Să fim atenți la aceste timpuri,  pentru că vor fi tare schimbătoare!

Doamne ferește-mă de „omul nou” că de omul vechi mă feresc singur. Așa trebuie să înceapă fiecare rugăciune a celor care mai avem ceva rațiune și ne numim oameni. Și înainte de pandemie, dar mai ales după câteva luni de izolare în care creierele s-au încins bine de tot, s-a născut prematur „Omul nou”. Copilul a crescut cum a putut lovindu-se de criza vremurilor prin care trecem: lipsa protecției sociale, lipsa hranei, a medicamentelor , a locurilor de muncă pentru părinți, a lipsurilor de tot felul. Copilul devenit tânăr, în toată firea, s-a văzut pus în fața unei realități groaznice. S-a trezit într-o junglă. Atunci mintea a început să o ia razna. Media a jucat un rol important în manipularea generației de tineri. Li s-au pus voit ochelari de cal să nu vadă și să nu audă în stânga și în dreapta. Li s-au creat idoli falși, lipsiți de substanță. Politicienii și-au dorit un asemenea individ crezând că îl poate manevra mai ușor la alegeri. Numai că experimentul a eșuat și cel creat în acest laborator social al groazei, în ultimii 20 de ani, a început să se manifeste violent împotriva creatorului, adică statul. Nimeni nu și-a dat seama că a crescut niște oameni lipsiți de orice sentiment. Socialul i-a înrăit. Sunt generația copiilor care și-au văzut în Franța părinții aruncați afară de la serviciu pentru că proveneau din zona magrebiană, chiar dacă erau la a treia generație. Au devenit frustrați, s-au înrăit și au promis răzbunare.

Generația celor născuți la început de mileniu, în Romania, este a celor cu părinții plecați la cules de căpșuni și lăsați acasă cu bunicii sau vecinii. Cei mai slabi s-au sinucis iar ceilalți au devenit fiare sălbatice în jungla socială. E plină lumea de tineri aflați în această situație. Nimeni nu i-a băgat în seamă și acum este ușor să îi critici. Nu au citit nimic pentru că nu aveau când, ei trebuia zilnic să se gândească la supraviețuire, generația care nu a fost niciodată luată în brațe și să fie mângâiată pe creștet. O generație abuzată fizic, psihic , sexual uneori, care a așteptat. Dacă bați zilnic un leu de când este mic și are noroc să crească, ce crezi că îți face când ajunge la 250 de kilograme? Vrei să te lingă pe față și să te îmbrățișeze și să asculte ce îi spui tu ca reprezentat al statului? Ce condiții ați creat ca să nu creștem o asemenea generație în ultimii 20 de ani? E valabil pentru întreaga omenire, dar mai ales în Europa. O generație care se manifestă violent, dar care este depresivă și care își plânge în pumni fără să fie văzută noapte de noapte. Nu au citit. Cum și când să facă asta și pentru ce? Credeți că generația mea care este o struțo-cămilă între socialism și capitalism a reușit în viață că a știut cine este Napoleon sau unde este deșertul Gobi și au încheiat noaptea lecturând „Muntele Vrăjit”? I-a ajutat asta la ceva? Nu, iar ei au văzut și s-au adaptat. Abia au așteptat să termine școala formal, să plece la muncă undeva, să fure sau să se prostitueze. Nu conta că este moral sau nu. Era adaptarea din jungla vremurilor. Această generație care acum reprezintă „omul nou” este mai periculoasă decât bolșevicii lui Lenin. Este călită și perpelită de la naștere. Copii care s-au culcat înfometați și și-au văzut tații beți bătându-și mamele și ei neputincioși la 8-9 ani că nu pot să intervină. Copii care devin sclavi în zona rurală cărând găleți cu apă de la 6 ani și coceni de porumb în bătaia soarelui. Copii care în orașe învață ce nu trebuie în spatele blocului, ajungând să consume droguri și băutură. „Omul nou” nu este cel a lui Marx și al comuniștilor spălat pe creier și dus în săli de cursuri și îndopat cu doctrină, îmbrăcat la costum și cămașă cu guler mai mare și alb. Acesta este „omul nou “ de început de mileniu, înrăit și care nu are ce pierde. Mâine te poate strivi în picioare ca un cal într-o fugă dacă îi stai în cale cu ideile tale, cu principiile tale considerate depășite. Sunt generația care nu crede în nimic pentru că nu le-am dat ocazia. Nu au Dumnezeu, nu au valori, nu au nimic, decât luptă. Dar să știți că mare parte din cei care se revoltă azi pe străzi este și generația celor care și-au dat seama că pot evada din mediul lor prin învățat. Și da, nu știu nimic în rest, dar știu foarte bine despre profesia lor. Ăștia sunt corporatiștii, liderii celor despre care făceam vorbire mai devreme. Sunt obtuzi și cred că totul a început cu ei, dar îi avem între noi. Dimineața poate fi la costum și cravată zâmbind din spatele unui birou de birocrați, dar seara are hanorac și te bate măr la miting dacă nu ești în acord cu el. Nu generalizez, dar ăsta este „omul nou” creat la început de mileniu, care de câțiva ani, se vede și acum după pandemie, parcă este cel mai vizibil. El este acum dărâmătorul de istorie.

Se prăbușește o lume și se naște alta. Nu știu dacă este bună, dar dacă pun mâna pe putere vor fi pe față democratici, iar în spate vor fi mai duri ca cei care au venit după revoluția bolșevică. Nu vor avea mila de nimeni pentru că au pățit ce au pățit, iar frustrarea crește când vezi că tu, om pregătit, ești dat la o parte și în funcții publice, la noi și peste tot în Europa, ca să ne lămurim, nu există meritocrație. Există doar oameni care au lucrat la șanțuri și apoi s-au trezit prin ministere. Nu e o ofensă adusă nimănui. Este o muncă grea care ar trebui plătita foarte bine ca să avem conducte noi pentru toate utilitățile, dar asta nu înseamnă că trebuie să ajungi unde nu îți este locul. Politicienii au nevoie tot mai mult de marionete pe care să îi poată manipula. Să execute tot pentru ei și uneori chiar să plătească penal pentru faptele păpușarilor din spate. Așa este condusă și Europa și America. Credeți că e diferit? Sunt convins că chestiunea cu rasismul este doar un pretext ca și dărâmarea statuilor. Așa făceau și bolșevicii. Veneau în case la chiaburi, îi aruncau în stradă și apoi se instalau cu nomenclatura lor în casele celor expropriați. Aduceți-vă aminte lecția din „Ferma Animalelor”. Cred că este ceva mai profund în aceste violențe. Sigur rasismul este o boală și una cumplită. Dar dincolo de fărâmarea statuilor , poate să fie și o nouă doctrină alături bineînțeles de „omul nou”. Când sunteți nervoși, loviți un sac de box 20 de minute și furia vă trece. Aici dărâmarea statuilor, sau spargerea vitrinelor este ca o eliberare a furiei acumulate cum am spus dintr-o copilărie nenormală și până astăzi. Nu știu dacă după ce vor lua puterea vor face la fel ca și bolșevicii, pentru că încă ne agățăm cu speranță de cuvântul democrație și libertate, dar vor fi mai radicali decât Robespierre. Se iluzionează cei de azi că vor fi o generație înfierbântată și atât pusă cu botul pe labe de bulanele poliției. Cei dintre ei, cu carte, vor intra tăcut fără să își dea cineva seama în sistem. Cei duri vor fi în stradă. Este ca o ceață care încet cuprinde totul. Vor fi demonstrații pașnice și violente, iar în birourile păzite politicienii vor face bășcălie de ei neștiind că între ei, în sistem, deja au intrat cei mai pregătiți dintre cei revoltați. În lume, de la preoți și reprezentanți ai poliției lasă armele în fața lor. E clar că este și o chestiune sentimentală, până la urmă. Așa s-a întâmplat și cu Fidel Castro care încet, dar sigur, cucerea întreaga Cuba întrând în 9 ianuarie 1959 în capitală. Nu le iau apărarea în speranța că nu voi avea capul pus la ghilotină, dar după ce am înjurat, ne-am contrariat că furau adidași și chiloți din magazine și dărâmau statui, hai un pic să vedem ce este și în spate. Toată lumea are cuvântul pe buze: „Manipulare”. E , o fi și asta dar este și altceva. O să asistăm, cred, la noi orânduiri sociale. Nu de regim absolutism monarhic sau bolșevic. Ci noi criterii prin care egalitatea între indivizi și traiul decent să fie pe primul loc, siguranța zilei de mâine, a sănătății și a hranei. Aceasta generație nu a avut nici o supapă de a elibera energia negativă acumulată în timp. Gândiți-vă că nu a mai existat o mișcare în muzică ca în anii 70 care să îi facă să uite de social. Toată generația hippie dacă era acum se manifesta la fel astăzi. Părinții lor care trecuseră prin război le reproșa alături de conducătorii de atunci că nu sunt serioși și că nu știu să facă nimic. Prin muzică și vestimentație, și chiar uneori prin iarba fumată la concerte, acea generație a reușit să treacă peste frustrări. Unii și-au găsit refugiu în biserică sau războiul din Vietnam. Cei din ziua de astăzi nu mai au modele și nu mai cred în nimic. Îi vedeți protestând cu chitara în mână , recitând poezii? Hmm, au arma în mână și e greu să îi convingi să o lase jos. E și o arma simbolică până la urma. „Influencer-ul este persoana a cărei prezență în mediul online are un impact semnificativ”, aceasta este definiția celui care astăzi luminează masele. Acest „lider” de opinie nu are valori puternice, ci doar convingeri și certitudini. Aceștia sunt noii agitatori de la colțul străzii care urcați pe butoaie vorbeau oamenilor din cartiere despre binefacerile secerei și a ciocanului care astăzi este simbolizat prin pumnul ridicat în sus, ca cel al lui Mandela. Am văzut cum la televiziunile de știri, începând cu CNN și terminând cu ale noastre, discută violențele din lume și arată imagini cu furturi și spargeri. Nu asta este esența. Acolo este o luptă și un program exprimat acum prin această metodă. Se vrea statul social care îmi oferă cu adevărat siguranță și trai decent. Statul în care capitalistul este dușmanul și economia unei țări trebuie să fie cel puțin 60% de stat. Statul în care diferențele sociale să fie foarte mici. Este o combinație dorită de această generație între comunism și capitalism, pe care o vor numi probabil social-liberalism. Să fim atenți la aceste timpuri,  pentru că vor fi tare schimbătoare!