Teroristul în şlapi

Ştirile de seară erau urmărite de întreaga Vintileasă cu o pasiune ieşită din comun, depăşită doar de cea pusă în răzuirea etichetelor de pe fundul cutiilor de bere, pentru a da de codul cîştigător, care de fapt nici nu exista.

Cei din sat se grăbeau să se aşeze în faţa televizoarelor pentru a vedea dacă a doua zi va ploua sau nu.

Nu pentru că voiau să ştie dacă să iasă sau nu la cîmp, aşa ceva nu mai exista de ani întregi în Vintileasa, ci pentru a şti dacă să-şi ia sau nu cu ei umbrela cînd se duceau pînă la minimarketul din Centru.

În seara cu pricina, care avea să răscolească satul, cei din Vintileasa rămaseră cu gura căscată descoperind în persoana celui zis pe micul ecran, Teroristul din Vintileasa, pe Nelu Sîmbătăuan, flăcăul tîrzior, căruia toţi îi spuneau – nu știu de ce – Nicu.

Mulţi nu le crezură ochilor, deşi cel purtat în cătuşe de zece zdrahoni în combinezoane negre, care-i făcea şi mai zdrahoni, cu ciorapi traşi pe cap, lăsînd în dreptul privirilor două găuri, era Nelu Sîmbătăuan, cu tricoul său ieşit la spălat, astfel încît literele din sloganul Keep calm (pentru care mulţi îi ziceau Chipiul) se lăţiseră primejdios, cu şlapii săi chinezeşti, cusuţi cu sîrmă ruginită, şi pantalonii săi trei sferturi, obţinuţi prin retezarea din scurt a unor nădragi obişnuiţi.

Demult pătrunseseră în sat telefoanele mobile, ajunse acum instrumente mult mai importante decît făcăleţul şi resteul, pentru că locuitorii le foloseau cînd trebuia şi cînd nu trebuia. Nu de puţine ori, prin crăpăturile scîndurilor care alcătuiau privatele din grădină, puteai vedea cîte un ins stînd pe vine şi vorbind la telefon cu unul din casă, evident, cînd îl lăsau să facă asta icnetele tipice constipaţiei.

Graţie noului mijloc de comunicare între oameni, cei din sat ajunseră rapid la o concluzie:
Da, cel dus dintr-un loc într-altul în cătuşe de inşi cu puşti de şerifi, nu era nimeni altul decît flăcăul tîrzior din marginea satului.

Pagini: 1 2