Campania electorală pentru alegerile locale şi europarlamentare din data de 9 iunie începe vineri,10 mai, şi se încheie în 8 iunie. Campania în audiovizual se va încheia în 7 iunie

Spre deosebire de Alecsandri, Caragiale e de treabă cu femeile

De unde sînt aduse formele fără fond. Potrivit lui Garabet Ibrăileanu imitarea formelor apusene e la noi ridiculizată atît de Alecsandri, cît şi de Caragiale. Numai că în timp ce autorul Chiriţelor se opreşte la clasele de sus – la boierime, desigur –, Caragiale coboară în mahala. În răstimpul dintre momentul Alecsandri şi momentul Caragiale, formele occidentale trecuseră deja de cercul strîmt al clasei suprapuse pentru a ajunge în cercul mahalalei.
Teza lui Ibrăileanu se poate dezvolta.

La Alecsandri formele fără fond sînt aduse direct de la Paris. Chiriţele voiajează în ceea ce va deveni, peste un secol şi ceva, mult rîvnitul spaţiu Shenghen. La Caragiale, formele fără fond sînt preluate din presa autohtonă. Astfel spus, ele sînt însuşite la mîna a doua. Pentru Alecsandri, dar şi pentru alţi contemporani, femeile sînt subiect de ridiculizare prin obsesia lor de a imita moda apuseană. În Spiritul critic în cultura românească Ibrăileanu crede că-i vorba de sesizarea unei realităţi istorice:

„Pe cînd bărbaţii purtau işlice şi vorbeau greceşte, femeile se civilizau, vorbeau franţuzeşte, cîntau din clavir şi… flirtau cu bonjuriştii. Aşadar, femeile s-au civilizat întîi, şi cum procesul de civilizare nu se face la începuturile lui, fără oarecare ridicol, între ele s-ar fi găsind mai multe «preţioase » şi de aceea autorii vremii, poate fără să-şi dea seama, au întrupat atît de des în femei ridicolul semicivilizaţiei.“

Criticul se mulţumeşte să constate. Nu merge mai departe, la psihologii. Dacă ar fi făcut-o, şi-ar fi dat seama că teza privind femeile nu e valabilă şi la Caragiale. Marele palicar al literaturii române descoperă formele fără fond la bărbaţi. Spre deosebire de Alecsandri, Caragiale e de treabă cu femeile. Zoe, Miţa, Veta, chiar şi Efimiţa nu sînt ridiculizate. Am putea spune că ele sînt descrise chiar cu o umbră de simpatie. Bărbaţii, însă, beneficiază de un tratament crunt.

Explicaţie simplă.
Formele fără fond atacate de Caragiale aparţin exclusiv masculinului. Sau, mai precis, masculinului din epocă, deoarece femeile n-ajunseseră încă la vot universal, la candidaturi pentru Parlament, la şansa de a scrie la gazetă. Ele n-au cum să împrumute noutatea socială fără conţinut. Aparţinînd periferiei sociale (Zoe, de exemplu, vine din straturile de jos, e limpede c-a fost fată săracă, măritată cu babalîcul pentru a scăpa de mizerie), ele nu se dau în vînt după etichetă. Femeile lui Alecsandri sînt însă din protipendadă. E normal să-şi facă un ţel al vieţii din îmbrăcăminte, din purtările la sindrofii şi în saloane. Alecsandri nu le-a ales întîmplător. Vanitatea e calul de bătaie al satirei. Or femeile sînt un leagăn al vanităţii, al orgoliului ieftin. Prin aceasta Chiriţele se înrudesc cu Miticii. Orgoliul îşi spune cuvîntul nu numai în pregătirea pentru un bal, dar şi în politichia făcută la o bere.

*

Diferențe însemnate. Mi s-a adus varianta electronică a cărții tipărite de Curentul la aniversarea unui deceniu de la apariție:
CURENTUL 1928-1938, GÂNDURI DE IERI PENTRU ZIUA DE AZI.

Esența cărții e dată de selecția amplă din editorialele publicate de Pamfil Șeicaru, zi de zi, în Curentul, pe prima pagină, de la apariție și pînă la ziua aniversării. Eram convins, înaintea de a o da la OCR-izat, că voi găsi în fragmentele din carte multe citate pentru Diario, Jurnalul zilnic al gîndurilor mele. M-am apucat de lucru. Dezamăgirea a fost uriașă. Din 10 fragmente, așezate în grupajul repartizat comentariilor politice, dacă am găsit cu greu unul conținînd idei generale, dintre cele care dau efemerei întreprinderi gazetărești. Îmi dau seama încă o dată, de diferența de valoare și de semnificație dintre Pamfil Șeicaru din țară și Pamfil Șeicaru din străinătate. Comentariile publicate în Curentul, scrise în viteză, în puținul răgaz îngăduit publicistului Pamfil Șeicaru de activitatea ziaristului, patronului de trust și politicianului Pamfil Șeicaru, mărturisesc neglijențe stilistice, slăbiciuni de logică, semn al grabei. Nu mai puțin vizibil e însă interesul extrapublicistic al patronului Pamfil Șeicaru. Nu numai ziarul, dar și editorialul alcătuiau arma de luptă a lui Pamfil Șeicaru. Prin urmare meditația senină din scrierile publicate în exil lipsește în această carte.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Spre deosebire de Alecsandri, Caragiale e de treabă cu femeile”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *