Sfârșit de eră pentru peștele chinezesc, Kenya încearcă să interzică importurile

Kenya și-a reiterat intenția de a interzice importurile de pește din China, a confirmat Comisia pentru Agricultură din cadrul Adunării Naționale. Măsura are drept scop protejarea pescuitului local și a pescarilor din națiunea est-africană.

Comisia intenționează să introducă în parlament o legislație care să urmărească eliminarea importurilor de pește, pentru a proteja pescarii locali și alte resurse de pescuit împotriva exploatării străine. „Trebuie să ne protejăm resursele și pescarii, care trebuie să obțină beneficii maxime din resursele naturale pe care le avem”, a declarat un membru al comisiei. Un raport întocmit de Global Fish Watch tracker, desfășurat între lunile mai și august a arătat că în apele kenyene se aflau mai mult de 230 de nave, un procent covârșitor dintre acestea fiind deținute de străini. Cele mai multe nave aparțin unor țări precum Italia, China, Taiwan și Hong Kong, înregistrând aproximativ 50.000 de ore în limitele apelor kenyene. Mai multe rapoarte indică faptul că pescarii din diferite părți ale Kenyei își completau stocul zilnic cu pește importat din China pentru a satisface cererea locală. Comercianții și cumpărătorii au declarat că peștele importat era, de fapt, mai ieftin în comparație cu varietatea achiziționată la nivel local. Problema peștelui chinezesc care inundă piețele locale kenyene a provocat un disconfort diplomatic între Nairobi și Beijing, în anul 2018, când președintele Uhuru Kenyatta a declarat că oficialii guvernamentali kenyeni ar trebui să găsească modalități de a reduce importurile.

Pe de altă parte, Kenya a avut un deficit mare de pește pe piața locală, justificând astfel nevoia de a avea importuri. China a avut, în continuare, pe plan mondial, cea mai mare parte a cantității de pește care a fost importată, adunând 70% din valoarea totală a transportului în 2020. Kenya a realizat reforme politice și economice semnificative care au contribuit la creșterea economică susținută, la dezvoltarea socială și la creșterea stabilității politice în ultimul deceniu. Cu toate acestea, printre principalele sale provocări în materie de dezvoltare se numără încă sărăcia, inegalitatea, schimbările climatice, investițiile slabe în sectorul privat și vulnerabilitatea economiei la șocurile interne și externe. Kenya a inaugurat un nou sistem de guvernanță politică și economică, odată cu adoptarea unei noi constituții, în 2010, care a introdus un parlament bicameral, o guvernare descentralizată la nivel de comitate, un sistem judiciar și un organism electoral titularizat prin constituție. Primele alegeri, în cadrul acestui nou sistem, au avut loc în 2013. Alegerile prezidențiale din 8 august 2017 au fost anulate, la 1 septembrie 2017, de către Curtea Supremă, iar noi alegeri prezidențiale au avut loc la 17 octombrie 2017. Președintele Uhuru Kenyatta a depus jurământul pentru un al doilea și ultimul mandat de cinci ani, la 28 noiembrie 2017. În perioada 2015-2019, creșterea economică a Kenyei a fost, în medie, de 5,7 %, ceea ce a făcut ca această țară să fie una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din Africa Subsahariană. Performanța economiei a fost stimulată de un mediu macroeconomic stabil, de încrederea pozitivă a investitorilor și de un sector al serviciilor rezistent. Criza sanitară a afectat puternic economia kenyană prin șocuri la nivelul cererii și al ofertei atât pe plan extern, cât și pe plan intern și a determinat o încetinire puternică a activității în 2020 (se estimează că produsul intern brut real s-a contractat cu 0,3 % în 2020). Producția agricolă a înregistrat o creștere robustă, dar industria prelucrătoare și multe subsectoare de servicii (de exemplu, turismul, educația) au fost grav perturbate.

O invazie regională cu lăcuste, care a început la începutul anului 2020, a afectat, de asemenea, unele părți ale Kenyei, în special nord-estul țării. Cu toate acestea, trecând în 2021, s-a înregistrat o redresare economică semnificativă, deși aceasta rămâne extrem de inegală între sectoare (unele dintre ele, cum ar fi turismul, rămânând sub o presiune severă) și continuă să existe o incertitudine ridicată în ceea ce privește perspectivele. Printre riscurile de deteriorare se numără o redresare economică mondială mai slabă decât se preconizează, care să submineze exporturile, turismul și fluxurile de remitențe ale Kenyei, noi perturbări ale activității economice interne din cauza pandemiei, derapaje fiscale și șocuri legate de condițiile meteorologice. Sprijinul acordat de Banca Mondială pentru redresarea Kenyei după pandemie include finanțare de urgență pentru consolidarea serviciilor medicale și reducerea răspândirii virusului, precum și sprijin bugetar pentru a contribui la eliminarea deficitului de finanțare fiscală, sprijinind în același timp reformele care contribuie la promovarea programului de creștere favorabilă incluziunii al guvernului.

Pe lângă alinierea agendei de dezvoltare pe termen lung a țării la Viziunea 2030, președintele a subliniat ,,cele patru mari” domenii prioritare de dezvoltare pentru ultimul său mandat de președinte, acordând prioritate industriei prelucrătoare, asistenței medicale universale, locuințelor accesibile și securității alimentare. Kenya a înregistrat progrese majore în domeniul dezvoltării sociale, inclusiv reducerea mortalității infantile, realizarea unei înscrieri aproape universale în învățământul primar și reducerea diferențelor de gen în domeniul educației. Intervențiile și creșterea cheltuielilor pentru sănătate și educație dau roade. Deși sistemul de sănătate s-a confruntat recent cu provocări, inclusiv din cauza pandemiei, deconcentrarea asistenței medicale și asistența medicală maternală gratuită în toate unitățile sanitare publice vor îmbunătăți rezultatele asistenței medicale și vor dezvolta un sistem de sănătate mai echitabil.

Kenya are potențialul de a fi una dintre poveștile de succes ale Africii, având în vedere populația tânără în creștere, un sector privat dinamic, forța de muncă calificată, infrastructura îmbunătățită, o nouă constituție și rolul său central în Africa de Est. Abordarea provocărilor legate de sărăcie, inegalitate, guvernanță, decalajul de competențe între cerințele pieței și programa de învățământ, schimbările climatice, investițiile scăzute și productivitatea scăzută a întreprinderilor pentru a atinge rate de creștere rapidă și susținută, care vor transforma viața cetățenilor obișnuiți, va fi un obiectiv major pentru Kenya.

Foto: rokmax