articolul 4, paragraful 1 din Constituție, după cum urmează.

ARTICOLUL 4 (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.

Statul român, prin măsurile agresvie luate de prevenire a răspândirii noului coronavirus, a atentat la unitatea poporului român și la solidaritatea dintre cetățeni. Măsurile luate, lipsite total de eficiență în ceea ce privește protecția sănătății publice (după cum numărul îmbolnăvirilor ne arată), nu au făcut decât să conducă la dezbinarea societății și a populației, creând vrajbă și ură între cetățeni și asta datorită faptului că există la ora actuală o scindare a societății în ceea ce privește măsurile luate de către stat – pe de o parte cei care sunt de acord cu măsurile luate, pe de altă parte cei care sunt împotrivă. Această scindare are toate șansele de a escalda mai târziu, pe măsura acumulării de tensiuni interne, într-un conflict civil cu potențial de a pune în pericol însăși stabilitatea statală, economică și socială a țării. Astfel, statul și-a încălcat obligația de a păstra unitatea poporului, și a acționat împotriva interesului național.

II Statul român a încălcat articolul 22, alineatul 1 din Constituție.

ARTICOLUL 22 (1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

Statul român nu a putut garanta dreptul la viață și integritate fizică și psihică a cetățenilor în timpul pandemiei. Numărul mare de decese datorat covid în spitale, demonstreză faptul că statul nu a putut fi garantul sănătății cetățenilor. În al doilea rând, prin măsurile luate, restrictive și nejustificate, statul a atentat la integritatea fizică și mai ales psihică a cetățenilor. La integritatea fizică pentru că a instituit măsuri nejustificate științific și ilegale constituțional de purtare a măștii tot timpul, ceea ce a contribuit în multe cazuri la degradarea stării fizice a persoanelor perfect sănătoase. Referitor la purtarea măștii, aceasta trebuie purtată doar de către cei bolnavi pentru a-i proteja pe cei care sunt sănătoși, o spun la unison specialiștii, și o spunea și ministrul sănătăți la începutul pandemiei – citez – masca poate cauza mai mult rău decât bine, dacă este purtată de un om sănătos – minsitrul sănătății, martie 2020).

La integritatea psihică pentru că toate măsurile au fost de natură totalitară, menită să instituie teama în rândul societății, și nu să asigure o adaptare treptată a cetățenilor la măsurile excepționale luate. Oamenii au fost terorizați de mesaje alarmiste, au fost agasați zi de zi în mass-media cu statistica deceselor cauzate de covid. Nu a existat un dialog deschis cu societatea civilă, astfel încât măsurile luate să aibă un impact minim asupra desfășurării vieții cetățenilor. Din contră, statul și guvernul aflat al conducere, au luat măsuri care au afectat, în unele cazuri, iremediabil, viața cetățenilor. Implementarea măsurilor s-a făcut prin cea mai ineficientă metodă cu putință – amenințarea cetățenilor cu amenzi și dosare penale prin intermediul organelor de poliție și jandarmerie. Ca fapt divers, statistica arată că numărul sinuciderilor în această perioadă a crescut alarmant, și asta se poate pune pe seama măsurilor luate de către autorități și a instaurării unei adevărate psihoze în rândul populației (acest aspect trebuie bine anchetat de către specialiști).

III Statul român a încălcat articolul 12 din Declarația Drepturilor Omului, care spune – Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Or, statul român a intervenit în viața personală a cetățenilor prin măsurile luate de distanțare socială. În perioada stării de urgență, familiile au fost separate prin imposiblitatea vizitării rudelor aflate în alte orașe, iar adunările familiale și de altă natură, inclusiv cele care țin de ritul religios (căsătorie, botez, înmormântare), au fost restrânse la un număr de maxim 6-8 persoane, ceea ce reprezintă în mod evident o imixtiune ilegală a statului în treburile familiale ale cetățenilor. Statul continuă să facă acest lucru prin promulagarea unor hotărâri de guvern fără acoperire legală care au drept obiectiv menținerea distanțării sociale dintre persoane, chiar și din rândul aceleași familii.

IV Statul român a încălcat articolul 23, alineatul 1 din Constituție – (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile, precum și articolul 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.

Prin măsurile luate împotriva răspândirii covid 19, statul român a încălcat în mod direct libertatea cetățenilor. Toate măsurile au atentat mai mult sau mai puțin tocmai la elementul esențial al unei democrații – libertatea cetățenilor. Măsurile sunt cunoscute, enumerăm câteva – li s-a interzis cetățenilor dreptul la libera circulație, dreptul la muncă, dreptul al educație, dreptul la autodeterminare, dreptul la liberă exprimare. Deasemenea siguranța persoanei a fost și ea vizată de măsurile luate. Deși măsurile trebuiau să asigure securitate cetățenilor și sănătății publice, măsurile luate au făcut tocmai contrariul. Oamenii și-au pierdut siguranța zilei de mâine – peste două milioane de șomeri în 8 luni. Multe măsuri de siguranță au venit împotriva dorinței cetățenilor – măsurile au fost tocmai de aceea impuse cu forța. Niciun cetățean nu a fost întrebat dacă dorește să primeacsă siguranță din partea statului pe timpul pandemiei. Sub pretextul protejării vieții cetățeanului, nicio autoritate statală nu poate încălca drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Protecția nu se poate face împotriva voinței persoanei. Suntem consternați de faptul că, din câte observăm, până acum statul nu a făcut decât să își asigure propria existență, și nu a reușit să facă nimic pentru a asigura și existența cetățenilor. Nu statul trebuie să prevaleze asupra cetățenilor, cum nici cetățenii nu trebuie sa prevaleze asupra statului, ci trebuie să existe un echilibru de forțe de tipul checks and balances. Să nu uităm că Statul există pentru a satisface nevoile cetățenilor – nu cetățenii trăiesc pentru stat ci statul pentru cetățeni. Tocmai de aceea statul a încălcat astfel și articolul 26, alineatul 2 din Constituție – Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Cetățenii au simțit în această pandemie că nu își mai aparțin, viețile lor s-au aflat în mâinile guvernanților, ceea ce este inadmisibil într-o democrație. Prin măsurile luate, s-a încălcat dreptul persoanelor de a dispune de ele însăși după cum doresc, fără să încalce drepturile altor cetățeni sau ale statului.

V Statul român a încălcat articolul 25, alineatul 2 din Constituția României și articolul 13 alineatele 1 și 2, din Declarația Universală a Drepturilor Omului – (1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.

Articolul 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului

  1. Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat.
  2. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de reveni în ţara sa.

Statul a încălcat acest articol prin interzicerea liberei circulații, nu numai în țară sau străinătate, ci și pe stradă. Circulația a fost interzisă cu desăvârșire într-un anumit interval orar în perioada stării de urgență, și mai apoi, în starea de alertă deplasarea a fost permisă doar în grupuri mai mici de 6 persoane cu distanțarea socaială aferentă dintre acestea. Granițele au fost închise iar măsurile luate în starea de urgență împotriva libertății de deplasare au adus aminte de regimurile totalitare. Nu credeam că vom mai apuca să trăim acele vreumuri de mult apuse. Situația epidemiologică existentă la momentul respectiv nu impunea o astfel de măsură, cum de altfel nu impune nici la ora actuală.

VI Statul român a încălcat articolul 29, alineatul 1 din Constituție – ARTICOLUL 29 (1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale, alineatul 2, cenzura de orice fel este interzisă, și articolul 30, alineatul 1 și 2 din aceeași Constituție – ARTICOLUL 30 (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă.

VII Deasemenea statul a încălcat și articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului – Articolul 18 – Orice om are dreptul la libertatea gîndirii, de conştiintă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atît în mod public, cît şi privat, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor, ca de altfel și articolul 19 din aceeași declarație – Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

În timpul pandemiei, statul a practicat o cenzură agresivă a tuturor opiniilor care nu erau în concordanță cu situația de fapt. Toți cei care s-au exprimat împotriva măsurilor, sau au negat existența virusului, neatentând astfel sub nicio formă la siguranța statului sau a sănătății publice, ci doar exercitându-și dreptul constituțional și internațional de a avea o opinie, au fost cenzurați de pe mijloacele mass-media online, și intimidați prin mijloace subversive să se mai exprime fiindu-le recomandat să se informeze doar din surse oficiale, recomandare făcută la modul imperativ de către autorități, ceea ce contravine liberății individuale de informare. Măsura a fost justificată ca fiind împotriva răspândirii de știri false în rândul populației. Totuși, fiecare cetățean este liber să se informeze de unde dorește și cum crede de cuviință. Prin această decizie statul a reiterat teoria adevărului unic. Tindem să credem că acesta a fost doar un pretext, pentru că, repetăm, cetățeanul este liber să se exprime așa cum dorește în public, atâta timp cât nu încalcă alineatul 7 din articolul 30 al Constituției României, care spune – Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

Cetățenii care s-au exprimat împotriva pandemiei, nu au încălcat nicio lege, și niciun simbol național, nu au incitat la ură și nici la agresiune. Pandemia covid nu este un simbol național, și nici un adevăr absolut, astfel că oricine are dreptul să aibă o opinie, chiar dacă este total diferită de cea a oficialităților, și poate chiar eronată. Lipsa de credință în pandemie a devenit aproape un delict, ceea ce reprezintă un dereglaj grav al democrației. Deasemenea, prin măsurile luate în perioada stării de urgență, statul a atentat la libertatea credințelor religioase ale cetățenilor pentru că s-au interzis pelerinajele, s-a interzis accesul în lăcașurile de cult pentru a asista la slujbele religioase (unele lăcașuri au fost închise total), s-au interzis deasemenea tainele fundamentale ale bisericii – nunta și botezul. Astfel s-a încălcat dreptul la cult și la îndeplinirea riturilor religioase, ceea ce contravine Declarației Universale a Drepturilor Omului. Religia creștină spune că biserica este casa domnului și mădularul credinței ortodoxe – ritualul creștin este creat de așa natură încât el să se desfășoare în interiorul bisericii si nu în aer liber. Doar în situații speciale se poate face altfel – de exemplu sfințirea unei biserici sau sfeștania.

VIII Statul român a încălcat articolul 31, alienatul 1 și 4 din Constituție:

ARTICOLUL 31 (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. (4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

Statul a ascuns în mod deliberat informații esențiale privind pandemia de covid – bugete, cheltuieli, situația reală din spitale, și așa mai departe. Prin injectarea unor fonduri consistente (peste 40 de milioane de euro) în mijloacele de informare în masă – televiziuni, presă scrisă și online, statul a încălcat obligativitatea de a oferi cetățenilor informații corecte și adevărate. Instituțiile mass-media au făcut astfel propaganda covid pentru care au fost plătite, instaurând și mai mult panică nejustificată în rândul populației. Suntem convinși că statul ar fi putut investi mult mai bine cele 40 de milioane de euro decât în reclamă pro-covid la televizor. Mesajele comandate nu au fost altele decât cele pe care instituțiile media private ar fi avut oricum obligația să le transmită cetățenilor în cazul unei pandemii și a unui pericol real asupra sănătății populației. Delictul pentru care s-ar putea face vinovat statul în această situație este deturnare de fonduri în scopuri propagandistice.

IX Statul român a încălcat articolul 32, alineatul 1 din Constituție:

ARTICOLUL 32 (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare, și articolul 26, alineatul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului – Orice persoană are dreptul la învăţătură.

Elevilor și studenților li s-au interzis dreptul la învățătură, nu prin ridicarea efectivă a acestui drept, ci prin închiderea unităților de învățământ. Mulți dintre ei au pierdut examene importante și ore de curs care vor trebui cumva recuperate. În schimb s-a instituit școala online, care, după cum bine știm, a fost un fiasco total. Statul român are obligația să ofere dreptul la educație tuturor cetățenilor, iar învăţământul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale, așa cum spune Declarația Universlă a Drepturilor Omului. Este de neconceput să închizi unitățile de învățământ într-o țară unde oricum gradul de alfabetizare este în scădere vertiginoasă. În statele europene vecine școlile nu au fost închise nici măcar în scenariul roșu. În schimb, guvernanții noștri au hotărât închiderea unei școli dacă există 3 cazuri de covid în 7 zile succesive. Măsurile nu au fost așadar deloc în asentimentul realității și a bunei înțelegeri a situației. Închiderea școlilor reprezintă un atentat asupra dreptului la educație al copiilor, și încalcă atât Constituția cât și tratatele internaționale.

X Staul român a încălcat articolul 33, alineatul 1 din Constituție:

ARTICOLUL 33 (1) Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legi, și articolul 27, alineatul 1 din Declarația Drepturilor Omului – Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.

Cetățenilor li s-a interzis accesul la cultură prin măsurile de închidere a muzeelor, cinematografelor, sălilor de spectacole, și așa mai departe. Accesul la cultură este un element esențial pentru o dezvoltare spirtuală armonioasă a cetățenilor. Închiderea, apoi deschiderea parțială, mai apoi din nou închiderea centrelor culturale, a reprezentat un eșec al măsurilor luate de guvernanți și un atentat asupra culturii, măsuri care nu se justifică sub nicio formă.

XI Statul român a încălcat articolul 34 alineatele 1 și 2 din Constituție:

ARTICOLUL 34 (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

Avem toate motivele să credem că statul a pus în aplicare Constituția numai acolo unde a dorit. A aplicat discreționar articolele din Constituție – pe unele le-a aplicat exagerat abuzând de ele în mod repetat, iar pe altele le-a ignorat complet sau le-a încălcat flagrant. Articolul 34 a fost pus în aplicare în mod sistematic, și este principalul pretext pentru măsurile luate. Statisticile însă arată că măsurile luate nu numai că nu au avut niciun efect, ba mai mult decât atât, au contribuit la înrăutățirea sănătății publice. Toate măsurile luate au condus ca până în luna octombrie, numărul de cazuri covid 19 să explodeze (cel puțin așa spun rezultatele testelor efectuate). Deci, iată dovada incontestabilă că măsurile luate, deși punitive, nu au avut niciun efect. Statul nu numai că nu a ocrotit sănătatea publică, dar mai mult decât atât, a afectat-o în mod negativ. Concentrându-se exclusiv pe problema covid, statul a uitat de restul pacienților. Toate resursele și tot personalul medical capabil a fost reorientat către suport covid, în timp ce pacienții cu boli grave și cronice au fost tratați superficial sau deloc. Din această cauză numărul deceselor datorate altor afecțiuni în afară covid a crescut exponențial. Statistica oficială însă nu reflectă realitatea, pentru că protocoalele standard spun că un pacient infectat cu covid și care decedează, va fi trecut în certificatul de deces ca ucis de covid. Astfel că nu se poate avea deocamdată o statistică reală a cazurilor paralele de decese datorate altor afecțiuni. Ba mai mult decât atât, o statistică recentă vine și spune că în țara noastră, comparativ cu anul trecut rata îmblonăvirilor cu boli grave și foarte grave a scăzut cu pâna la 50%, ceea ce este fără îndoială o gravă eroare de statistică sau un grav viciu de procedură. Asta se datorează acelorași protocoale standrad. Această problemă trebuie rezolvată urgent de organele abilitate, pentru a putea avea o imagine reală a situației.

XII Statul român a încălcat articolul 39 din Constituție:

ARTICOLUL 39 – Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.

Sub pretextul pandemiei covid, mitingurile și protestele au fost interzise, ca mai apoi să fie permsie pentru un număr maxim de 100 de persoane cu repectarea normelor sanitare în vigoare. Din această cauză, societății civile nu i s-a acordat șansa de a își spune doleanțele în spațiul public prin protest pașnic. 100 de persoane nu este un număr reprezentativ pentru o populație de aproximativ 20 de milioane.

XIII Statul român a încălcat articolul 41, alineatul 1 din Constituție, și articolul 23, alineatul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului:

ARTICOLUL 41 (1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. – Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului.

Cetățenii ale căror firme au intrat în insolvență datorită măsurilor luate de către stat împotriva pandemiei, în special cei din industria HORECA, au rămas fără loc de muncă, și au fost obligați să intre în șomaj tehnic, încălcându-se astfel dreptul la muncă garantat de Constituție. Prin măsurile luate, statul, în mod direct, a creat o gaură de două milioane de lucrători în economie. Aceștia, împotriva voinței lor au fost puși pe liber și nu au mai putut să își exercite în mod liber meseria aleasă. Li s-a interzis astfel un drept fundamental, dreptul de a-și câștiga existența prin muncă cinstită și liber aleasă.

XIV Statul român a încălcat articolul 47, alineatul 1 din Constituție, și articolul 25, alineatul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului :

ARTICOLUL 47 (1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.Articolul 25 (1) Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa.

Prin măsurile luate, statul a slăbit puternic economia, și nu a mai putut să asigure tuturor cetățenilor un nivel de trai decent. Introducerea forțată în șomaj nu poate fi încadrată la trai decent pentru un cetățean. În momentul de față, două milioane de oameni trăiesc în țara noastră din șomaj și sunt departe de a avea un trai decent, iar acest lucru îi împiedică să asigure sănătatea și bunăstarea familiilor lor, ceea ce conduce în final la mizerie și sărăcie în rândul populației.

XV Statul român a încălcat articolul 53, alineatele 1 și 2 din Constituție:

ARTICOLUL 531) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Guvernul nu a ținut cont de acest articol din Constituție, și a emis în luna octombrie o hotărâre de guvern care încalcă flagrant drepturile și libertățile cetățenilor. Astfel, printr-o hotărâre de guvern, și nu printr-o lege organică așa cum prevede Constituția, s-au restrâns anumite drepturi și libertăți, printre care obligativitatea purtării măștii în spații deschise. Hotărârea este ilegală și neconstituțională. Trebuie însă să se stabiliească dacă într-adevăr sănătatea publică este în pericol datorită acestui virus, să existe un consens la nivel de specialiști și de societate civilă. Măsurile trebuie luate în cunoștință de cauză, nu prin dictate. Există multe indicii care vin să susțină contrariul. Gravitatea acestui virus nu pare să fie mai însemnată decât a unui virus gripal de sezon. Iar decesele se datorează aproape în totalitate unor comorbidități fatale – cancer, boli de inimă, etc. Pentru o mai bună înțelegere recomandăm compararea datelor cu cele oferite de ultima pandemie, cea din 2009-2010 din America de Nord și de Sud. Informațiile sunt relevante. Și atunci, la fel ca acum, reacția Organizației Mondiale a Sănătății a fost invers proporțională cu gravitatea epidemiei. Într-un final s-a demonstrat că reacțiile au fost exagerate și că nu a existat în niciun moment un pericol real asupra sănătății mondiale.

Ne putem întreba, sunt necesare aceste măsuri dictatoriale în societatea noastră democratică? Statul vine și spune că da. Opinia publică e împărțită, la fel și părerile specialiștilor. Dar să nu uităm că poporul este suveran, și într-o astfel de situație, de interes național, nu statul împreună cu o anumită parte favorizată a specialiștilor sunt în măsură să ia decizia finală, ci trebuie să existe, dacă nu unanimitate, cel puțin o proporție covârșitoare a popualției și a specialiștilor care să susțină aceste măsuri. Tocmai de aceea, Preșdintele României putea, și ar fi trebuit să organizeze un referendum la nivel național. Pentru că, după cum și Constituția spune, fiecare persoană este liberă să dispună de propria viață așa cum dorește. Este această pandemie o situație deosebit de gravă? Nici măcar cifrele și statisticile oficiale (panicarde), asupra cărora planează suspiciuni de ceva timp, nu vin să susțină acest lucru.

XVI Președintele României a încălcat articolul 80, alineatul 2 din Constituție:

ARTICOLUL 80 (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

Președintele Republicii a eșuat în a veghea la respectarea Constituției, după cum prezentul rechizitoriu evidențiază, ba mai mult decât atât, a contribuit la încălcarea ei cu premeditare, împreună cu partidele de guvernământ. Iar în al doilea rând, Președintele nu și-a exercitat rolul de mediator între stat și societate. S-a comportat de la începutul pandemiei, nu ca un mediator, ci ca un profesor care pune la colț societatea și o pedepsește ori de câte ori e nevoie. Or, nu un astfel de comportament trebuie să aibă un președinte. Președintele nu a fost imparțial pe durata pandemiei, și nu și-a respectat cetățenii care l-au ales în funcție. S-a erijat în apărătorul partidului de guvernământ pe care l-a și condus, și a făcut campanie electorală fățișă partidului din care făcea parte până să fie ales în funcție.

XVII Președintele României a încălcat articolul 82, alineatul 2 din Constituție:

ARTICOLUL 82 (2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, următorul jurământ: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”.

Aflat sub jurământ, Preșdintele a încălcat Constituția, a promulgat o lege care atentează la drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor (a se vedea legea 55 din luna mai), a promulgat o hotărâre de guvern complet ilegală și neconstituțională, iar în ceea ce privește propășirea spirituală și materială a poporului român, Președintele a eșuat în acest demers pentru că propășirea spirituală face referire la cultură, sub toate aspectele ei, or cetățenii nu au avut acces pe deplin la cultură, ci cel mult la un hibrid cultural. Iar propășirea materială face referire la bunăstarea financiară și economică, iar la acest capitol măsurile luate de către guvern au lovit direct economia, care la momentul de față, în ciuda previziunilor și optimismului unor membrii ai guvernului, se află în cădere liberă, iar efectele vor fi resimțite din plin începând de anul viitor, cînd se vor face rectificările bugetare.

XVIII Președintele României a încălcat deasemenea și articolul 84, alineatul 1 din Constituție:

ARTICOLUL 84 (1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.

Deși nu este practic membru al niciunui partid, Președintele s-a comportat ca și când ar conduce de drept atât țara cât și partidul din care a făcut parte până să fie ales președinte. Și-a arătat simpatiile pentru partidul de guvernământ, și a făcut campanie electorală acestuia. Prin acest lucru, infracțiunea de care se face vinovat este de conflict de interese.  Președintele a abuzat de asemenea de imunitatea garantată de poziția ocupată.

Președintele se face vinovat că, într-o situație de așa natură încât la mijloc se află interesul național, nu a cerut poporului să își exprime voința prin referendum, așa cum spune articolul 90 din Constituție. A luat astfel decizii care nu au reflectat voința majorității populației. Acest aspect stă și la baza articolului 21, alineatul 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care spune că voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat.

Președintele României a abuzat de prerogativele sale prezidențiale și de articolul 93, alineatul 1 din Constituție, prin care poate institui stare de asediu sau de urgență, și a instituit starea de urgență într-un moment în care rata infectărilor covid era mult sub nivelul actual. Măsura a fost complet nejustificată, și a contribuit la instaurarea panicii în rândul populației. Nu e cumva paradoxal faptul ca azi suntem în stare de alertă și nu de urgență deși există o explozie a infectărilor? Încă o dată, măsurile luate de actuala guvernare nu par să fi avut nicio logică, sau ar putea să aibă o logică dacă ne gândim la alegerile locale și parlamentare. Nu putem trage astfel decât următoarea concluzie – că Președintele și Guvernul acționează nu adaptându-se la situația epidemiologică în timp real și la evoluția pandemiei, ci cu premeditare în funcție de interesele de partid, ceea ce poate fi socotită drept infracțiune penală.

Președintele a încălcat deja Constituția în nenumărate rânduri, suficient de mult încât să fie suspendat din funcție, așa cum prevede articolul 95, alineatul 1 din Constituție. Cele două camere ale Parlamentului trebuie să se autosezieze în această privință.

Deasemenea credem că există suficiente dovezi care îl inculpă pe Președinte de înaltă trădare, și drept urmare, se poate pune în aplicare de către cele două camere a articolului 96, alineatul 1 din Constituție privind punerea sub acuzare a Președintelui pentru înaltă trădare, pentru încălcarea articolului 80 alineatul 2, articolul 82 alineatul 2, articolului 84 alineatul 1, articolul 90, și articolul 93 alineatul 1 din Constituția României.

XIX Guvernul a încălcat articolul 115, alineatul 4 și 6 din Constituție:

4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. (6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

Încălcarea Constituției s-a făcut prin emiterea unor hotărâri de guvern și ordonanțe de urgență care au atentat direct la drepturile și libertățile individuale, chiar dacă exista o situație (creată artificial, adăugăm noi), de pericol asupra sănătății publice. Chiar și într-o asemenea situație, în care sănătatea publică este în pericol, drepturile și libertățile individuale primează. De acest lucru nu au ținut cont guvernanții noștri, și au încălcat sistematic și cu premeditare drepturile și libertățile individuale, totul în scopul asigurării sănătății publice. Că aceste măsuri au fost complet inutile și lipsite de orice fel de rezultate pozitive, se poate vedea limpede din situația actuală a sănătății publice – 100 de decese pe zi datorate covid, sute de internări, mii de carantinați și izolați la domiciliu, peste 30 de mii de infectări doar în capitală. Deci, măsurile luate nu au avut efectul scontat, ba mai mult, au avut efecte extrem de negative asupra societății. În consecință, cei care au pus în practică acest măsuri trebuie să răspundă în fața legii pentru situația gravă în care au adus tot ceea ce înseamnă stat de drept și democrație în România.

Deasemenea acuzăm lipsa de reacție a Ministerului Public care, conform articolului 131, alineatul 1 din Constituție, reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Ministerul Public nu și-a respectat obligațiile prevăzute de Constituție, iar prin lipsa de reacție la dictatele impuse populației de către Guvern împotriva libertăților și drepturilor cetățenești, a contribuit în mod direct la situația dezastroasă în care se află țara, ceea ce înseamnă complicitate la infracțiune deosebit de gravă. Conform articolului 48 din Codul Penal, complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, iar coautorul, instigatorul şi complicele la o infracţiune săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

Deasemenea acuzăm Curtea Constituțională că nu s-a sesizat din oficiu în ceea ce privește încălcarea evidentă, sistematică și flagrantă a Constituției de către Președinte, Guvern și instituțiile subordonate acestora. Curtea Constituțională se face complice la încălcarea drepturilor și libertăților individuale ale cetățenilor Republicii România în perioada instituirii pandemiei de SARS-nCoV-2.

În aceeași ordine de idei, avem toate motivele să credem că statul român, în frunte cu Președintele țării și instituțiile reprezentative din domeniul medical, respectiv Ministerul Sănătății, au adoptat recomandările Orgaizației Mondiale a Sănătății în probleama pandemiei SARS-nCoV-2, în literă de lege, deși, repetăm, aceastea nu erau decât niște recomandări, statele având în această situație libertatea de a lua ce măsuri crede că sunt potrivite. Tot ceea ce OMS a recomandat, statul român a pus în practică sub formă de lege, lege care a încălcat drepturile și libertățile cetățenilor statului. Practic, OMS a intervenit, indirect, prin recomandările propuse, în actele legislative interne ale țării, depășindu-și astfel cu mult statutul și atribuțiile. Din acest motiv, considerăm că statul român a fost aservit unor interese străine, iar asta se încadrează la infracțiunea de trădare, așa cum apare în articolul 394, litera c, din noul Cod Penal al României. Pentru această faptă considerăm că cea mai mare vină o poartă Ministerul Sănătății, împreună cu întregul său cabinet de secretari de stat și consilieri în domeniul medical, și din acest motiv aceștia, în primul rând, trebuie să răspundă pentru faptele lor în fața legii.

Nu în ultimul rând, aducem în atenție faptul că statul român a eșuat în a își îndeplini obligația de a promova respectarea universală şi efectivă a drepturilor şi libertăţilor omului, tocmai prin exemplul propriu negativ.

În același timp, ținem să menționăm că oricărui cetățean al unui stat de drept, cum este și România, i se garantează o cale de recurs efectivă atunci când drepturile sau libertățile i-au fost violate, așa cum reiese din preambulul  PACTULUI INTERNAŢIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE ŞI POLITICE.

În temeiul articolului 2, alineatul 3 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, statele părţi la acest pact se angajează să garanteze că orice persoană ale cărei drepturi sau libertăţi recunoscute în Pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectivă, chiar atunci când încălcarea a fost comisă de persoane acţionând în exerciţiul funcţiunilor lor oficiale.

În continuarea capetelor de acuzare, considerăm că este necesar să menționăm un alt aspect deosebit de grav, care se poate proba prin investigații amănunțite, și anume că unele tratamente intraspitalicești împotriva virusului sars-ncov-2, care se folosesc inclusiv în spitalele din România, nu au fost pe deplin testate în prealabil, și mai mult decât atât, au drept rezultat înrăutățirea sănătății pacientului, sau chiar, în ultimă instanță, decesul acestuia. În consecință, invocăm articolul 7 din partea a doua a Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, care spune că nimeni nu va fi supus torturii şi nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. În special, este interzis ca o persoană să fie supusă, fără consimţământul său, unei experienţe medicale sau ştiinţifice. Considerăm că există suficiente dovezi care să susțină faptul că unii pacienți tratați pentru sars-ncov-2 de pe teritoriul României sunt supuși fără consimțământul lor unor experiențe medicale. Ministerul Sănătății și cadrele din subordine vor trebui să explice în detaliu situația în fața unei comisii de etică și integritate și mai apoi în fața unei instanțe de judecată.

În ultimul rând, este de datoria noastră ca cetățeni, să contestăm constituționalitatea legii 55 pe 2020, lege pe care statul român și-a înfăptuit abuzul de putere. Legea 55 abuzează în mod nejustificat de articolul 53, alineatele 1 și 2 din Constituția României privind îngrădirea unor drepturi și libertăți în caz de situație extraordinară cum ar fi printre altele un pericol iminent la adresa sănătății publice. Considerăm ca statul a invocat în mod nejustificat articolul 53, deoarece acel pericol iminent la adresa sănătății publice pur și simplu nu a existat în niciun moment, pe toată perioada instituirii pandemiei. În ciuda opiniei unei anumite părți a specialiștilor și a autorităților române, această pandemie nu a fost cu nimic mai gravă decât nicio alta din istoria recentă. În fond, se pune problema dacă într-adevăr aceasta chiar a fost o pandemie sau doar epidemie mult exagerată. Dat fiind faptul ca Organizația Mondială a Sanătății a modificat în 2009 nomenclatorul epidemiilor și pandemiilor, astfel că pandemia face referire astăzi la existența unui patogen nou, față de care populația lumii nu are un sistem natural de apărare, adică nu este imunizată, (față de denumirea inițială a pandemiei, care făcea referire la existența atât a unui patogen nou față de care populația nu are un sistem de apărare, cât și existența unui număr considerabil de decese la nivel mondial datorită acelui patogen) tindem să credem că există o lipsă gravă de transparență la nivelul acestei instituții, care este cunoscută ca având mai degrabă un caracter politic decât medical.

Legea nr. 55 pe 2020, votată în Parlament și promulgată de Președintele României, a creat un precedent periculos într-un stat democratic. Restricțiile prevăzute în această lege depășesc cu mult orice măsură rezonabilă de protecție a sănătății publice, chiar și în caz de urgență majoră. Considerăm că această lege este neconstituțională, și propunem să fie analizată în amănunt de către Curtea Constituțională a României și de către instituțiile internaționale pentru protecția drepturilor și libertăților oamenilor. Iar dacă Curtea Constituțională și-a dat girul pentru această lege, atunci se face complice la infracțiune. Legea votată a îngăduit instituțiilor statului român să facă abuz de putere. Un astfel de abuz a fost comis de către Președintele României, prin instituirea stării de urgență, moment în care țara a început să fie guvernată, pentru o perioadă de timp, nu prin legi organice, ci prin ordonanțe militare. Considerăm ca această măsură a încălcat fără drept de apel toate legile țării în vigoare și tratatele internaționale. Ordonanțele militare nu se pot instituti decât în cea mai gravă situație cu putință, atunci când însăși integritatea statală și teritorială sunt în pericol iminent, și acest lucru se întâmplă doar când țara se află în stare de război cu un alt stat, sau în război civil, iar granțiele teritoriale nu mai pot fi garantate. Or, măsura de guvernare a țării prin decrete militare în afara unui astfel de pericol este o încălcare a legilor țării și a tratatelor internaționale, și trebuie pedepsită în consecință. Considerăm de asemenea că scoaterea armatei pe străzi în acea perioadă, a avut un impact deosebit de grav asupra moralului populației, și a instaurat fără niciun discernământ panica în sânul societății, panică ce se menține și astăzi. Statul trebuie să răspundă în fața legilor naționale și internaționale pentru terorizarea propriilor cetățeni în mod nejustificat și într-o manieră totalitară care aduce aminte de regimurile fasciste și comuniste din perioada anilor ’40-’50.

Date fiind argumentele aduse în prezentul memoriu, cu privire la nerespectarea mai multor articole din Constituție și din tratatele internaționale la care România este parte, cu privire la legi, drepturi și libertăți cetățenești, de către Președinte și instituțiile statului, în speță Guvern și Parlament, ca de asemenea de către instituțiile care aveau obligativitatea să apere respectarea legilor fundamentale ale țării, avem toate motivele să credem ca acuzațiile de fond aduse acestora vor face în cel mai scurt timp obiectul unei investigații serioase și a unei inspecții judiciare, care să ateste veridicitatea acuzațiilor aduse și vinovăția inculpaților. Recomandăm verificarea amănunțită de către un expert în drept constituțional și internațional a acestui rechizitoriu, și prezentarea unei opinii obiective și imparțiale a acestuia asupra posibilității de încadrare în Codul Penal și de procedură penală a infracțiunilor de încălcare a Constituției și a tratatelor internaționale în vigoare ce privesc drepturile și libertățile cetățenești, în afara oricărui conflict armat intern sau extern sau a unui pericol iminent al adresa sănătății publice.

Autor (în numele societății civile aflată în moarte clinică) – Marius Davidescu, liber cugetător, cetățean cu drepturi depline al Republicii România.
01.11.2020


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii