Tigrii scoşi la licitaţie

La Floreşti, fuseseră scoşi la licitaţie doi tigri de la Circul de Stat, devenit, după Revoluţie, Circul Tivoli.

Pe vremuri, depinzînd cu banii de Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă, Circul o ducea foarte bine. Animalele erau hrănite din abundenţă, ba chiar, cînd venise raţionalizarea, îngrijitorii şi dresorii mai ciupeau ceva carne şi din raţia tigrilor şi a jaguarilor, iar de la şerpi luau chiar pui întregi, aduşi direct de la Crevedia. Salariile erau mari, mai mari decît în alte sectoare de activitate, astfel că la Circ te angajai doar cu pile. Acum însă Circul Tivoli pe numele său depindea de primăria orăşelului, care n-avea bani nici pentru iluminatul sediului, d-apoi să mai dea elefantului, celor doi tigri şi pitonului, care rămăsese la fel de nesătul ca şi înainte de 1989, deşi între timp – vorba reporterilor TV – avusese loc o Revoluţie.

În consecinţă, Circul dădu faliment şi, pentru a-şi achita datoriile de întreţinere, scosese la vînzare piesa de rezistenţă: cei doi tigri.

Aceştia erau bătrîni şi jigăriţi, începuse să le cadă părul şi, pentru a obţine ceva pe ei acolo, cît să plătească apa caldă, conducerea puse să fie vopsiţi.

Nu oricum, ci în aşa fel încît să semene cu cei din cărţile de citire, deoarece – se socotea – cumpărătorii proveneau, de regulă, dintre noii îmbogăţiţi. Însuraţi cu starlete din show-biz, acestea le trîntiseră la iuţeală un plod, plodul crescuse o dată cu tranziţia, şi consorţii, ajunşi toţi la vîrsta la care alţii au nepoţi, se dădeau de ceasul morţii să le facă pe plac odraslelor.

Ca atare, la licitaţie erau aşteptaţi să vină taţii cu prichindeii de mînă. Care prichindei aveau un rol hotărîtor în decizia de cumpărare. Iar decizia lor se baza pe cît de mult recunoşteau, în tigrul din cuşcă, tigrul din cărţile de citire, dar, mai ales, din desenele animate.

Timp de un an, licitaţia merse catastrofal. Nici un puradel nu voia tigrul care arăta splendid, chiar ca un tigru din junglă. Asta pînă cînd cei din conducere îşi dădură seama ce se întîmplă. În mai toate desenele animate, tigrul apărea ca un animal jigărit, cu găuri în blană şi cu o mutră atît de disperată, de parcă-l dureau dinţii şi n-avea curaj să se ducă la stomatolog.

Pentru ca ţîncilor să le placă cei doi tigri scoşi la licitaţie şi, prin asta, taţii să scoată banul şi să-l pună jos, era musai ca ei să semene cu tigrul din desene animate.

Şi astfel, jigăriţi, arătînd ca vai mama lor, cei doi tigri fură cumpăraţi de un faimos contrabandist cu alcool dintr-un sat de lîngă Vintileasa. Acesta îşi trîntise chiar în centrul satului un căsoi cît un palat, semănînd izbitor cu Casa Albă. Tigrii fură vîrîţi într-o cuşcă specială, comandată din Africa, prin Mesagerie, de la Paris.

Cum puradelul se plictisi repede de ei, noul proprietar îi folosi pe post de curiozitate cînd organiza cîte o masă festivă.

Înainte de a păşi în clădire, oaspeţii treceau prin faţa celor două cuşti și se speriau de moarte.

Nu pentru că nu mai văzuseră tigri în viaţa lor, ci pentru a face pe plac stăpînului.