Sacrificarea Ralucăi Turcan – între prostie și strategie politică pentru 2020

Nimeni nu se îndoiește de teoria lansată de către experimentatul jurnalist Ion Cristoiu, primul care a spus ca alegerile europarlamentare au avut rol de turul I pentru alegerile parlamentare. Cei sceptici vor accepta că a fost un tur 1 psihologic în comportamentul electoral, cei mai aproape de realitate vor recunoaște în europarlamentare testarea unor comportamente explicite de vor pentru 2020.
Dar care a fost end-game-ul? Care este scopul final al acestui proces complex? Până acum câteva zile răspunsul era limpede și direct: schimbarea guvernării la scurt timp după începerea alegerilor europarlamentare. Iar pentru asta s-au folosit toate rețetele aplicate de către partide și media în mai toate alegerile trecute.

A fost nevoie de demonizarea adversarului – s-a bifat înșurubarea cu succes a conceptului „PSD – Ciuma Roșie”.
Era nevoie de personificarea răului – Liviu Dragnea a fost perfect în rolul acestui personaj.  A fost nevoie de vot negativ și pentru asta partidele și presa au generat o agenda emoțională versus una tehnică, specifică unor astfel de alegeri. Rețeta s-a aplicat simetric: la fel a fost atunci când Băsescu l-a bătut pe Năstase, la fel a fost atunci când Klaus Iohannis l-a învins pe Ponta. Valul de emoție a fost de natură să genereze un vot masiv anti PSD și anti Dragnea.

Suplimentar, decizia instanței în cazul Dragnea, la doar 24 de ore după încheierea votului a dis emoția populară la apogeu. Și asta, pentru că, pentru orice fel de studiu sociologic nu a contat justiția, cât dreptatea socială care s-a înfăptuit. Chiar între cele două concepte este o diferență uriașă: justiția presupune înregistrarea la rece și fără tresăriri a unei încălcări de normă juridică în urma căreia un individ suportă consecințele, pe când dreptatea socială are rol de execuție publică, de ovații și emoții în pedepsirea indezirabilului. Că Dragnea este un corupt, un infractor ajuns la vârful politicii este un adevăr acceptat chiar și de către susținătorii săi, dar evenimentele de luni l-au transformat dintr-un supus al legii într-un supus al mulțimii care îl voia legat de stâlpul infamiei, cu pelerinaje dedicate scuipatului.

Pe toate aceste evenimente și rețete aplicate ca la carte trebuia sa se întâmple unul dintre cele două scenarii vehiculate în mediile de presă și politice cu câteva zile înainte. În urma unui vot masiv pentru partidele de opoziție (ceea ce s-a întâmplat) și o arestare a lui Liviu Dragnea (ceea ce s-a produs):

  1. Viorica Dăncilă demisionează, se formează un guvern PNL – USR cu susținere UDMR și Pro România din Parlament sau se formează un guvern de uniune națională;
  2. Viorica Dăncilă nu demisionează, iar Pro România devine element colector pentru transfugii din PSD și astfel se formează majoritatea necesară pentru trecerea unei moțiuni de cenzură și intrarea în scenariul 1.

Dar, surprinzător, nu a fost declanșat niciunul dintre cele două scenarii.
La nici 48 de ore de la alegeri, anunțul conform căruia PNL o susține pe Raluca Turcan la Președinția Camerei Deputaților (cu episoadele tranzitorii care vizau o candidatură separată și pentru USR, pentru ca ulterior să meargă pe un candidat comun) mi-a confirmat suspiciunea că nimeni nu are niciun plan sau că avem de-a face cu niște diletanți în ale strategiei politice. Sau ambele. Să anunți o candidatură ce are rol de primă încleștare politică, din care PSD trebuia să iasă retezat ca forță de către noua Opoziție unită, fără să se fi deschis și finalizat înțelegeri strategice cu Ponta și Hunor Kelemen și fără să se fi înregistrat migrări înspre Opoziție din tabăra Puterii, a fost o eroare greu de imaginat pentru un profesionist în politică.

Chiar înainte de a se da votul în pentru noul Președinte al Camerei Deputaților, pe o aritmetică parlamentară simplă, era evident că cea mai importantă bătălie politică, cu valoare de acțiune strategică – este pierdută. Cu toate acestea, în loc să facă un gest cu valoare de simbol, care să adâncească falia de imagine dintre PSD și Opoziție (ex: numirea unui candidat simbolic – cel mai tânăr parlamentar al PNL – PSD ca simbol al curățeniei politice), PNL își aruncă în luptă un prim-vicepreședinte! Iar asta nu poate fi decât prostie.

Aberația momentului este cu atât mai inexplicabilă cu cât Ludovic Orban ar fi trebuit să știe exact istoricul unor astfel de bătălii: cât de dificil a fost schimbarea lui Adrian Năstase din funcția de Președinte al Camerei Deputaților în 2006 sau a lui Valeriu Zgonea în 2016.
Simbolistica acestui eșec este una mult mai profundă: nu s-a pierdut doar o funcție de către Opoziție. Eșecul PNL-USR arată ceva ce largul public, militanții și votanții entuziaști nu știau: matematic, strategic, politic – nu s-a câștigat nimic în urma europarlamentarelor. Iar acest eșec a spulberat și entuziasmul momentului, pe măsură ce a scos din corzi PSD-ul.

Imensa greșeală strategică a arătat că noul împărat este gol. Și astfel, jocul politic a fost din nou resetat prin replierea PSD.
Dar marele câștigător al acestui context este Victor Ponta. Debarcat din funcția de premier și din PSD, acesta a avut vârsta biologică potrivită și maturitatea politică de a înțelege că dacă are răbdare poate reveni în politica mare. Ceea ce a și făcut. Imberbii lideri ai USR, victime ale propriilor orgolii, dar și vanitosul Ludovic Orban care a blocat orice negociere cu potențialii aliați ai unei astfel de mișcări au dus la irosirea unui câștig electoral imediat.

De ce? Ce a dus la succesiunea aceasta de greșeli copilărești?
Putem fi gata să presupunem că inocența politică este cauza unor astfel de mișcări neinspirate. Sau putem lua în calcul scenariul rațional în care pentru o victorie completă  la viitoarele alegeri este încă nevoie de profilarea unui dușman și deloc de asumarea unei guvernări.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Sacrificarea Ralucăi Turcan – între prostie și strategie politică pentru 2020”

  • Foarte bine punctat. Promovarea unui politician tânar în functia de presedinte al Camerei Deputatilor ar fi adus un câstig de imagine tuturor partidelor care ar fi propus sau ar fi sustinut un asemenea candidat.
    Fosilele noastre politice s-ar fi putut inspira din inteligenta fosilelor politice din Franta. Alegerea sefei RN, Marine Le Pen, de a-l pune pe tânarul Jordan Bardella, 23 ani, cap de lista la europarlamentare s-a dovedit a fi câstigatoare.

  • Felicitări, Julia!
    Să știi că ție și lui BTI, vă prezic un viitor în jurnalismul românesc.
    Cândva, despre voi doi, o să se spună ceea ce se spune astăzi, despre cei doi titani ai presei presei prezente. Îi numesc pe Ion Cristoiu și Cornel Nistorescu.
    Revenind la tema zilei, am avut un comentariu pe editorialul unui alt invitat de marcă al paginii Maestrului. N-are rost să mă mai repet.
    PS
    Geo, Geo!
    Ți s-au cam…aprins călcâiele, bag de seamă.
    Hi, hi, hiii!

cristoiublog News:

Mesaj alarmant de la Bruxelles: Suntem într-o situaţie critică!
Comisarul pentru Coeziune şi Reforme Elisa Ferreira a criticat modul în care statele puternice acaparează sume impresionante de bani, Click pentru restul articolului
Mutări de criză, amenzi de nervi
La un centru social din București, unul dintre asistați a fost confirmat pozitiv cu noul coronavirus, iar Direcția de Sănătate Publică și Direcția de Asistentă Socială Click pentru restul articolului
Croitorașul cel viteaz
Luni seara, Bogdan Aurescu, șeful diplomației române era la un pas să ne bage în război cu Ungaria. Marți, când omologul lui, Peter Szijjarto, a ajuns în București, a bătut din cot, nu din picior. „Viteaz de la distanță”, ca să-l caracterizăm cu propriile vorbe.
Guvernul Germaniei așteaptă aprobarea Comisiei Europene pentru un ajutor de stat de 9 miliarde de euro
Guvernul german și conducerea Lufthansa au finalizat un proiect de ajutor de stat după ce au negociat dur. Click pentru restul articolului
Ion Cristoiu: Se încearcă înlocuirea lui Marcel Ciolacu, la conducerea PSD, cu un tip agresiv
În emisiunea „România 9” de la TVR, la ediția de luni seara, jurnalistul Ion Cristoiu a spus că scandalul mocnit din interiorul PSD are drept scop înlocuirea lui Marcel Ciolacu Click pentru restul articolului
Grecia accelerează planul de revenire la viața normală. Măsurile luate, explicate pe larg la cristoiuTv
Autoritățile române nu reușesc să iasă din captivitatea expresiei mult vânturată acum zece ani, „să nu ajungem ca Grecia”. Click pentru restul articolului
Cafea la botul calului
Ne vrem terasele-napoi, să nu stăm pe garduri ca ciorile!
Gândurile lui Cristoiu (Mediafax): Iohannis și Orban, un exemplu prost pentru românii cărora le cer să respecte interdicțiile